Stefánsson în toate timpurile

Am lăsat zece zile după lecturarea romanului, ca să mi se domolească entuziasmul, înainte de a mă pronunța, dar extazul sporește și nimic nu mă va împiedica să afirm magia crescândă a cărții lui Jón Kalman Stefánsson – Povestea Āstei – Polirom, 2022, traducere din franceză de Magda Răduță. O să spuneți că mereu afirm că am avut o revelație, dar acum e revelația revelațiilor. O carte care nu se poate povesti, nici ecraniza (la un nivel la fel de covârșitor). Cum e sindromul Stendhal? Bătăi rapide de inimă în fața frumuseții. Inefabilului. Nu, nu am leșinat, dar marcat voi rămâne multă vreme. Sigur că am citit și Trilogia Fiordurilor de același autor, însă acum avem capodopera fără fisuri. Știu că „despre ceea ce nu putem vorbi, cel mai bine este să tăcem” (Wittgenstein), dar n-am puterea să mă abțin. Bine scrie Raluca Selejan în Observator cultural, că după citirea romanului „nimic nu va mai fi la fel” și că-ți vei dori să mergi neapărat în Islanda.

Liniaritatea cronologică e abolită. Devii stăpânul timpului. Un fel de levitație reversibilă. Te instalezi într-o ubicuitate stranie. Misterele sunt păstrate cu sfințenie. Ești „dus de nas” cu o știință insolită a compoziției. Romanul te cheamă „acasă”, te poartă prin vârtejul unui trecut miraculos, fascinant. Titluri de capitole, subcapitole, poematic și stâncos, însă nu te pierzi, nu te deranjează atâtea acțiuni începute, amânate, multiple foldere deschise, în care ești prins, virusat, electrizat. Pentru că acolo e viața universală, e bătrâna Kristin care fuge din prezent în altă epocă și e adusă de la poala muntelui de fiul său Arni. Ești prizonier voluntar într-o canava epică stil pânză de păianjen. Viața Āstei? Un șir de morți neanunțate, dar asumate. Unde a mai existat o poveste de dragoste polifonică într-un fel de icoană imago mundi? Aici, cu siguranță. Uneori apare și autorul însuși, în pauzele „facerii” cărții, cu dubiile inerente și viața cotidiană, în brize metatextuale. Și ne reamintește că „n-ai cum spune o poveste fără să te rătăcești… fiindcă trăim, în același timp, în toate timpurile”. Efervescență misterioasă care răvășește. Et pour cause!