Scrisori netrimise

Estimated read time 2 min read

1

Sânzianei

Sfârcuri mijesc corzile viei.

Pustnică, în apartamentul de brad,

mâna ta, cu rășină proaspătă și chihlimbar,

scrie discursul dezinvolt al viței-de-vie.

Te anunț despre păpădiile lăsate în grijă,

îmi răspunzi „orice-ar fi nu mă sinucid”.

Îți repet că primăvara e înșelătoare,

deja 90% din profesori au înnebunit.

Te rog să-mi spui părerea ta despre ultima poezie.

Mi-ai trimis formula respirației corecte.

Mai ești tot atât de convinsă

că unii respiră, respiră și-n respirație mor?

Închei mica mea scrisoare,

mugurii viei și-au pus pijamale.

2

Sânzianei

Pe scurt, dragă prietenă, te anunț

voluntarul înrolat în războiul de apărare

s-a întors bucăți bucățele și fără călcâiul stâng

(abandonat într-un pantof… a recunoscut că

la bătălie se purta doar 38).

Bu-cu-ri-aaa… ri-aaa… aaa…

…am nevoie de tine în seara de înviere, neapărat!

Adu 1 ml din sângele mieilor de lumină din biblioteca ta

și pe apostolul Toma… te las… cred…

bisturiul și pensele dau în fiert.

PS

Nu pierde timpul cu presupuneri

Apostolul e singurul care poate să pipăie

și să confirme

3

Sânzianei

Aseară mi-am ars unghiile și genele.

Cu cenușa lor amestecată cu ace de brad i-am uns pieptul.

Mi-am stors ochii o dată, de două ori, de trei ori…

de șapte ori, peste fruntea ei, cum mi-ai zis.

Pe la miezul nopții s-a ridicat în capul oaselor…

„Negarea evidenței” a rostit clar,

apoi i-au pocnit toate oasele și

trupul subțire i s-a lungit până la geam.

Dimineața flutura după ea prin toată casa

rochia de molton verde a mamei.

Pești curcubeu înotau în geamuri.

Zice „hai să bem cafeaua în cireș

Tudor Gheorghe numără florile”.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours