La Muzeul de Artă Cluj-Napoca a avut loc miercuri, 29 iunie 2022, vernisajul expoziției personale de pictură „Lumea care trece – Múló Világ (pictură)”, cu lucrări selectate din creația artistului Katona György, in memoriam. Expoziția a fost organizată de muzeul din subordinea Consiliului Județean Cluj în parteneriat cu Asociația Culturală Continuum, Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj. Din partea gazdelor au luat cuvântul directorul Lucian Nastasă-Kovács, managerul instituției și Florin Gherasim, muzeograf, curatorul expoziției.
Katona György s-a născut la Oradea, în anul 1960, dar a copilărit în comuna Sărmășag, județul Sălaj, unde familia sa avea rădăcini de mai multe generații. Inițiat în gustul și meșteșugul artistic de către tatăl său, a ajuns la Cluj-Napoca, unde a absolvit Liceul de Artă și Institutul Ion Andreescu, secția pictură, promoția 1984, integrându-se apoi vieții artistice din Ardeal, iar prima expoziție personală a avut-o în anul 1988, la Oradea. În anul 1989 pleacă împreună cu familia în Ungaria, unde se stabilește definitiv. Pentru o lungă perioadă a fost profesor de educație plastică la Colegiul Reformat din orașul Pápa (aproape de Győr). În urma unei suferințe, sfârșitul său prematur a intervenit la 4 decembrie 2021. Expoziția de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca reprezintă împlinirea unei dorințe exprimate de către artist, proiect despre care a apucat să afle că va fi realizat.
De-a lungul unei prodigioase activități creative, Katona György a participat la numeroase expoziții de grup, dar a realizat și o seamă de expoziții personale, dintre care amintim: în Ungaria (Pápa, Győr, Budapesta, Herend, Sopron, Debrecen, Pécs, Tokaj, Hatvan, Tapolca, Veszprém ș.a.), România (Oradea, Zalău, Baia Mare, Șimleu Silvaniei), Slovacia (Kosice, Lucenek, Chotin, Hurbanovo), Olanda (la Kampen), Germania (la Nürnberg) și Belgia (la Bruxelles).
A realizat trei lucrări de artă monumentală, amplasate în spații publice din Ungaria: Memorialul Holocaustului (bronz, bazalt), la Bakonyszentlászló, Memorialul Mileniului (stejar), la Csót și Poveste (secco) la Csót.
Format deopotrivă la școala română și la cea maghiară, trăitor în mediul cultural din România și, mai apoi, din Ungaria, pentru Katona Győrgy, practic, nu au existat granițe de separare culturală. Temele creației lui ne dezvăluie un artist versatil. Repertoriul tematic include un nucleu de subiecte stabile, îmbogățit cu subiecte proaspete, noi. Participările la tabere de creație (Jebucu, Mădăraș, Buda, Tihany ș.a.) l-au purtat prin locuri cu farmec aparte, unde a abordat peisaje, reliefuri, vegetație, atmosferă, dar și peisaj construit, într-o descendență asumată a tradiției stilistice a școlii de Baia Mare, de plein-air.
Atelierul său a fost un laborator de experimente tehnice, neostenite căutări în ulei pe pânză și carton, acril și o multitudine de abordări în tehnică mixtă. Prin tenacitate, perseverență, a ajuns, astfel, la demersuri specifice lui, până la definirea unui stil propriu.
Cu ocazia vernisajului de la Muzeul de Artă Cluj-Napoca a fost lansat catalogul expoziției, un proiect al Asociației Culturale Continuum sprijinit de Primăria și Consiliul Local Cluj-Napoca și de Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj.
Katona György – dinspre lume, spre Lumină*
Florin Gherasim
Creuzetul cultural transilvan, cu dimensiunile geografico-spirituale cuprinse în formula blagiană deal-vale, vale-deal, a constituit pentru multe generații de artiști vatra pământului natal, dar și fântâna cu apă vie, izvor peren al creației. Este și cazul artistului complex, mai mult decât pictor, Katona György.
A văzut lumina zilei la Oradea, în anul 1960, dar și-a petrecut copilăria în comuna sălăjeană Sărmășag, loc al strămoșilor, în care familia sa trăia de mai multe generații. Inițiat în gustul și meșteșugul artistic de tatăl său, a ajuns la Cluj-Napoca, unde a absolvit Liceul de Artă și Institutul „Ion Andreescu”, secția pictură, promoția 1984, integrându-se apoi vieții artistice, rețelei expoziționale din Ardeal. Revine la obârșii, se stabilește la Oradea, de unde, în anul 1989 pleacă împreună cu familia mai departe, în Ungaria, unde s-a stabilit definitiv, devenind, mai târziu, profesor la Colegiul Reformat din orașul Pápa, lângă Győr.
Am străbătut și eu reperele acestui traseu până departe, către granița cu Austria, ca să ajung la locul unde Katona György și-a găsit liniștea, școala și casa-atelier în care și-a petrecut jumătate din viață. Încă din coridorul lung al clădirii de fostă școală, lucrările aliniate pe și lângă pereți te conduc, ca o gardă de onoare, spre epicentrul locului, sala retortelor în care prezența stivelor de lucrări aflate peste tot formează un labirint unde pătrunzi sfios și timid, cu teama de a nu tulbura făptuirea ucenicului vrăjitor căruia, tainic, îi simți peste tot prezența.
