În sfârșit, am reușit să-mi îndeplinesc un vis măreț: duminică, 11 mai 2025, am deschis Biblioteca în satul natal! Mă simt plin de mulțumire și satisfacție să redau satului meu lumea de odinioară, când stăteam pe băncile școlii din Gostila și citeam. Cărțile îmi oferă saltul în infinitul ființei, unde o întâlnire cu Eminescu prin pădurile Gostilei mă făcea să-mi aduc aminte de primele mele escapade literare. Hoinăritul prin natură mă făcea să simt că nu sunt singur. Natura îmi vorbește, vântul îmi șoptește despre frumusețea cuvântului, când Dumnezeu a creat lumea. Ceea ce simt și intuiesc… printre crengile de fagi și stejari, căutam acea lume unde să dăinuie Binele, Adevărul și Frumosul! Căutam acele rădăcini ale spiritului! Uneori le găseam prin cărți, alteori când mă plimbam pe malurile Lacului din Valea Malului, scriind câte-o poezie sau fragment de roman; apoi urcam pe cărările bătătorite spre Șura Pintii, iar sufletul se înălța spre cer! Și ca-ntr-un extaz mistic vedeam „Chipul Omului”, de la vârful Șurii, cu acei ochi pătrunzători, parcă-mi citea gândurile. Îl priveam cu nostalgie infinită, stând ore întregi, meditând asupra condiției umane, parcă dialogam cu el! Un dialog intrinsec, intrând în legile naturii, construindu-mi o cetate a spiritului, unde răul să nu mai poată pătrunde. Eram legat de natură și univers prin legi bine date de intelect, căci Binele stătea pe-o buturugă, privindu-mă, iar Frumosul mă purta pe dealurile sacre ale Halașteului, prin pădurile de la marginea Lacului. Adevărul stătea neclintit pe „Chipul Omului”, ca-ntr-un sanctuar, cu liane agățate de el, privirea-i pătrunzătoare îmi dădea senzația că nu eram singur, dialogam cu natura cunoscându-i misterele. Ajunsesem să cunosc legile naturii și legile Universului.
Bibliotecile au fost și vor rămâne un Templu al spiritului, unde se adună, de veacuri, toți cei care iubesc scrisul și cititul. Dacă nu ar fi cărțile, oare ce s-ar fi făcut oamenii? Cine le-ar mai fi comentat ideile? Această „Oază Spirituală” care este Biblioteca, mi-a insuflat, încă de copil, o sete de cunoaștere a tot ce este în cer și pe pământ. Prin cărți mi-am găsit drumul spre cunoașterea de sine, deoarece această hrană spirituală mi-a dat imboldul de-a urca pe treptele desăvârșirii lăuntrice, unde o întâlnire cu Platon m-a făcut să-mi recunosc greșelile vieții, urcând spre universul ființei, unde sufletul se întâlnește cu adevărul. Mirosul cărților mi-a intrat în plămâni încă de când eram copil. Îmi plăcea să le mângâi, să le răsfoiesc, intrând în lumea lor prin ochii minții. Cititul m-a făcut să fiu sincer, onest, să respect legile morale, să cunosc legile naturii, chiar și pe cele universale. Prin citit am urcat și coborât în sufletul meu ca-ntr-un labirint de idei, unde călătoriile lui Jules Verne, lumea lui Winnetou sau a incașilor mă propulsa în lumea lor, trăindu-le obiceiurile, obsesiile, aventurile etc., iar prin poveștile lui Creangă mă scăldam în albia peripețiilor, trăiam aievea toate acele frumuseți ale copilăriei, unde copilul din mine escalada culmile intrinsece ale fericirii, întrebându-mă: cine sunt, de unde vin și încotro mă îndrept.
Dacă prin cărți căutăm acele speranțe că lumea va deveni o societate absolută, unde oamenii să fie fericiți, atunci cărțile ne deschid universuri noi, unde pulsul ființei este dat de setea de absolut. Cine are o Bibliotecă în casă are un prieten de nădejde, cu el va dialoga pe diverse teme, fie filosofice, fie teologice, iar dacă aceste călătorii în ființă sunt scrisorile sufletului puse pe hârtie, atunci cel care scrie își trăiește propriile idei. Prin scris descriem universuri interioare, ne prăbușim în ființă, scăpăm de obsesii, ieșim la lumină prin credință, călătorim în universuri uitate, pășim în Căi Lactee, ne batem cu gânduri și idei, ieșim din albia tăcerii prin cuvinte. Aceasta este o Bibliotecă unde se adună credincioșii, necredincioșii, tiranii, cei buni și cei răi stau laolaltă, se privesc, se ating, dialoghează, apoi se așează într-un raft, altul mai sus, altul mai jos. Nu se bat, nu se jignesc, ci se privesc uneori de după coperțile cărților. Unul vibrează în credință, altul în ateism, unul e împărat, altul e zeu, unul e un copil vagabond care nu are ce mânca, altul se uită cât de bogat este și se scaldă în albia fericirii. Alții umblă prin poieni, formându-și viziuni asupra vieții. Toate aceste cărți sunt suflete vii ce ne arată o lume vie, trăiri și istorii spuse, chiar nespuse, deoarece cartea îți deschide calea spre o călătorie în universul celui pe care îl citești. De aceea, cărțile ne deschid călătorii în ființă, spuse de cei ce călătoresc în universul lor. Ce aventuri, câtă splendoare!
Mulțumiri scriitorilor care au vorbit despre rolul Bibliotecii într-o comunitate: Daniel Săuca – managerul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, redactor-șef al revistei „Caiete Silvane”, dr. Teodor Ardelean – manager al Bibliotecii Județene „Petre Duflu” Baia Mare, dr. Dana Buzura-Gagniuc – manager al revistei de cultură „Nord Literar”, prof. dr. Delia Munteanu – redactor-șef al revistei „Nord Literar”, pr. prof. univ. Dr. Ioan Chirilă, prof. dr. Terezia Filip, scriitorii Alice Valeria Micu, Doina Ira-Tăutan, Viorel Gheorghe Tăutan și tuturor scriitorilor, prietenilor pentru această zi deosebită.
Mulțumiri pentru donații de carte și reviste din partea Bibliotecii Județene „Petre Duflu” Baia Mare, a Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj și a revistei de cultură „Nord Literar”.
Mulțumiri primarului comunei Poiana-Blenchii, Augustin Vășcan, prof. Liviu Mihuț, dr. Augustin Bălc, cu care am reușit să creăm Asociația „Tainica simțire”, doamnei profesoare Susana Șomcutean, precum și fetelor Paula Chiroban, Maria Vaida și Mihaela Cozma, pentru primirea invitaților cu pâine și sare.
Mulțumiri firmei „Enipau” din Urișor (jud. Cluj), condusă de gostileanul Beniamin Sevan, pentru donația de lemn pentru Bibliotecă, avocatei Gabriela Filoftea Pop pentru întocmirea actelor pentru asociație și tuturor celor care au donat cărți și bani.
