Strania coregrafie a ideilor lumii. Între originalitate și repetiție

Gabriel Liiceanu,

Caiet de ricoșat gânduri

sau despre misterioasa circulație a ideilor de-a lungul timpului,

Humanitas, București, 2019

În volumele semnate de Gabriel Liiceanu, fie că vorbim despre volumele de eseistică, filozofie, memorialistică sau diaristică, putem observa predilecția autorului înspre îmbinarea literarului cu filozoficul, înspre o atragere a stilisticii literare în interiorul filosofiei.

Volumul Caiet de ricoșat gânduri sau despre misterioasa circulație a ideilor de-a lungul timpului nu face notă discordantă. Fiecare pagină te provoacă la a intra în marea comuniune a ideilor lumii, o lume care, deși se învârte în jurul unor teme eterne, acestea se dovedesc a fi mereu noi, de actualitate, niciodată epuizate tocmai datorită viziunilor multiple care se creează în jurul lor prin preluarea, reluarea, contrazicerea, reformularea lor de către cei care aleg să intre în cadrul unei șuete infinite.

Cartea de față surprinde o serie de teme recurente în cultura lumii, citează și face o serie de trimiteri la autori de talie internațională, care într-un fel sau altul contribuie la cristalizarea viziunii autorului. Tematizarea unor idei de interes general face ca volumul să capete o flexibilitate care îi permite să se adreseze cititorului de pretutindeni. De asemenea, cartea nu impune restricția publicului specializat în filozofie sau literatură, ci dimpotrivă, este în așa manieră formulată încât să fie accesibilă oricărui cititor.

Structura de jurnal facilitează o lectură la îndemâna oricui, o lectură plăcută, însă nu se reduce la atât. Bogată în referințe bibliografice, prezentul volum poate reprezenta punctul de referință înspre consultarea unor volume din zona filosofiei, a literaturii, a istoriei, oferind, astfel, cititorului posibilitatea de a-și extinde cercetarea dincolo de fragmentele reper, pe care autorul le citează, în direcția domeniului care îi hrănesc nesațul cultural. De altfel, cartea se vrea a fi o formă de refugiu al spiritului care simte nevoia statului de vorbă în tihnă, între prieteni – vii sau morți –, ca o formă de dialog mereu accesibilă și la îndemâna oricui, indiferent de momentul sau locul geografic în care intri în contact cu ea-cartea, căci ideile ei rămân valoroase chiar și peste timp. Finalul confirmă același lucru; în termenii lui Barbellion, autorul își exprimă unica dorință cu privire la receptarea scrierilor sale peste timp și anume aceea de a fi „inima moartă care bate pentru cei vii”, așa cum s-au confirmat a fi atâtea scrieri pentru autorul nostru.

Așadar, acest volum se dezvoltă în jurul conceptului de idee ca valoare, care transcende dincolo de temporalitate și spațialitate și care, astfel, permite întrevederea unui dialog imaginar sau real între reprezentanții unei generații sau, dimpotrivă, actanții unor epoci diferite. Forma de jurnal sub care este scrisă cartea facilitează jonglarea între teme care aparțin unor registre diferite, dar care, scrise în această manieră dau coerență și cursivitate discursului.

Comunicarea autorului cu ceilalți participanți din sfera spiritului cultural și împărtășirea fondului comun de idei se remarcă prin citatele sau trimiterile adesea utilizate în cadrul volumului, cu scopul de a susține fluxul ideilor care traversează mintea acestuia. Temele înalte, metafizice precum binele, răul, ura, adevărul, timpul, viața și moartea sunt alternate de teme cotidiene, remarci sociale și politice. De asemenea, se observă tendința autorului de a merge dintre universal înspre particular, dinspre afirmații generale, înspre cazuri particulare. În acest fel, reușește să se facă înțeles atât celui care cunoaște filosofia unui gânditor, istoria unui popor etc., dar, în același timp, și celui căruia aceste informații îi sunt străine. Spre exemplu, în momentul în care acesta dorește să explice propriile gânduri sau să expună idei din propriile cărți publicate anterior, oferă mai întâi o contextualizare la nivel comun de înțelegere, prin apelul la scrieri universal cunoscute, exemple deja consacrate. Astfel, autorul merge dinspre conceptul general de politică, înspre politicul expus în țara proprie, dinspre ideea de corupție universală înspre tema ravagiilor pe care le-a făcut în viața socială și istorică a României elita politică.

În fond, cartea traversează o paletă largă de subiecte, de la notarea unor bucurii sau plăceri mărunte, până la afirmații și remarci profunde, toate acestea încorporate într-o formă de dialog pe care autorul o poartă despre sine, dar în care îi implică, inevitabil, și pe ceilalți.