Urcând pe culmile fericirii

Vasile Hatos

Urcând pe culmile fericirii

Urcând pe culmile fericirii
Înveșmântat în visuri și simțiri,
Am ales calea desăvârșirii
Ce nu cunoaște opriri.
Și-n libertatea spiritului suprem
O undă se transpune în cuvinte,
Alerg spre zări necunoscute
Ca să găsesc vechile așezăminte
Ale celor ce în mii de ani ne-au dat
Un adevăr ce zace în morminte.
Moartea este ultima suflare
A celui ce crede în cuvinte.
Să cred că fericirea este dată
De un adevăr ivit din conștiință,
Căci adevărul este
Absolutul ce zace în Ființă.