Anul 2024 a fost declarat, prin lege, „Anul Avram Iancu”, pentru a cinsti memoria „Crăișorului Munților”, de la a cărui naștere se împlinesc 200 de ani. Având în vedere că Ioanichie Druhora, originar din localitatea Baica, județul Sălaj, a fost unul dintre colaboratorii săi apropiați, în timpul revoluției pașoptiste din Transilvania, fiind încredințat cu comanda lăncierilor de pe Valea Almașului, în prezentul articol ne-am propus să scoatem din uitare un eveniment istoric mai puțin cunoscut: sfințirea troiței ridicate în memoria lui Ioanichie Druhora și a martirilor revoluționari pașoptiști de pe Valea Almașului.

La 29 iunie 1923 avea loc adunarea generală de constituire a despărţământului Zalău al Astrei. Director a fost ales Nicodim Cristea, primarul oraşului Zalău, secretar Nicolae Nistor, revizor şcolar, casier a fost ales Dumitru Mureşan, consilier, iar bibliotecar Vasile Timbuş, profesor.
În anii care au urmat, despăr-țământul zălăuan a desfășurat o activitate deosebită.1 Printre inițiativele sale remarcabile dedicate cinstirii memoriei înaintașilor, amintim Monumentul Eroilor din Zalău, sfințit în anul 1925.2 Un an mai târziu, în perioada 12-14 septembrie 1926, organizează cea mai importantă manifestare culturală sălăjeană interbelică – adunarea generală a Astrei –, ocazie cu care se va dezveli primul monument de la Guruslău, ridicat în cinstea strălucitei victorii obținute de către Mihai Viteazul, la 3 august 1601.
Urmând cu consecvență programul său de activitate culturală și de comemorare a marilor evenimente istorice, „prin cari mai bine să poată face întărirea sentimentului patriotic și ridicarea poporului”, conducerea despărțământului Zalău al Astrei a hotărât să înalțe un monument în memoria eroilor pașoptiști de pe Valea Almașului, în frunte cu Ioanichie Druhora.
Comitetul Central al Astrei din Sibiu a aflat de această inițiativă deosebită și i-a donat o troiță de gorun, încrustată cu frumoase motive românești. Troița era „soră” a celei ridicate de către Astra la Șelimbăr, în amintirea strălucitei victorii repurtate aici de Mihai Viteazul.
Referitor la locul în care urma să fie amplasată troița dedicată memoriei înaintașilor pașoptiști de pe Valea Almașului, „cari și-au vărsat sângele pentru idealul național”, el a fost „indicat de istorie”, respectiv Dealul Șurii, situat între localitățile Chendrea și Racâș. Aici, după cum susțineau și doi martori oculari la tragicele evenimente din 1848-1849, care mai trăiau în anul 1927, a fost executat Ioanichie Druhora, originar din Baica, comandantul lăncierilor lui Avram Iancu de pe Valea Almașului. Din păcate, nu a fost singura victimă a acelor vremuri tulburi ale revoluției pașoptiste, pentru că și alți mulți români de pe Valea Almașului „au fost torturați și persecutați fel și chip pe acele vremuri pentrucă-și iubeau neamul și limba”.
Pentru sfințirea troiței a fost considerată cea mai potrivită „Ziua Eroilor”, de sărbătoarea Înălțării Domnului, dată reconfirmată, prin lege, încă din anul 1920, pentru cinstirea memoriei eroilor căzuți. De asemenea, despărțământul central județean al Astrei a însărcinat cu pregătirea serbărilor un comitet compus din Ioan Pop, preot în parohia Bălan, ca președinte, Gavril Câmpeanu, preot în parohia Gălpâia, Paul Miclea, preot în Chendrea, Sestraș, preot în parohia Racâș, Ioan Cioban, notar în Bălan, un delegat al Căminului Cultural din Baica și președintele despărțământului Hida al Astrei.

O muncă deosebită a fost depusă de către arhitectul Florian din Jibou, care construise și până atunci numeroase biserici și școli. El a fost încredințat cu instalarea troiței în Dealul Șurii și „a dat dovadă de multă iscusință și real gust artistic”.
Prestigiosul ziar zălăuan „Meseșul” anunța publicul cititor că la Chendrea se făceau mari pregătiri pentru serbările organizate de Astra sălăjeană de Ziua Eroilor, în amintirea lui Ioanichie Druhora și a celorlalți martiri ai neamului românesc căzuți în timpul Revoluției de la 1848. Se preconiza că dacă vor fi condiții meteorologice favorabile, la serbări vor participa foarte multe persoane.
