Versuri de Balázs F. Attila

unu

așa sunt eu

cum nici nu sunt

cum nici n-am fost

și nu voi fi

mă agit fără rost

sunt

doi

sunt carne crudă

pentru moarte

nu mă avânt pe mările tulburi

mă legăn într-o barcă spartă

poate pe mal e mai

sigur.

trei

povestea familiei

o scriu cei care

trăiesc viața familiei (?)

sau viața scrie

povestea familiei (?)

sau doar trăim povestea

prescrisă a familiei (?)

patru

moara macină în gol

dintre piatra dur cioplită

cad litere pe albe foi

mâna se mișcă independent

de corp

car cuvinte

se imprimă pe albe foi

o urmă de arsură

cinci

lumea zvârle furtună

își sfârtecă propriile pânze,

să nu se zăvorască în porturile

amețite ale istoriei

cară noi generații în fața

altor generații

în direcția înțelesului

neînțeles

șase

până acum nicio noapte

n-a fost mai întunecată

ca aceea de sub giulgiul pântecului mamei,

burniță praf de stele

peste cadavrele câinilor, peste peturi,

dar, știu, odată o mână

va sfâșia cerul

șapte

stă lângă

berea călâie

în lumina becului

o molie beată

opt

deșert de foi orbitor

într-o eternă mișcare

dune de cuvinte

însetez

în umbra cuvintelor

nouă

bivol castrat

rumegă

în balta

călduță

zece

degustări nesărate

lipsite de semnificații,

în gură îmi zace cuvântul

tăinuit:

sub pălăria cowboy-ului

găinușă speriată

Poeme din volumul lui Balázs F. Attila, „Minimal” (Editura Tipo Moldova, 2023), în traducerea lui Pethő Lorand.