Papa Francisc a devenit cunoscut pentru modestia lui, pentru conservatorism și pentru credința în justiția socială. Cardinalul Kevin Farrell, la anunțul decesului papei, a concluzionat: „Întreaga sa viață a fost dedicată slujirii Domnului și Bisericii Sale. El ne-a învățat să trăim valorile Evangheliei cu fidelitate, curaj și iubire universală, în special în favoarea celor mai săraci și marginalizați”, apoi a mai adăugat: „Cu imensă recunoștință pentru exemplul său de adevărat discipol al Domnului Isus, încredințăm sufletul Papei Francisc iubirii milostive infinite a Dumnezeului Treimic”.
Vocația sacerdotală: Papa Francisc (Jorge Mario Bergoglio) s-a născut la Buenos Aires, în 17 decembrie 1936. Bergoglio a fost fiul unor imigranți italieni în Argentina (bunicii emigranți), provenind dintr-o familie modestă, tatăl său fiind lucrător la căile ferate.
A studiat la seminarul din Villa Devoto, iar în anul 1958 a intrat la noviciat, în Societatea lui Isus (Ordinul iezuit). A fost licențiat în Filozofie la Colegiul Maximo San Jose din San Miguel, apoi a predat literatura și psihologia la Colegiul de la Inmaculada din Santa Fe și la Colegiul del Salvador din Buenos Aires.
Parcurs ecleziastic: A fost hirotonit preot de Arhiepiscopul Ramón José Castellano (13 decembrie 1969). A continuat în Spania pregătirea de călugăr iezuit (1970-1971), ca pe data de 22 aprilie 1973 să depună profesiunea solemnă. Își continuă activitatea în Argentina ca și maestru de novici în San Miguel, profesor la facultatea de teologie, consilier al Provinciei Societății lui Isus și rector la Colegiu.
Pe 31 iulie 1973 devine provincialul iezuiților din Argentina; în anul 1979 reia activitatea de profesor. Rector la Colegiul San José (1980 și 1986) și preot paroh în San Miguel.
După ce și-a luat doctoratul în Germania (1986) s-a întors la Cordoba. Între anii 1998-2012 a fost arhiepiscop de Buenos Aires, iar în anul 2001 a fost promovat cardinal de către Papa Ioan Paul al II-lea. Deși a fost ales cardinal, a continuat să locuiască într-un apartament modest, și nu în reședința episcopală pe care o avea la dispoziție. Mai mult, el a renunțat la limuzină și a ales transportul public și chiar a preferat să-și gătească singur mâncarea.
Cardinalul Bergoglio devine tot mai popular în America Latină. În 2002 a refuzat nominalizarea ca președinte al Conferinței Episcopale din Argentina, dar trei ani mai târziu a fost ales și apoi reconfirmat pentru încă un mandat de trei ani, în 2008. Între timp, în aprilie 2005, a participat la conclavul în care a fost ales Papa Benedict al XVI-lea.
În calitate de Arhiepiscop de Buenos Aires lansează un proiect misionar axat pe comuniune și evanghelizare, unde preoții și laicii să lucreze împreună. Printre obiectivele principale se enumeră: comunitățile deschise și frățești, rolul laicilor în viața Bisericii, evanghelizarea comunității, ajutorarea săracilor și bolnavilor.
În septembrie 2009 a lansat o campanie națională de solidaritate pentru bicentenarul independenței țării: două sute de lucrări caritabile care urmează să fie realizate până în 2016. Și, la nivel continental, a avut speranțe puternice în urma mesajului Conferinței de la Aparecida din 2007, până la a o defini drept „Evangelii nuntiandi a Americii Latine”.
Papă iezuit: Pe data de 13 martie 2013, Cardinalul Bergoglio a fost ales Papă la al cincilea tur de scrutin, de către 115 cardinali adunați într-un conclav. Bergoglio a fost succesorul lui Joseph Ratzinger, Papa Benedict al XVI-lea, parcurgând o cale inovatoare și revoluționară, în comparație cu trecutul. Fiind primul papă din emisfera vestică, primul din America de Sud și primul din ordinul iezuiților, Francisc a adus multe reforme bisericii.