Un vrednic fiu al satului Chendrea, Ioan Druhora, ajuns preot în parohia Boița, județul Sibiu, publica un articol în ziarul „Meseșul”, în care arăta frumusețea peisajelor de pe Valea Almașului, o zonă „atât de bogată în element românesc” care merita, după părerea sa, „o deosebită atențiune din partea stăpânirei noastre românești atât din punct de vedere comercial cât și industrial”. Sublinia lupta și sacrificiul generației pașoptiste, promisiunile „viclene” făcute de către împărat, cum a fost încercuită întreaga zonă în anul 1949 și cum aceasta a devenit o adevărată „Vale a plângerii neamului nostru românesc”. Aproape fiecare localitate de pe Valea Almașului, spune el, și-a avut martirii săi în anii 1848-1849, iar Ioanichie Druhora reprezenta „doar numai un simbol al suferințelor tovarășilor săi căzuți în lupta cu cinste și onoare pentru eliberarea neamului românesc de sub jugul barbar”. Despre monumentul care se ridica la Chendrea, spune că el va deveni, cu timpul, „un izvor de viață și de mângăiere pentru românismul nostru de pe Valea Almașului, dar va fi și un simbol și pentru comuna Hida, scaunul de persecuțiuni de odinioară al neamului nostru românesc”.
Ziua de 2 iunie 1927 a reprezentat o adevărată serbare națională pentru românii de pe Valea Almașului, la eveniment participând, conform relatărilor presei, 4.000 de persoane, în frunte cu 18 preoți.
Încă de la orele dimineții au început să sosească participanții la eveniment, fiind întâmpinați de o poartă triumfală impozantă, cu inscripția: „Bine ați venit”. În fața ei, preotul Ioan Pop îi salută, „în cuvinte înflăcărate”, pe reprezentanții Despărțământului județean al Astrei, în frunte cu dr. Nicodim Cristea, președinte, fost primar al orașului Zalău și prefect al județului Sălaj în timpul guvernului Averescu, profesorul George Matieșan, secretarul despărțământului, viitor prefect și el de Sălaj, în timpul guvernului Iorga, Nicolae Oșian și profesorul Leontin Ghergariu, directorul Liceului de stat din Zalău și prim-redactorul ziarului „Meseșul”. Răspunde salutului dr. Nicodim Cristea, după care alaiul se îndreaptă spre locul în care a fost instalată troița.

Programul serbării începe cu celebrarea sfințirii troiței, la care participă 18 preoți ortodocși de pe Valea Almașului: Ioil Ghiurițan, protopopul tractului Unguraș (Românași), protopopul Mureșan din Chechiș, preoții Chiffa din Hida, Pușcașiu din Sântă-Maria, Miclea din Baica, Fărcașiu din Jac, Nossa din Tihău, Groza din Fizeș, Curea din Zimbor, Varga din Bercea, Câmpean din Gălpâia, Pop Aurel din Gâlgău, Vlaicu din Poptelec, Sestraș din Chendrea, Câmpeanu din Vașcapauă (Poarta Sălajului), Nicola din Sânpetru, Ioan Pop din Bălan și Trenca din Lupoaia.
Printre participanți, presa îl mai remarcă pe preotul Ioan Druhora din Boița Sibiului, amintit mai sus, consilierul agricol Rădulescu, directorul Camerei agricole, Piescu, Dumitru Ilea, director de școală în Jibou și președintele despărțământului Astra al plasei Jibou, notarul Comșa, pretorul Marcu, avocatul dr. Mureșan, directorul de bancă Urian, agronomul Agârbiceanu și arhitectul Florian, toți din Jibou. Din Șimleu Silvaniei au participat reprezentantele Școlii normale de fete, profesoare împreună cu câteva eleve. Plasa Buciumi a fost reprezentată de pretorul Sabo, iar plasa Hida prin pretorul Rusu, subrevizorul Nossa, medicul dr. Russu, învățătorii Dumitraș, Mitrea, Turcu etc.
Primul care a luat cuvântul a fost protopopul ortodox al tractului Unguraș (Românași), Ioil Ghiurițan, care sublinia vechimea obiceiului românesc de a înălța cruci și troițe, multe dintre acestea fiind închinate memoriei înaintașilor, precum era troița ce se sfințea în acel moment la Chendrea:
„Vechi și creștinesc obicei este la noi românii, să ridicăm cruci la răspântii de drumuri și la țarini, ca trecătorii descoperindu-și capetele să se ridice cu gândul la Mântuitorul carele ne-a rescumperat prin chinurile sale și prin scump sângele său.
