Valoarea unei firimituri

Trebuie văzut acest film de pe Netflix: Societatea zăpezii / Society of the Snow. Ca să fii pregătit pentru orice calamitate. După cartea lui Pablo Vierci, regizorul J.A. Bayona reface drama supraviețuirii (au mai fost cinci filme despre acest eveniment tragic), după dezastrul din 1972 din Anzii Sud-Americani, când un avion cu 45 de persoane (inclusiv echipa de rugby din Uruguay) s-a prăbușit. Dintre ei, 12 au fost uciși. Căutările s-au soldat cu eșec. Cei 33 au încercat să supraviețuiască 72 de zile. Doar 16 au reușit. Regizorul a intervievat supraviețuitorii, cu o acribie profesională de invidiat, într-o documentare exhaustivă. Joacă în film: Agustin Pardella, Enzo Vogrincic, Matias Recalt etc.

Situație limită. Deodată te trezești în culisele albe și cețoase ale propriei vieți, cu moartea în preajmă. Să mai călătoresc cu avionul? Stau pe fotoliu la căldură, văd filmul, mă transpun și mi-e jenă să mănânc, vizavi de foamea lor. Senzația că nu mai pot ieși din acele creste muntoase. Mă cuprinde un coșmar alb, metalic, crud, glacial. O claustrofobie malefică. Avalanșe, strigăte, speranțe. O bucată de pâine împărțită la toți. Valoarea imensă a unei firimituri. Prioritățile se schimbă total. Ești pregătit? Trebuie să trăiești. Canibalism asumat. Ți se aduce carne, fără să știi cărui prieten a aparținut. Nu e bine să știi. Carne fără nume, fără față. „Mănânc și plâng. Mănânc.” (Labiș). Unii mestecă șireturile de la pantofi.

Extrem de percutant și terifiant momentul crash-ului – destrămarea avionului și corpurile zburând. Calvar, tragedie și miracol în același timp. Regizorul evită detaliile macabre și se axează pe lupta psihologică. Un cvasi-documentar cu o dimensiune viscerală. Despre comunitate, generozitate, prietenie. Despre reziliența umană, cu credibilitate, sobrietate și virtuozitate.