Sutele, omniprezentele lucrări, răspândite în atelier și în restul casei, stau mărturie vieții unui creator pentru care arta a fost începutul și sfârșitul, hrana spirituală a fiecărei zile, într-o îndelungă, tenace trudă, până la propria-i în operă zidire. După copleșitoarea impresie a mulțimii de lucrări ce te intimidează prin cantitate, adăstând în diversitatea haotică din atelier, privirea atentă, condusă de un fir al Ariadnei, distinge categorii ordonatoare care limpezesc văzul și permit aproprierea de esența gândului auctorial, de tumultul efortului creator, degajând temele majore ale creației.
Format deopotrivă la școlile română și maghiară, trăitor în mediul cultural din România și, mai apoi, din Ungaria, pentru Katona György, practic, nu au existat granițe de separare culturală, el simțindu-se liber în mișcare și exprimare, precum păsările cerului, pe tot pământul și văzduhul unde l-au purtat gândurile și i-au călcat pașii. Temele creației lui ne dezvăluie un artist versatil. Repertoriul tematic include un nucleu de subiecte stabile, recurente, îmbogățit mereu cu subiecte proaspete, noi. Participările consecvente la tabere de creație (Jebucu, Mădăraș, Buda, Tihany ș.a.) l-au făcut peregrin prin locuri mirifice, unde a abordat peisaje, reliefuri, vegetație, atmosferă, dar și peisaj construit. Într-o descendență asumată a tradiției stilistice a școlii de Baia Mare, de plein-air, Katona are predilecție pentru colțuri de natură, case, biserici sau edificii modeste, părăginite, vechi sau chiar părăsite, dar așterne peste ele o lumină vie, încât le receptăm ca un paradis în destrămare.
Figura umană este un subiect abordat, în general, separat de context, în portrete individuale, de grup și autoportrete. Multe la număr, ele formează o galerie în care intră personaje aflate în universul familial pictorului sau propria-i persoană, într-o serie de reprezentări care-i permit artistului să atingă nivelul sensibil, psihologic și spiritual al subiectului.
Sacrul și mitologia reprezintă un alt capitol în preocupările constante ale pictorului, adâncite, reluate mereu: Iona, Adam și Eva, Cina cea de Taină, Cina din Emaus, Marama Sfintei Veronica ș.a. Cele mai multe subiecte din acest registru adună lucrări înlănțuite serial, ca mărgelele, în decurs de mulți ani, distanțate temporal, cu noi șlefuiri și împletiri de înțelesuri.
Atelierul lui Katona György a fost un laborator de experimente tehnice, neostenite căutări, într-un joc de-a ucenicul vrăjitor. Tehnicile de lucru formează un repertoriu divers și sub multe aspecte inedit, ulei pe pânză și placaj, deseori acril și o multitudine de abordări în tehnică mixtă. Nu lipsesc acuarela, desenele în creion, cărbune, în peniță, tuș, pastel, cu linii ferme, hașuri și contururi precise și elegante, pe suprafețe ample, cu subiecte diverse. A abordat și tehnica gravurii, prin preluarea în tuș a imaginii de pe negative manufacturate cu punct de ac în suprafețe suport de aluminiu, în compoziții ce recompun efigiile unor artiști dragi, ca József Attila sau Petőfi Sándor, din litere și fragmente de versuri ale acestora. Prin tenacitate, perseverență, a ajuns, astfel, la demersuri specifice lui, asemeni și altor artiști preocupați până la bântuire, de misterul, fiorul căutării altor și altor forme de expresie, sensuri ale creației.
A lucrat ca un pictor și ca un fiu de sculptor, căutând să dea, în unele lucrări, la propriu, relief picturii, realizând texturi aglutinate prin combinări de pastă groasă, rugoasă, alteori înglobând în lucrări suprafețe de ghips patinat, într-o inedită sudură, simbioză cu pânza, cu pasta, chemând privirea la receptarea aproape tactilă a liniilor adâncite, a văilor, crestelor și pantelor pe care lumina ca un șuvoi curge, lovește și se sparge în fante diferite de la un unghi la altul al privirii. Pentru aceste lucrări a căutat și perseverat asupra unor subiecte de bătrâni cu chipuri, fețe boțite, ridate, ca în marama Sfintei Veronica, chipul mamei sau propriul chip, în autoportrete.
O altă tehnică rafinată prin îndelungi experiențe a dus la epurarea formelor de detalii și descompunerea în fragmente îndiguite de linii intersectate într-o plasă de trasee drepte sau curbe. Ansamblul compozițional trimite izbitor la iluzia unor vitralii de sticle colorate, pline de lumină. În această tehnică reia subiecte tratate deja convențional sau unele noi, cum sunt cele dedicate reprezentărilor statuare ale lui Matia Corvin sau baronului Wesselényi, opere ale sculptorului Fádrusz János.
Un freamăt a fost viața sa, o neostoită febră a căutării și cizelării. Ca un alchimist a lucrat în casa-atelier până în ultima zi, până la ultima respirație, am putea spune. Târziu în noapte, la primele ore ale zilei de 4 decembrie 2021, cât pensula din mâna stângă încă dirija dansul acordurilor cromatice pe pânza de pe șevalet, i-a spus fiului, Dávid, care-l veghea de ceva vreme, că și această lucrare e împlinită. Apoi a adormit și, odată cu ivirea zorilor, a plecat, în vis, spre Lumină.
*Textul introductiv al catalogului „Katona György. Lumea care trece. Pictură”, Editura Caiete Silvane, 2022.
+ There are no comments
Add yours