Veche și strămoșească datină avem să pomenim pe cei repausați, ca pomenindu-i să ne rugăm celui Atotputernic pentru odihna sufletelor lor în lăcașurile alese ale lui Dumnezeu. Datoria statornică a fiecărui neam este să-și aducă cu evlavie aminte de cei aleși ai săi, cari și-au jertfit vieața pentru un ideal.
O astfel de întreită datorie a împlinit «Astra» prin ridicarea acestei troițe, care simbolizează treimea Dumnezeirii, căci întrînsa să împreună evlavia creștină, pomenirea celor repausați și preamărirea celor aleși, cari au fost premergătorii zilelor mari, pe cari ne-a fost dat să le vedem noi acest rând de oameni, generația de azi”.
Face apoi un excurs istoric, subliniind situația materială foarte grea a iobagilor, care erau obligați să lucreze cinci zile pe săptămână la „Domn”. Robiei fizice i se adăuga cea sufletească a românilor, considerați ca o națiune tolerată, deși erau majoritari în Transilvania. Este de părere că avem o datorie morală de a fi recunoscători față de înaintașii noștri, pentru care „limba, religia și moșia lucruri sfinte au fost”. Printre vrednicii înaintași se număra și Ioanichie Druhora, tribunul lui Avram Iancu de pe Valea Almașului, care a sfârșit împușcat de „glonțul kinteșilor trufași”. Îi îndeamnă pe cei prezenți ca atunci când vor trece pe lângă troița ridicată în memoria lui Ioanichie Druhora și a martirilor pașoptiști de pe Valea Almașului, să-și aducă aminte „cu evlavie” că sunt creștini și români.
A luat cuvântul apoi Nicodim Cristea, președintele „Astrei” zălăuane, care a subliniat importanța evenimentului epocal de la 1 Decembrie 1918 și jertfele pe care le-au făcut înaintașii noștri pentru realizarea acestui ideal:
„Închegarea neamului românesc de pretutindeni într-o țară de sine stătătoare este evenimentul cel mai de seamă în tot cursul istoriei noastre naționale. Pentru înfăptuirea acestui ideal s-a jertfit atâta energie, sânge și avere, ca și pentru nimic altceva în lume și sub soare. Eroii, cari și-au dat viața pentru neam și glia strămoșească, au pregătit tot seninul zilelor noastre, așezând pe temelii trainice rodul frământărilor lor supraomenești, ce se cuprinde în două cuvinte sfinte: România Mare!
Amintirea eroilor făuritori de Țară s-a îmbinat cu Ziua Înălțării Domnului, drept semn al înălțării sufletelor acestor mucenici ai datoriei la cele mai înalte sfere ale Dumnezeirii. Jertfa curată – isvorâtă din sfânt idealism – este bine primită de Atotputernicul și preamărită de toți cei ce au înțeles să facă o asemănare între vremile petrecute în robie și vremile de libertate națională”.10
Amintește apoi de cele trei monumente ridicate de Astra sălăjeană în decurs de numai doi ani: Monumentul Eroilor din Zalău (1925), ridicat în memoria eroilor căzuți în Primul Război Mondial; Monumentul de la Guruslău (1926), ridicat în memoria strălucitei victorii obținute de Mihai Viteazul împotriva lui Sigismund Báthory, la 3 august 1601 și de Troița lui Ioanichie Druhora de la Chendrea.
În continuare, realizează un excurs istoric al evenimentelor revoluționare pașoptiste, începând cu Marea Adunare Națională de pe Câmpia Libertății de la Blaj, din 15 mai 1848, care a hotărât trimiterea a două delegații: una la Cluj, alta la Insbruck, împăratului, pentru a revendica „egala îndreptățire a națiunii române, desființarea iobăgiei și autonomia Transilvaniei”. Amintește de cele 15 legiuni de moți conduse de către „Crăișorul Munților”, Avram Iancu. Subliniază că dacă n-ar fi fost eroismul moților conduși de Avram Iancu, revoluția pașoptistă „s-ar fi terminat cu exterminarea neamului românesc, ori tot sufletul acestei rezistențe grandioase a fost Avram Iancu”. De asemenea, vorbește despre nerecunoștința împăratului de la Viena și sfârșitul tragic al lui Avram Iancu, care a intrat în Panteonul Neamului Românesc imediat după trecerea lui în eternitate:
„La 1872 spiritul lui s-a dus la ceriu, unde veghind cu eroii Ștefan cel Mare și Mihaiu Viteazul, a mișcat zeii să grăbească sosirea vremilor de astăzi, pentru înfăptuirea cărora și-au dat și eroii din ʼ48-ʼ49 tot ce au avut mai scump – viața”.
