Szabó Vilmos | 80 (1942-2009)

În acest an se împlinesc optzeci de ani de la nașterea artistului Szabó Vilmos, într-un moment în care la Zalău nu există posibilitatea de susținere a unei expoziții de artă plastică, din motive obiective: nu sunt săli de expoziții de artă contemporană¹. Astfel, o retrospectivă reprezentativă, ca și tehnici, perioade de creație, teme preferate etc., nu poate fi organizată decât într-o foarte mică selecție la casa Emke² din Zalău, cu circa 18 lucrări. Un articol mai amplu va apărea cu ocazia acestei aniversări, în anuarul muzeului zălăuan, din care preiau aici o scurtă parte introductivă.

„Momentul 1981, în fenomenul atunci încă destul de sărac al artei contemporane sălăjene, a fost deschiderea Galeriei de Artă Ioan Sima, ce găzduia o colecție personală vastă a unui artist încă în viață, colecție formată în urma donației a peste o sută de lucrări de artă semnate de pictorul Ioan Sima, oferite Sălajului, cu condiția valorificării acestora sub forma unei expoziții permanente, într-un spațiu adecvat. Un miracol, am spune, al erei ce nu permitea utilizarea altor nume proprii decât cel al «conducătorului»³. Era vorba totuși, de cazul unui artist emerit, recunoscut și premiat cu multe ocazii la diferite forumuri culturale prestigioase și de elită din acea vreme – al unui artist născut încă în secolul XIX și a cărui artă nu prezenta niciun pericol ideologic din punct de vedere al discursului artistic postimpresionist intimist-peisagist-portretist. Cazul, similar cu cel al lui Irimescu de la Fălticeni, a fost bineînțeles o întreprindere sălăjeană realizată cu multe intervenții necesare pe atunci, și o imensă muncă de convingere asupra conducerii politice locale ale vremii, o nomenclatură absolut neinițiată în de-ale artelor. Era necesară și o presiune din partea susținătorului pictorului Sima, în persoana lui George Botezatu, om influent al vremii sale. Demersuri soldate cu un veritabil succes, unul de invidiat. O colecție de artă a unui artist clujean – ce-i drept, născut în Sălaj și cu activitate artistică deseori legată de meleagurile pământului natal – a devenit patrimoniu muzeal în format de expoziție permanentă. 

Dar la acest moment (1981) se afla deja într-o fază de ascensiune cariera unui artist plastic tânăr local, de fapt stabilit la Zalău și ajuns aici din Mureș, care lucra într-un stil nou, total diferit de cel al lui Sima – altă școală, altă generație, altă viziune și alte condiții de lucru. Acesta a fost Szabó Vilmos. Cariera sa de circa patru decenii s-a dezvoltat la Zalău, oraș care la început nu promitea altceva decât o cvasi-izolare față de fluxul artistic abundent cunoscut cu care s-a familiarizat la Târgu Mureș sau mai apoi la Cluj. Aceste perspective oarecum provinciale ale contextului social de la Zalău au fost asumate în mod conștient, și chiar bine explorate. Condițiile locale acceptate cu satisfacție s-au dovedit a fi într-atât de reconfortante încât a refuzat ferm posibilitatea ce i s-a oferit la Cluj la Facultatea de Arte Plastice, și anume invitația de a preda pictură.

