Gen: istoric/dramă/război
Durată: 2h 7m
Regizor: Tyler Perry
Scenarist: Tyler Perry, Kevin Hymel
Roluri principale: Kerry Washington, Ebony Obsidian, Milauna Jackson
Filmat în: USA
Limbă care se vorbește în film: engleză
Premii și nominalizări: șase premii și 13 nominalizări: o nominalizare la Oscar (Cel mai bun fundal sonor – Diane Warren), cinci nominalizări la Image Awards (Cel mai bun film, Cea mai bună actriță, Cea mai bună actriță într-un rol secundar, Cea mai bună producție, Cel mai bun debut), câștigător al unui premiu Josephine Baker la Women Film Critics Circle Awards etc.
Astăzi este despre numere. Aceasta este recenzia de film cu numărul 123 pe care o scriu. Adică public, matematica-mi spune, de vreo 10 ani, într-o revistă de cultură care a marcat, recent, 20 de ani de apariție. Jumătate din existența constantă și muncită a culturii sălăjene. Jumătatea modestă a unui obicei aparent leneș și recreativ, dar multistratificat și personal. Și mereu acolo.
Astăzi este despre femei în aparența lor modestă și fragilă, care maschează reziliență și autosacrificiu în lupta inegală pe care societatea le-o așterne înainte. Și despre femei-soldat care mărșăluiesc infinit prin viețile noastre. Și despre cum poți să scrii istorie și, în același timp să fii uitat, așa cum se întâmplă cu femeile de culoare care fac parte din Batalionul 6888. Despre cum poți livra 17 milioane de scrisori în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în mai puțin de trei luni, atunci când nimeni nu mai credea că se poate. Despre cum e să fii eficient, deși ți se pun bețe în roate tocmai pentru că ești femeie și despre cum poți să reușești din același motiv. Ca un cerber cu trei capete, inamicul vremurilor în care trăiesc eroinele filmului e multifațetat, așa cum veterana Anna Tarryk spune: First we had to fight segregation, second was the war, and third were the men. (Întâi a trebuit să ne luptăm cu segregarea, apoi cu condițiile de război și apoi cu bărbații – trad. n). Un exemplu esențial în acest sens este modul în care comandanții bărbați din film fie încearcă să le minimalizeze contribuțiile, fie le ignoră complet. Însă filmul își face o misiune din a arăta că, în ciuda tuturor acestor opreliști, succesul unității 6888 a fost indiscutabil, chiar și atunci când recunoașterea nu a venit din partea autorităților. Regizorul Tyler Perry creează un contrast puternic între femeile disciplinate și dornice să-și facă datoria și un sistem care încearcă să le țină pe marginea istoriei. Drama, bazată pe fapte reale, pune în lumină determinarea unor femei din Batalionul 6888, cunoscut sub numele de Six Triple Eight, singura unitate de femei afro-americane, trimisă în Europa, și a cărui poveste nu a fost niciodată pe deplin recunoscută.
Sarcina lor a fost să sorteze milioane de scrisori de corespondență, neglijate de armată, și să le expedieze către soldații americani din Europa pentru a oferi un răgaz moral soldaților din prima linie. Faptul că au reușit să sorteze o medie de 65.000 de pachete pe zi este o mărturie a capacității lor de organizare și adaptabilitate, iar filmul se oprește asupra acestui aspect cu respect și admirație. Kerry Washington în rolul maiorului Adams reușește să obțină echilibrul perfect între forță și vulnerabilitate. Dacă nu pentru alt motiv, atunci măcar pentru performanța sa actoricească să vedeți filmul.
Pelicula jonglează cu mai multe fire narative, aducând în scenă atât aspectele personale ale protagonistelor, cât și dimensiunea colectivă a misiunii. Deși filmul este despre o unitate, nu toate femeile din Unitatea 6888 au aceleași experiențe. Personaje individuale au propriile lor lupte, fie cu sexismul, fie cu pierderile de acasă, fie cu adaptarea la un nou continent. Aceste episoade umanizează povestea și o transformă într-un mozaic complex al experienței de război, prin prisma femeilor de culoare.
Perry folosește inteligent cadrele largi pentru a evidenția atât vastitatea sarcinii care le revine protagonistelor, cât și izolarea lor în cadrul unui sistem ostil. Contrastele de lumină și întuneric reflectă tensiunea emoțională. Unele dintre cele mai puternice imagini sunt cele în care femeile lucrează într-o imensă hală, plină de saci de scrisori, simbolizând nu doar volumul imens de muncă, dar și haosul simbolic al unei lumi care pare să le ignore. Perry folosește aceste momente pentru a accentua simultan măreția și măruntul, iar numerele iau aici o nouă semnificație. În 2024, două dintre femeile soldați ale batalionului trăiau încă.