Papa Francisc a abordat o gândire complexă și modernă, bazată pe filozofia polarității. Se concentrează pe conceptul de bine comun, pe critica societății bogate și pe cea a economiei în epoca globalizării. Viața umană este o continuă mărturie, trăită într-un stil creștin autentic. Papa Francisc a reușit să prezinte realitatea complexă printr-o comunicare deschisă, adresată tuturor: „Adevărul cel mai de seamă al Bisericii este iubirea lui Cristos”.
Unitatea în diferențe este fundamentală pentru el, iar două tentații au fost de evitat: căutarea diversității fără unitate și căutarea unității fără diversitate. De aici iau naștere trei cupluri polare (plenitudine-limită, idee-realitate, globalizare-localizare) și patru principii (timpul este superior spațiului; unitatea este superioară conflictului; realitatea este superioară ideii; întregul este superior.
În mesajul participanților la Consiliul pontifical pentru promovarea noii evanghelizări, Papa Francisc exprimă universalitatea mântuirii, Dumnezeu nu exclude pe nimeni: „Nimănui nu-i este refuzată speranța acestei vieți și iubirea lui Dumnezeu”.
Papa Francisc vede în ecumenism o bogăție inepuizabilă: „Există un aspect al milostivirii, care trece dincolo de granițele Bisericii. Ne leagă de iudaism și islam, care ambele consideră milostivirea unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu”. Papa vorbea mereu despre importanța unității creștinilor, despre spiritul de martiriu al Bisericii. Pericolul secularizării Bisericii este prezentat ca un rău ce trebuie mereu combătut, iar despre unitatea cu ortodocși prezenta importanța unității în slujire.
Printre realizările sale semnificative se numără enciclica papală „Laudato si’” („Lăudat să fii”, 2015), care a abordat criza climatică și a susținut administrarea mediului; eforturile sale de a promova unitatea între catolici, necatolici și necreștini; și scuzele sale istorice față de supraviețuitorii abuzurilor sexuale ale clerului.
Gândirea Papei Francisc este perfect exprimată în „Evangelii Gaudium” și în enciclicele „Laudato si’” și „Fratelli tutti”. Unele dintre reflecțiile sale sunt semnificative, demonstrând cât de modern și progresist este. Cele mai faimoase citate ale sale încapsulează conceptele de speranță, credință, iubire și viață: „Viitorul îl faci cu mâinile tale, cu inima, cu dragostea, cu pasiunile, cu visele tale. Nu lăsa niciodată descurajarea să preia controlul! A noastră nu este o bucurie care vine din posesia multor lucruri, ci din faptul că am întâlnit o Persoană: Isus, care este printre noi; vine din a ști că cu El nu suntem niciodată singuri, chiar și în momentele grele”.
Familia se naște dintr-un proiect de iubire, care vrea să crească pe măsură ce cineva își construiește o casă, care este un loc de afecțiune, ajutor, speranță, sprijin. Familia creștină este „o fabrică de speranță pentru întreaga societate”.„În Isus, Dumnezeu ne dă viață veșnică, El o dă tuturor și, datorită Lui, fiecare are speranța unei vieți și mai adevărate decât aceasta. Viața pe care Dumnezeu ne-o pregătește nu este o simplă înfrumusețare a acestei actuale: ea depășește imaginația noastră, pentru că Dumnezeu ne uimește continuu cu dragostea și mila Sa”.
Papa Francisc a încercat mereu să cunoască oamenii care au experimentat suferința. În una dintre cărțile sale prezintă povestea unei fete tinere și a colegilor ei de suferință din Congo, pe care i-a întâlnit în 2023, în timpul unei călătorii în Africa. La fel, descrie întâlnirea sa cu un supraviețuitor al lagărului de concentrare, în timpul unei vizite la Auschwitz, în 2015. Redă, apoi, în detaliu, întâlnirile sale cu o tânără yazidă, pe care a cunoscut-o în 2017 și care a primit Premiul Nobel pentru Pace. Este mișcat de soarta celor aflați în dureri și necazuri.
