Sorin Herle: Graiul bunicii de la Căţăl*

Amintirea bunicilor, dar parcă a bunicii mai mult, rămâne, pentru mulţi, vie peste timp.

Pentru mine, bunica a fost o icoană!

Chiar dacă a plecat la Dumnezeu când eu aveam doar 12 ani, acei ani în care vacanţele le-am petrecut la Căţăl (azi satul Meseşenii de Sus, judeţul Sălaj) mi-au influenţat formarea ca adult.

Ideea acestui volum a venit dintr-o joacă, din dorinţa de a încerca să-mi amintesc după mai mult de 30 de ani, de graiul bunicii, de regionalismele întâlnite la Meseşenii de Sus.

Acea joacă s-a transformat apoi în ceva mult mai serios, astfel ceea ce am conturat în paginile acestui volum este rodul a aproape şapte ani de căutări, care m-au făcut să pornesc într-o aventură fascinantă şi să aflu şi ceea ce nu ştiam.

Au fost la început 50, apoi 100, apoi 200 şi tot aşa până când am ajuns la 3.333 de cuvinte şi expresii explicate literar şi folosite în contexte care prezintă diferite aspecte ale vieţii cotidiene a locuitorilor satului Meseşenii de Sus.

Aşadar, consider că acest volum este mai mult decât un dicţionar de regionalisme, este Graiul bunicii de la Căţăl.

Se cuvine să mulţumesc tuturor celor care m-au inspirat şi m-au ajutat să realizez acest volum. Aduc mulţumiri şi toată recunoştinţa mea următoarelor persoane: doamnei profesoare Floare Ţurcaş, pentru că mi-a cerut acordul să publice primele cuvinte strânse în Revista Căţălul Românesc – 800, ceea ce mi-a dat curajul de a realiza acest volum, şi pentru că m-a ajutat în clarificarea înţelesului mai multor cuvinte arhaice; mătuşii mele Ana Tricu (născută Herle), pentru tot sprijinul oferit în înţelegerea unor cuvinte vechi, adevărate comori, iar de-a lungul timpului a fost pentru mine un model de om care a ştiut să se adapteze „rigorilor” de trai la oraş, dar în acelaşi timp s-a dovedit o mare iubitoare şi păstrătoare de tradiţii populare; mătuşii şi în acelaşi timp naşei mele de botez Reghina Cherecheş (născută Herle), pentru că mi-a explicat cu multe detalii activităţi de când era dumneaei tânără şi locuia cu părinţii, de care nici nu auzisem înainte, şi pentru că este pentru mine un exemplu de om care a răzbit chiar şi atunci când i-a fost foarte greu, şi i-a fost de multe ori…; verişoarei mele Dana Herlea (căsătorită Briscan), pentru disponibilitatea de a mă lămuri ori de câte ori am avut neclarităţi legate de înţelesul unor cuvinte; doamnei Livia Briscan, pentru răspunsurile şi lămuririle la nenumăratele mele întrebări legate de înţelegerea sensului mai multor cuvinte şi pentru că întotdeauna a avut o vorbă bună; nepoatei mele Flavia Herle, pentru efortul de a citi acest volum şi de a corecta unele greşeli de editare; doamnei Ileana Neaga, pentru cuvintele frumoase şi pline de trăiri la adresa acestui volum; domnului sculptor Aurel Contraş, pentru că mi-a permis să pun pe copertă desenul cu casa lui Truţu al Bivolarului (Dumitru Briscan), bunicul domniei sale, pe care l-a realizat în anul 2016; lui Raul Mihalache pentru realizarea coperții, precum şi tuturor locuitorilor satului Meseşenii de Sus, pentru privilegiul pe care l-am avut de a le cunoaşte obiceiurile şi tradiţiile deosebit de frumoase, cum numai la Meseşenii de Sus se întâlnesc, acolo unde-mi sunt rădăcinile.

Prin felul de a fi, prin ceea ce a făcut pentru mine, bunica a fost şi rămâne pentru mine un model. Îi port vie amintirea, iar acest volum i-l dedic cu toată recunoştinţa, pentru că dacă nu ar fi fost ea, nu ar fi fost nici tatăl meu, nici eu şi nici acest volum. Dacă mai trăia, anul acesta ar fi împlinit 112 ani…

*

Aminťirę buňicilor, da’ gâňeşťi că măi mult a măicuţí bătrâňe, rămădęşťí, păntu mulţ, ďie păstă vremňi.

Păntu miňí măicuţa bătrână o fo’ o icǫnă!

