Gen: dramă
Durată: 1h 41m
Regizor: Marc Webb
Scenarist: Tom Flynn
Roluri principale: Chris Evans, Mckenna Grace, Lindsay Duncan, Octavia Spencer
Filmat în: USA
Limba care se vorbește în film: engleza
Premii și nominalizări: nominalizat la Critics Choice Awards pentru Cea mai bună actriță (Mckenna Grace), câștigător al unui premiu al audienței la Deauville Film Festival, câștigător al unui premiu Image Awards pentru Cea mai bună actriță (Octavia Spencer), câștigător a trei premii la Phoenix Film Cristics Society Awards etc.

Gifted mi-a amintit, tematic, de A Beautiful Mind (2001). Dacă acolo viața unui matematician matur, John Nash, este centrul de interes al peliculei, în filmul pe care vi-l recomand acum, geniul matematic e personificat de Mary, o fetiță de numai șapte ani. Reușita intelectuală extraordinară are drept contrapondere o stabilitate mentală firavă, uneori, ori dificultăți de raționare socială. Tocmai pentru că iese în afara normei, geniul trebuie să lupte și cu presiunea socială. De la un copil supradotat cum e Mary se așteaptă un devotament monodirecționat spre progresul comun. Individul devine unealtă de cercetare, studiu, descoperire și mult mai puțin om. Reușita e prioritizată în fața fericirii și poate acest aspect este încă unul pe care cele două filme îl au în comun. Dacă ar fi să facem alte trimiteri intertextuale (interfilmice aici), atunci trebuie neapărat să amintim și de Good Will Hunting (1997), pentru că așa cum personajul jucat de Robin Williams îl îndeamnă pe tânărul Will să-și găsească propriul drum, dincolo de așteptările rigide ale oamenilor, așa și Frank Adler (Chris Evans), unchiul și tutorele lui Mary, o încurajează pe fetiță să fie, în primul rând, copil. Searching for Bobby Fischer (1993) sau Little Miss Sunshine (2006) sunt încă două titluri de care filmul se apropie parțial prin tematică, dinamica familiei și prin atmosferă, care-mi vin în minte și pe care le recomand.
Și pentru că toate poveștile lumii, chiar și cele filmate, au protagoniști și antagoniști, aici, figura negativă, dar doar nuanțat, este bunica maternă, Evelyn (Lidnsay Duncan). Ea apare din senin și cere custodia micuței, dar doar după ce află că nu e un copil obișnuit. La rândul ei matematician, vede ambițios în Mary posibilitatea de a rezolva una dintre marile provocări matematice ale tuturor timpurilor. Nu afecțiunea o determină să ceară custodia și nici regretul relației eșuate cu propria fiică (mama lui Mary, matematician de geniu și ea) care s-a sinucis. Mereu stăpână pe situație, bogată și rafinată, ea intră în conflict cu Frank, fiul aparent boem, cu care are cele mai grozave schimburi de replici. O altă prezență actoricească interesantă, dar secundară e Roberta, vecina fetiței, o bunică de facto, care nu are timp de lucruri complicate și analize intelectuale, ci doar de iubire necondiționată. Ea e determinată și puternică, o adevărată ancoră emoțională pentru Frank și Mary. Frank (Chris Evans) e departe aici, dar în cel mai bun sens, de rolul care l-a făcut celebru, Captain America. Reușește să portretizeze în egală măsură și durerea și frustrarea și căldura umană.
Desigur, apariția de impact a peliculei e Mckenna Grace, care face un rol dincolo de anii ei. Impresionant amestec de ștrengărie și autenticitate în portretizarea precocei Mary, ea amintește de Abigail Breslin în Little Miss Sunshine (2006) ori Tatum OʼNeal în Paper Moon (1973) sau livresc de Scout Finch din To Kill a Mockingbird a lui Harper Lee.
Vizual, filmul excelează în contraste. Cinematografia lui Stuart Dryburgh pendulează între lumina caldă, solară coastei maritime care subliniază libertatea și normalitatea și atmosfera sterilă, umbroasă a sălii de tribunal și a spațiilor academice. Regizorul Marc Webb regăsește aici ceva din prospețimea din 500 Days of Summer (2009) și reușește să facă, dintr-un film care ar părea doar o variațiune pe o temă suficient explorată, o mică bijuterie de urmărit în familie și care ne reamintește că singurul lucru de care au nevoie copiii e dragostea necondiționată.
+ There are no comments
Add yours