Consider că pe cât de palpitantă ni se oferă a fi cercetarea operei artistului, care, după o carieră derulată la Cluj, încă în vremea vieții și-a făurit la Zalău un mic muzeu de artă ce-i purta numele (Ioan Sima), pe atât de interesantă și de provocatoare ni se prezintă analiza operei artistului care și-a desfășurat întreaga activitate profesională la Zalău, nefiind zălăuan după naștere. Moștenirea sa artistică, materializată în cazul unei colecții locale de peste șapte sute de piese, se situează la un alt nivel cultural-artistic sau, dacă vreți, estetic și spiritual-filosofic, decât cel al lui Ioan Sima, fiind un univers mult mai complex, mai problematic și mai provocator la contemplare, gândire, aplecare asupra temei etc. Considerăm că dobândește astfel calități și componente de valoare mai însemnate decât în cazul fericit al celuilalt artist mai sus amintit, fapt ce ar justifica în mod mult mai profund și mai fundamentat o eventuală inițiativă de patrimonializare muzeală a operei. Analiza asupra operei se realizează și în această perspectivă muzeografică, cu scopul contribuirii la eventuala și viitoarea patrimonializare muzeală a acestei colecții de artă. Studierea ermeneutică sau o exegeză filosofico-estetică a operei este sarcina specialiștilor din alte domenii, în schimb inventarierea, sistematizarea datelor documentate, adică a specificului artistic al acestei colecții – reprezentative de altfel pentru arta românească contemporană de sfârșit de secol XX – ne revine ca sarcină nouă, muzeografilor”.

Demersurile de acest gen sunt susținute de o vreme în cadrul planului de cercetare al secției de artă a Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău. Ilustrăm aici pe scurt arta lui Szabó Vilmos prin câteva lucrări realizate în diverse tehnici: desen în creion, tuș, linogravură, pastel sec și cerat, acrilic, guașă, ulei. O analiză succintă a operei sale s-a publicat în revista Caiete Silvane⁴, respectiv în catalogul expoziției din 2017⁵; Mircea Oliv vorbește în termeni filosofici despre arta sa în textul publicat la Caiete Silvane⁶, iar Radu Vasile în revista Tribuna⁷. 

Note:

1 Galeria de Artă „Ioan Sima” este în renovare, iar Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj încă nu are galerie de artă.

2 Sediul Societății Maghiare de Cultură din Transilvania, filiala Zalău.

3 Nicolae Ceaușescu.

4 În revista Caiete Silvane, nr. 149/ iunie 2017, pp. 24-26.

5 Szabó Vilmos 75 (red. Attila Szabó), Editura Caiete Silvane, Zalău, 2017.

6 Mircea Oliv, la Zalău. Despre Szabó Vilmos. În 1988, în revista Caiete Silvane, nr. 4/ mai 2005, p. 5.

7 Radu Vasile, „Persistența memoriei”, în revista Tribuna, nr. 275, serie nouă, anul XIII, 16-28 februarie 2014, pp. 31, 36.

***

Szabó Vilmos s-a născut la data de 15 septembrie 1942, în comuna Dumbrăvioara, județul Mureş.

Studii: a terminat Liceul de Arte Plastice în anul 1964, la Târgu Mureş. A terminat studiile superioare în anul 1975, la secţia de pictură monumentală, în cadrul Institutului de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca. A fost repartizat la Liceul Pedagogic din Zalău. Din 1975 predă desen la acest liceu. În clasele de artă plastică, înfiinţate în anul 1993, tot în cadrul Liceului Pedagogic „Gheorghe Şincai”, predă pictură.

Activitatea artistică desfăşurată în domeniul picturii şi graficii: din 1975 participă la expoziţii judeţene în Zalău şi Cluj-Napoca. Din 1990 – membru UAP din România.

Expoziţii naţionale: 1976, 1981 – Muzeul de Artă, Cluj-Napoca; 1988 – expoziţie de „Ex-Libris”, Oradea; 1988 – Bienala de pictură, Sala Dalles, Bucureşti; 1989 – expoziţie de „Ex-Libris”, Caracal, Bacău, Floreşti; 1991 – expoziţie de „Ex-Libris”, Oradea; 1991 – Bienala de desen, Arad; 1994 – expoziţie de „Ex-Libris”, Oradea; 1997 – Bienala de desen, Arad; 1997, 1998, 1999, 2000, 2001, 2002 – Covasna; 1998 – expoziţie de „Ex-Libris”, Bacău; 2000 – expoziţie de „Ex-Libris”, Cluj-Napoca; 2001 – Bucureşti (UAP).