Pťiar ďi Dumňezo o vrú s-o ięí la Iel, cân’ io ieram numa ďi-o doişpe ai, acíę ai triíţ la Căţăl (Meseşęňii ďi Sus, cum i-i numilę amu, juďeţu Sălaj) o lăsa’ urmí asupra mę, cân’ m-am făcú măi marí.

Aiastă carťí o fo’ ďintíe o jǫcă, păntu c-am vrú să-mňi aduc ďi-aminťí după măi biňí ďi trizăci ďi ai, că cum grăię măicuţa bătrână şi căţălaňii.

Acęię jǫcă s-o şťimbat dup-acę-n uarice măi apăsat, ş-aşę, ce am abătut în aiastă carťi-i rodu a măi şępťi ai ďi cotări, carí m-o făcú să mă-mplic tă’ măi mult, să aflu şi ce nu şťięm.

Ďintie o fo’ cătă cinzăci, dup-acę o sută, dup-acę dǫuă suťí şi tăt aşę pănă ce am abătut tri mňii tri suťí trizăci şi tri ďi cuvinťí şi vǫrbí, tălmăciťí şi folosâťí păntu a arăta că cum tríę şi tríesc căţălaňii.

Păntu acę, gâňez io, că aiastă carťi-i Graiu măicuţí bătrâňe ďi la Căţăl.

Să caďí să mulţămňesc la tăţ acíę, carí m-o-ndrumat şi mňi-o da’ coraj să scriu aiastă carťí. Mulţămňesc şi le-oi hi vęjňic dători la următǫrilę persǫňí: dǫmna prefesǫră Flǫrę Bâciulí, păntu că mňi-o cerú voię să puí primilę cuvinťí pă carí le-am abătut, în carťę Căţălul Româňesc – 800, ş-aşę mňi-o da’ coraj să scriu şi mňi-o tălmăcit dup-acę o samă ďi cuvinťí; mătuşę mę Uăňiţa Tricu (pă numilę ďi fată Hęrlę), păntu că mňi-o tălmăcit mulťí cuvinťí ďin bătrâňi, aďivăraťí comori, ş-o fo’ ďi-a lungu vremňí, păntu miňí, on iezęmplu, c-o şťiú să să pǫrťí şi ca domňii ďi la uăraş, d-o şťiú şi să iubască şi să grijască ďi tradiţiilę ďin bătrâňi; mătuşę mę Răďina Chęręchęş (pă numilę ďi fată Hęrlę), cari-i şi nănaşę mę ďi boťez, păntu ce mňi-o iexplicat cu ďiamănuntu mulťí lucruri ďi cân’ iera ię fată, ďi care io ňici n-am auzât, şi păntu că-i on iezęmplu păntu miňí ďi uom carí nu s-o lăsa’ cân’ i-o fo’ tarí greu, şi fostu-i-o ďi bugăťí uări…; verişǫra mę Dana Lęňí Grase, păntu că m-o-ndrumat uări ďi câťí uări nu mňi-o fo-n clar amuce vǫrbă şi mňi-o da’ coraj să scriu; dǫmna Livię Utiňí păntu că mňi-o tălmăcit o samă ďi cuvinťí şi tăďiauna o avut o vǫrbă bună; ňepǫta mę Flavię-l Măriuţu Toďerichí Hęrlí, păntu c-o ceťit tătă carťę aiasta şi mňi-o băga ďi ďină uňí o gâňit că n-am scris biňí; dǫmna Ileana Naşu Ňiaghí păntu vǫrbilę ďi-nălţarí ďespre carťę aiasta; domnu sculptor Aurel Contraş păntu că mňi-o dat voie să pui pă copertă desenu cu casa lu’ Truţu-l Ďibolar, bunicu lui, pă carí l-o făcut în 2016; lu’ Raul Mihalache păntu c-o făcú coperta şi la tăţ căţălaňii păntu c-am putú să le aflu obicęiurilę şi tradiţiilę osebit ďi faiňí, aşę cum numa la Căţăl aflí, acolo uňí mňi-s rădăciňilę.

Păntu ce-o fo’ şi păntu cum o cota’ ďi miňí, măicuţa bătrână rămădęşťí on iezęmplu păntu miňí. O port în sufletu mňeu, iară carťę aiasta-i ca să-i mulţămňesc păntu tăťí cęlę, că dacă n-ar hi fost fǫstă ię, n-ar hi fost fǫstă ňici tătuca mňeu, ňici io şi ňici carťę aiasta! Ďi măi avę zâlí, anu aiesta ar hi pliňită 112 ai…

Sorinu Toďerichí Hęrlí

* Cuvânt-înainte la volumul lui Sorin Herle, „Graiul bunicii de la Căţăl”, apărut la Editura „Caiete Silvane” din Zalău.