1
Sânzianei
Sfârcuri mijesc corzile viei.
Pustnică, în apartamentul de brad,
mâna ta, cu rășină proaspătă și chihlimbar,
scrie discursul dezinvolt al viței-de-vie.
Te anunț despre păpădiile lăsate în grijă,
îmi răspunzi „orice-ar fi nu mă sinucid”.
Îți repet că primăvara e înșelătoare,
deja 90% din profesori au înnebunit.
Te rog să-mi spui părerea ta despre ultima poezie.
Mi-ai trimis formula respirației corecte.
Mai ești tot atât de convinsă
că unii respiră, respiră și-n respirație mor?
Închei mica mea scrisoare,
mugurii viei și-au pus pijamale.
2
Sânzianei
Pe scurt, dragă prietenă, te anunț
voluntarul înrolat în războiul de apărare
s-a întors bucăți bucățele și fără călcâiul stâng
(abandonat într-un pantof… a recunoscut că
la bătălie se purta doar 38).
Bu-cu-ri-aaa… ri-aaa… aaa…
…am nevoie de tine în seara de înviere, neapărat!
Adu 1 ml din sângele mieilor de lumină din biblioteca ta
și pe apostolul Toma… te las… cred…
bisturiul și pensele dau în fiert.
PS
Nu pierde timpul cu presupuneri
Apostolul e singurul care poate să pipăie
și să confirme
3
Sânzianei
Aseară mi-am ars unghiile și genele.
Cu cenușa lor amestecată cu ace de brad i-am uns pieptul.
Mi-am stors ochii o dată, de două ori, de trei ori…
de șapte ori, peste fruntea ei, cum mi-ai zis.
Pe la miezul nopții s-a ridicat în capul oaselor…
„Negarea evidenței” a rostit clar,
apoi i-au pocnit toate oasele și
trupul subțire i s-a lungit până la geam.
Dimineața flutura după ea prin toată casa
rochia de molton verde a mamei.
Pești curcubeu înotau în geamuri.
Zice „hai să bem cafeaua în cireș
Tudor Gheorghe numără florile”.
+ There are no comments
Add yours