Încheie impresionantul său discurs cu următorul îndemn: „Frați Români! Să ne închinăm memoriei eroilor morți pentru neam și trecând pre lângă acest semn de pioasă amintire și recunoștință să strigăm cu mic cu mare Tron și Țară: Să ne trăiască eroii, cari sunt în viață, în frunte cu M.Sa Regele Ferdinand și M.Sa Regina Maria”.11
Nicodim Cristea predă troița comitetului și notariatului Chendrea și Racâș, spre îngrijire și buna administrare. Comitetul își ia în primire troița, cu angajamentul ca în fiecare an să sărbătorească cu fastul cuvenit în acest loc Ziua Eroilor.
În numele Căminului Cultural din Baica a vorbit „cu multă însuflețire” țăranul Remus Druhora, „care promite că la nevoie vor ști să lupte și să moară pentru patrie, ca și strămoșii noștri”.12 De asemenea, preotul Ioan Druhora din Boița Sibiului a rostit un discurs emoționant. Țăranul George Câmpeanu din Bălan recită „cu mult efect” „Deșteptarea României”, iar învățătorul invalid V. Danciu din Miluani poezia „Românul”. O impresie deosebită a făcut Corul mixt bisericesc din parohia Bălan, prin cântările religioase și patriotice „executate cu mult simț și artă”.13
În cuvântul rostit cu această ocazie, preotul Ioan Druhora aduce un omagiu membrilor despărțământului sălăjean al Astrei, pentru ridicarea monumentului de la Chendrea, amintindu-l aici și pe vrednicul revizor (inspector) școlar originar din Trestia, Leontin Turcu, trecut la cele veșnice în floarea vârstei, membru marcant al despărțământului Hida al Astrei și apoi al celui zălăuan. Afirmă că sunt frumoase zilele de sărbătoare, pentru că ele „ne reamintesc timpurile de glorie ale neamului nostru românesc”. În aceste zile se puteau vedea „cultura, hărnicia, demnitatea, caracterul, gloria și vitejia neamului nostru românesc”. Despre Ioanichie Druhora spune că este „simbolul demnității și al vitejiei poporului nostru român de pe Valea Almașului”, iar despre monument spune că începând cu acea zi, „va fi un simbol de frumoasă amintire și va vesti călătorilor că: poporul nostru român de pe Valea Almașului bună luptă a luptat și credința o a păzit”.14
Astfel se încheia o zi memorabilă din istoria Sălajului interbelic, iar amintirea tribunului Ioanichie Druhora și a tuturor martirilor revoluționari pașoptiști de pe Valea Almașului era eternizată, prin troița sfințită la Chendrea.
În vara anului 2002, locuitorii din Chendrea au ridicat, în locul troiței de lemn, un nou monument realizat din ciment armat cu fier beton. Meșter a fost Ioan Morar, ajutat de membrii Consiliului parohial și de Vasile Ianchiș, sub îndrumarea directă a preotului satului, Gheorghe Saia.
Pe monument a fost instalată o placă de marmură neagră, care are următoarea inscripție: „S-a ridicat acest monument în memoria eroului IOANICHIE DRUHORA, comandant de lăncieri în Revoluția de la 1848, ucis mișelește de detașamentele ungurești în Răzmerița de la Dragu, în anul 1849”.
Dezvelirea și sfințirea monumentului a avut loc în data de 8 noiembrie 2002, de sărbătoarea „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, o altă zi cu încărcătură istorică deosebită pentru locuitorii de pe Valea Almașului.
Note:
1 Vezi, pe larg: Marin Pop, Activitatea despărțământului Zalău al Astrei sub conducerea primarului Nicodim Cristea, în „Caiete Silvane”, nr. 174, iulie 2019, p. 5-14.
2 Vezi, pe larg: Marin Pop, Monumentul Eroilor din Zalău (1925), în „Caiete Silvane”, nr. 198, iulie 2021, p. 29-31.
3 Meseșul, nr. 21-22, 11 iunie 1927, p. 1.
4 Ibidem.
5 Idem, nr. 20, 28 mai 1927, p. 4.
6 Ibidem, p. 1.
7 Idem, nr. 21-22, 11 iunie 1927, p. 1.
8 Ibidem, p. 2.
9 Ibidem.
10 Ibidem, p. 3.
11 Ibidem, p. 3-4.
12 Ibidem, p. 1.
13 Ibidem.
14 Ibidem, p. 4-5.
+ There are no comments
Add yours