Tezaurul monetar din secolul al XVIII-lea descoperit la Zalău

@ Emanoil Pripon

Pe teritoriul de azi al municipiului Zalău au fost descoperite de-a lungul timpului nu mai puțin de nouă tezaure și acumulări monetare medievale, premoderne și moderne.

În anul 1961, în curtea fostei fabrici de mobilă „Steaua Roșie” din Zalău, a fost descoperit întâmplător (cu ocazia efectuării unor lucrări de canalizare) un tezaur monetar format din peste o mie de monede din cupru cu valoarea de 10 și 20 de polture. Monedele din tezaur au fost emise între anii 1704 și 1706 de către Francisc Rákóczi al II-lea (1704-1711), conducătorul mișcării antihabsburgice de la începutul secolului al XVIII-lea. Monedele erau depuse într-un vas din ceramică pe care descoperitorii l-au distrus. Muzeul din Zalău a reușit să salveze la vremea respectivă 172 de piese (Foto 1) și un fragment din vasul în care au fost depuse.

Francisc Rákóczi al II-lea a emis monede din cupru cu valoarea de un denar (în anul 1705), de o poltură (între anii 1704 și 1707), de patru polture (în anii 1706 și 1707), de 10 polture (între anii 1704-1707) și de 20 de polture (în anii 1705 și 1706).

Așa cum se observă, această serie de emisiuni monetare din cupru, începe în anul 1704 și se încheie în anul 1707. Punerea lor în circulație a fost un expedient, adică un mijloc ingenios folosit de Francisc Rákóczi al II-lea pentru a face față cheltuielilor enorme legate de războiul cu Habsburgii. Inițial, monedele de o poltură erau realizate din argint, însă odată cu izbucnirea ostilităților, costurile războiului nu au mai putut fi acoperite din impozitele sau veniturile realizate de pe urma imenselor proprietăți funciare deținute de Francisc Rákóczi al II-lea, dar nici din ajutorul financiar acordat de Franța. Astfel, Rákóczi recurge la emiterea masivă de monede din cupru în locul celor din argint.

Cea mai timpurie piesă din tezaurul de la Zalău a fost emisă în anul 1704. Emisiunile monetare ale anului 1704 nu au siglă de monetărie. Abia din anul următor, unele piese (nu toate) vor purta pe avers sigla monetăriilor unde au fost emise. Piesele fără siglă de monetărie se consideră că au fost emise la Kremnica, în Slovacia de astăzi, fapt discutabil însă.

Majoritatea pieselor ce compun tezaurul de la Zalău au fost emise în anul 1705.

Monedele poartă pe avers stema Ungariei (scutul dublu scartelat, surmontat de o coroană deschisă), iar de o parte și de alta anul emiterii. Unele dintre piesele din tezaur au pe avers și inițialele monetăriilor unde au fost emise: C–M (Košice, în Slovacia de astăzi), M-M (Munkacevo, în Ucraina de astăzi), respectiv N-B (Baia Mare). Pe reversul monedelor se află deviza PRO LIBERTATE, dispusă pe două rânduri, aluzie la războiul de eliberare de sub Habsburgi, inițiat de Francisc Rákóczi al II-lea în anul 1703. Sub deviză, într-un cartuș baroc, se află înscrisă cu cifre latine valoarea piesei: X, adică 10 polture (Foto 2).

Foto 2. Monedă de 10 polture (1705) din tezaurul de la Zalău (avers și revers)

Tezaurul conține și două monede cu valoarea de 20 de polture. Acestea au pe avers stema Ungariei surmontată de o coroană, iar lateral stânga-dreapta anul emiterii: 17 – 05. Pe revers se află Madona cu pruncul, iar stânga-dreapta P(atrona) – H(ungariae), adică Ocrotitoarea Ungariei; dedesubt, într-un cartuș baroc se află înscrisă valoarea cu cifre latine XX (Foto 3).

Foto 3. Monedă de 20 de polture (1705) din tezaurul de la Zalău

(avers și revers)

Se estimează că valoarea totală a monedelor din cupru emise de Francisc Rákóczi al II-lea se ridică la șase milioane florini aur, rata inițială de schimb fiind de 223 de polture pentru un florin din aur sau 80 de polture pentru un taler din argint.