Expoziţii internaţionale peste hotare şi în ţară: 1991, 1992, 1993 – expoziţie de caricatură, Tokyo (Japonia); 1992 – expoziţie de „Ex-Libris”, Chişinău (Rep. Moldova); 1999 – expoziţie de grafică mică, Tokyo (Japonia); 1999 – expoziţie de grafică mică, Gornji Milanovac (Iugoslavia); 1997 – Bienala de grafică mică, Cluj-Napoca; 2001 – A Treia Bienală Internaţională de Grafică Mică, Cluj-Napoca; Expoziţia de Mail Art, Cluj-Napoca; Expoziţia de Ex Libris, Cluj-Napoca; Trienala de Grafică, Tokyo.

Expoziţii în grup peste hotare: 1990, 1991 – Marcali (Ungaria); 1990 – Keszthely, Budapesta, Szentes, Harkány (Ungaria); 1992 – Budapesta, Szentendre (Ungaria); 1992 – Budapesta, Hejce (Ungaria); 1993 – Budapesta (Ungaria); 1994 – Hejce (Ungaria); 1995 – Hejce, Encs (Ungaria); 1996 – Hortobágy, Debrecen, Hajdúhadház, Hejce, Nádudvar (Ungaria); 1997 – Hortobágy, Hejce, Encs, Hajdúhadház, Nádudvar (Ungaria); 1998 – Hortobágy, Hajdúhadház (Ungaria), Saint Michel (Franţa); 1999 – Hortobágy, Hajdúhadház, Hatvan, Budapesta, Polgár (Ungaria), Saint Michel (Franţa); 2000 – Hortobágy, Debrecen, Szentendre, Vaja (Ungaria); 2001 – Hortobágy, Budapesta, Miskolc (Ungaria); 2002 – Hortobágy, Hajdúhadház (Ungaria); 2003 – Hortobágy, Budapesta (Ungaria).

Expoziţii personale: 1968 – Casa Sindicatelor, Târgu Mureş; 1976 – Muzeul de Istorie şi Artă Zalău; 1977 – Galeria Mică a Fondului Plastic, Galeria Korunk, Cluj-Napoca; 1978 – Galeria Mare a Fondului Plastic, Târgu Mureş; 1981, 1983, 1993 – Muzeul de Istorie şi Artă Zalău; 1988 – Galeria Fondului Plastic, Zalău; 1991 – Centrul de Cultură „Marcibányi” (Ungaria); 1995 – Galeria Korunk, Cluj-Napoca; 1998 – Galeria Gy. Szabó Béla, Cluj-Napoca; 1998 – Galeria Orăşenească, Kazincbarcika (Ungaria); 2002 – Zalău; 2010 – expoziție retrospectivă, Galeria de Artă „Ioan Sima” Zalău.

Participări la tabere de creaţie: 1990, 1991 – Marcali (Ungaria); 1992, 1993, 1994, 1995, 1996, 1997 – Hejce (Ungaria); 1995, 1996, 1997 – Encs (Ungaria); 1996, 1997 – Nádudvar (Ungaria); 1996, 1997, 1998, 1999, 2000-2008 – Hortobágy (Ungaria); 1998, 1999 – Saint Michel (Franţa); 1998-2009 – IpArt (România); 2000 – Lăzarea (România); Jebucu – 2002-2008; Baia Sprie – 2002, Budapesta – 2003.

Premii: în 1988 – premiul pentru „Cea mai bună gravură în linoleu” la expoziţia „Ex-Libris” din Oradea; în 1998 – premiul al doilea la expoziţia „Ex-Libris” din Bacău; în 2000 nominalizat pentru „International Personality of the Year” de către International Biographical Centre Cambridge (Anglia).

Lucrări în colecţii de stat şi particulare în România, Ungaria, Elveţia, Franţa, Germania, America, Japonia, Iugoslavia.