Zig-zag

nu mă mai regăsesc în lumea asta de zig-zaguri

jumătate îngropată în coșmaruri și cioburi

nici o mască nu mi se potrivește

se caută senzațiile tari

adrenalina și cortizolul

cuțitul și tăiatul venelor

pupilele dilatate și sexul gratuit

aripile miros a pucioasă

frica își ascute caninii

iadul chicotește sub noi

numai iertarea ne mai poate scoate de aici

dar nimeni nu mai are

cash

Întuneric

mi-e frică să nu uit c-am fost pe aici

că te voi privi în ochi și n-am să-mi mai amintesc

acest zvâcnet pur-sânge

sub coapsele flămânde ale timpului

că voi uita dansul adevărului

sub aburi de lună

poate voi avea pe frunte scris alt destin

și pietrele îmi vor răsuci sub tălpi

harta altor nume

în noaptea aceea

să desfaci boabele aducerii aminte

din teaca inimii

Scrisoarea

îmi amintesc acea zi de toamnă târzie

se făcuse frig

mama încă nu-mi cumpărase ghetuțe

purtam niște pantofi maro

pe care nimeni nu mă întrebase dacă îi vreau

nu i-aș fi vrut

i-aș fi dăruit bunicii mele

dacă ar mai fi trăit

stăteam pe o bancă portocalie și murdară

așteptând al treilea tren – nu-mi amintesc de ce

le pierdusem pe celelalte două

în cea mai pustie gară pe care o văzusem vreodată

aveam un geamantan albastru

un pix cu pastă albastră

o inimă goală

și nici o coală pe care s-o scriu

timpul se oprise în loc

undeva între limbile ceasului

ce păreau doar că se mișcă – roți de tren

încremenit în frig

am scris pe capacul geamantanului

o scrisoare lumii

cred că am pus câteva cuvinte și pentru Dumnezeu

poate îl întrebam când vine trenul

într-un târziu ambele coperți

erau pline

aș mai fi avut nevoie și de alte geamantane

la fel de albastre

să umblu prin lume cu sufletul la vedere

ca niște graffitti pe ziduri ascunse

uneori pe geam

încă mi se pare că o zăresc pe mama

citind cu Dumnezeu

scrisoarea mea

Parodie de Lucian Perța

Aurora Popescu

Zig-zag

încerc să lucrez ca psiholog-psihoterapeut

în lumea asta ciudată și mare,

plină de poeți pe care-i cunosc sau i-am cunoscut

după cărțile sau semnele de carte pe care

mi le-au lăsat la plecare,

unele pline de adrenalină și sex gratuit

pe care le-am citit cu pupilele dilatate

și altele pe care încă nu le-am citit

fiindcă miros a păcate,

a iad și pucioasă –

nu sunt o fricoasă,

dar, să mă ierte bunul Dumnezeu,

pe acestea le voi citi

doar când pământul în zig-zag se va-nvârti

în jurul meu*!

*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titlul de volum al autoarei.