Desigur, acest curs forțat nu a putut fi menținut. La efectuarea tranzacțiilor se ținea cont de moneda în care se plătea. Spre exemplu, pentru un cal se plătea contravaloarea a 13 taleri în „bani albi”, adică în argint sau contravaloarea a 41 de taleri în „bani roșcați”, adică în polturi din cupru; o vacă valora șase taleri în monedă din argint sau echivalentul a 14 taleri în moneda de cupru. Privite prin prisma acestor date, monedele din tezaurul de la Zalău par a fi rodul unei tranzacții relativ importante (oficial echivalentul a 22 de taleri, în fapt, mult mai puțin) sau o acumulare monetară, pusă la adăpost în contextul unui pericol iminent, cel mai probabil în contextul pătrunderii în anul 1707 în Transilvania. Din motive pe care nu le cunoaștem, dar le putem bănui, proprietarul tezaurului nu a reușit să-și mai recupereze agoniseala pusă la adăpost în pământ.

În județul Sălaj au mai fost descoperite alte două tezaure monetare formate din polture de cupru, unul în anul 1984 la Fildu de Sus, iar altul în anul 2016 la Treznea.

Pe lângă cele trei tezaure monetare descoperite în Sălaj, în Transilvania a mai fost descoperit un tezaur cu 398 de piese la Huedin, județul Cluj. De asemenea, relativ recent, a fost publicat un fragment dintr-un alt tezaur cu monede de zece polture descoperit la Nădăștia de Jos, orașul Călan, jud. Hunedoara. La acestea se adaugă alte două tezaure monetare cu monede emise de Francisc Rákóczi al II-lea, descoperite în 1872 la Bezidu Nou (astăzi, localitate componentă a orașului Sângeorgiu de Pădure), județul Mureș (825 de piese), respectiv la Vale, județul Cluj (62 de piese).

Așa cum am spus, emisiunile de polture din cupru au constituit un substitut la care a recurs Francisc Rákóczi al II-lea pe parcursul războiului antihabsburgic. Faptul că în Transilvania sunt cunoscute cel puțin șapte tezaure, dintre care unul numără 398 de piese, altul 825 de piese, iar un al treilea, cel de la Zalău, număra inițial peste 1000 de piese, întărește ideea că tezaurizarea monedei de cupru nu este un fenomen izolat, ci în lipsa unor nominale din metal prețios, moneda din cupru este și ea tezaurizată în situații-limită.

Bibliografie selectivă:

Angelotti Zsuzsanna, Fux Kornél, Magyar pénzérmék és papírpenzék, Grafon Kiadó, Nagykovácsi, 1999.

Florin Ciulavu, Activitatea monetăriei de la Alba Iulia. Studiu numismatic, istoric și arheologic, Editura Muzeului Național al Unirii / Editura Mega, Alba Iulia, Cluj-Napoca, 2020.

Florin Ciulavu, Bărbat Ioan Alexandru, A portion of the Rákóczi poltura hoard discovered in Nădăștia de Jos (Hunedoara county) and associated discusion of coin minting during the time of Francisc II Rákóczi, în Sargetia, Serie Nouă, X, 2019, pp. 333-343.

Eugen Chirilă, Lakó Éva, Tezaurul monetar de la Steaua Roșie (orașul Zalău), sec. XVIII, în Tezaure monetare din nordul Transilvaniei, sec. XVI-XVIII, Zalău, 1970, pp. 65-72.

Eugen Chirilă, Elena Musca, Două tezaure monetare din Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, în Acta Mvsei Porolissensis, X, 1986, pp. 230-234.

Pap Francisc, Tezaurul monetar de la Huedin și unele probleme ale emisiunilor rákócziene, în Studii și Cercetări de Numismatică, vol. IX (1995), Editura Academiei Române, București, 1997, pp. 211-218.

Emanoil Pripon, Tezaure monetare medievale și premoderne descoperite pe teritoriul orașului Zalău, I, Editura Mega, Cluj-Napoca, 2018.