Decembrie
(Haibun)
Tablou de iarnă –
înghețate în ramă
amintirile.
Dimineață de iarnă. Soare timid. Un copil cu priviri senine alunecă pe derdeluș. Un porumbel alb își flutură aripile în zbor. Clipele zboară tăcute. Pace în cer, pe pământ, în suflet.
Joacă de copii –
în zăpada proaspătă
aripi de înger.
Miezul zilei. Soare cu dinți. O sanie cu zurgălăi trece în goană prin pădurea adormită. Atinge vijelios cetini de brad, scutură un văl rece de promoroacă. Lasă în urmă alb, foarte mult alb și clinchet de țurțuri sparți în cioburi diamantine.
Amurg albăstrui. Zăpadă cât vezi cu ochii, o mare, un ocean. O umbră ninsă de ani duce în spate un munte: o legătură de vreascuri, un sac plin de daruri, o tolbă doldora cu amintiri?!
Seară de Crăciun –
înfloresc în colinde
florile dalbe.
Urmele rămase prin nămeți ca un fir al gândurilor nespuse se întretaie, se încâlcesc, se fac ghem. Un mare ghem de povești toarse la gura sobei, în seri lungi de iarnă. A fost odată…
Noapte geroasă –
prinsă în ochiul de geam
Calea Lactee.