Papa are o abordare anume în legătură cu provocările acestui secol, de pildă față de persoanele homosexuale, a încurajat clerul să le trateze cu delicatețe, considerând că nu trebuie marginalizate; iar despre apariția inteligenței artificiale și penetrarea în sistemul social, ne explică că „nicio problemă de natură tehnică, socială, politică nu poate fi abordată și rezolvată decât pornind de la om”.
În plan personal, spiritual, legătura dintre Papa Francisc și icoana Salus Populi Romani din Bazilica Santa Maria Maggiore a fost întotdeauna una filială. Profunzimea rugăciunii era legată de un dialog interior: „I-am cerut Domnului să îndepărteze răul cu mâna lui, și de asemenea, să-mi dea har și creativitate pentru a institui noi forme de fraternitate și solidaritate”.
În noiembrie 2017, Papa Francisc a acceptat propunerea de a fi numit membru de onoare al Academiei Române. A semnat decretele cu privire la martiriul Monseniorului Vladimir Ghika, beatificat în 2013; cu privire la martiriul episcopului Anton Durcovici, beatificat în 2014; cu privire la virtuțile eroice ale tinerei laice Veronica Antal, beatificată în 2018.
Pe 2 mai 2019, la Blaj, pe Câmpia Libertății, au fost declarați „fericiți” șapte episcopi greco-catolici: Valeriu Traian Frențiu, Vasile Aftenie, Ioan Suciu, Tit Liviu Chinezu, Ioan Bălan, Alexandru Rusu și Iuliu Hossu. În noiembrie 2018, i-a primit pe episcopii romano-catolici și greco-catolici români la Vatican, în cadrul vizitei ad limina Apostolorum.
Papa Francisc, pentru a-și arăta devotamentul său imens pentru Fecioara Maria și atașamentul special pentru această biserică din Capitala Italiei, a lăsat ca testament dorința de a fi înmormântat în Bazilica Santa Maria Maggiore, din Roma, fiind pentru prima dată, în ultimul secol, când un Suveran Pontif este înhumat în afara Vaticanului.
Note:
1 https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2025-04/, accesat la data de 4 mai 2025.
2 Papa Francisc împreună cu Carlo Musso, Speră. Autobiografia,Ed. Polirom, 2025, p. 30.
3 Ibidem, p. 151.
4 https://www.bisericacatolica.ro/, accesat la data de 4 mai 2025.
5 https://www.vatican.va/content/francesco/it/biography/documents/papa-francesco-biografia-bergoglio.html, accesat la data de 4 mai 2025.
6 Ibidem.
7 L’Osservatore Romano, Anno CLIII, numero 61, Edizione straordinaria, Libreria Editrice Vaticana.
8 Papa Francisc împreună cu Carlo Musso, op. cit., p. 212.
9 Papa Francisc, Cuvinte pentru inimă, minte și mers împreună, Ed. Galaxia Gutenberg, 2019, p. 123.
10 https://www.studenti.it/papa-francesco-vita-e-pensiero-di-jorge-mario-bergoglio.html, accesat la data de 4 mai 2025.
11 Papa Francisc, op. cit., p. 128.
12 Ibidem, p. 167.
13 Papa Francisc împreună cu Carlo Musso, op. cit., p. 321.
14 Enciclica Laudato si’, Ed. Presa Bună, Iași, 2015.
15 https://www.magisteriu.ro/, accesat la data de 4 mai 2025.
16 Papa Francisc, op. cit., p. 31-42.
17 Papa Francisc împreună cu Carlo Musso, op. cit., p. 281.
18 Papa Francisc, Numele lui Dumnezeu este Milostivirea, Ed. Trei, 2016, p. 113-158.
19 Papa Francisc împreună cu Carlo Musso, op. cit., p. 236, 249.
20 Papa Francisc, Numele lui Dumnezeu este Milostivirea, p. 75.
21 Papa Francisc împreună cu Carlo Musso, op. cit., p. 316
22 Ibidem, p. 242-243
23 Ibidem, p. 244.
24 Conferința Episcopilor din România, Papa Francisc Bibliografie – oficială.pdf.
25 https://www.vaticannews.va/ro/papa/news/2025-04/, accesat la data de 4 mai 2025.
