Înființată în anul 1861, Asociația Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român (ASTRA) a militat pentru emanciparea culturală și economică a poporului român1, în special a țăranilor din satele românești, aflate într-o stare foarte înapoiată, în special în domeniul științei de carte, față de națiunile civilizate din Occident.
După Marea Unire, Astra „trebuia să dovedească lumii, că poporul acesta de țărani are astfel de calități sufletești, încât desrobirea lui este pe deplin justificată”. Era nevoie de scoaterea satelor din „privitivismul în care a fost uitat de veacuri”, prin „întrebuințarea energiilor imense descătușate, prin o viață de libertate națională, spre crearea de valori utile individului și colectivității”. În acest sens, Astra avea menirea de a crea mijloacele cele mai potrivite pentru atingerea acestui ideal național.2
În acest context, în anul 1931, la inițiativa dr. Vasile Ilea, directorul despărțământului Sighet al Astrei, se înființează cea dintâi școală țărănească. Inițiatorul școlii era puternic legat sentimental și cultural de statul vecin, Cehoslovacia, de unde se pare că s-a și inspirat.
La doi ani după înființarea Școlii țărănești, despărțământul Astra Maramureș a editat o broșură cu titlul „Școala superioară țărănească”, sub semnătura lui Vasile Ilea. Lucrarea este prefațată de către prof. dr. Iuliu Moldovan, președintele Astrei, în cadrul căreia evidențiază importanța școlilor țărănești, care veneau în completarea celorlalte acțiuni culturale ale Astrei, fără a se suprapune cu acestea: „Realizarea primei școli țărănești din inițiativa unei societăți culturale așa cum ființează din imboldul Dlui Ilea, președintele Despărțământului Maramureș al Astrei, în cadrele Asociațiunei noastre, în Sighet, însemnează o fericită complectare a programului de înfăptuiri necesare propășirei culturale a păturei țărănești. Fără a contesta importanța conferințelor și șezătorilor ținute la sate, toată experiența noastră ne arată insuficiența acestor mijloace pentru ridicarea sistematică și progresivă a nivelului cultural al țărănimei. Școala țărănească dă posibilitatea unei instrucțiuni sistematice, practice și teoretice, acomodate nevoilor reale și locale, realizată în scurt timp și cu cheltuieli minime.
Dar acest așezământ mai are și un alt rost de o covârșitoare importanță. Contrar copiilor de țărani, cari plecând pentru o instrucție superioară la orașe, se dezrădăcinează și devin orășeni, țăranii, cari urmează școala țărănească, rămân țărani și reîntorși în satul lor devin îndrumătorii consătenilor și fermenți ai propășirei culturale prin exemplul lor”.3
Școala țărănească era organizată de către Astra pentru feciorii mai dezghețați din satele românești, care efectuaseră stagiul militar, cu vârsta cuprinsă între 25 și 35 de ani. Școala avea un curs de trei săptămâni în primăvară, când încep lucrările agricole, și al doilea curs, tot de trei săptămâni, toamna, când se adună recolta. În felul acesta se acoperea întregul ciclu al lucrărilor agricole de peste an.
Curricula școlii țărănești cuprindea următoarele discipline: Agricultură, Pomicultură, Creșterea vitelor, Apicultură, Asigurarea vitelor, Cooperație, Economie agricolă, Contabilitate și ținerea socotelilor, Religie, Igienă, Cultură generală, Istorie, Geografie, Drept, Cântece, Educație fizică și Jocuri populare.
Profesorul Dimitrie Gusti, ministrul Instrucțiunii Publice în guvernul național-țărănist condus de Alexandru Vaida-Voievod a apreciat elogios activitatea școlii de la Sighet, „sprijinind-o personal cu sfatul și darul său generos”.
Conducerea centrală a Astrei a obținut „largul și înțelegătorul concurs” al prim-ministrului Vaida-Voievod, care a făcut posibilă punerea în practică a ideii, „printr-un important sprijin material, ce a consacrat în același timp valoarea și eficacitatea noii metode educative”. Astfel, în ședința din 3 decembrie 1933 a Comitetului central al Astrei s-a hotărât înființarea de școli țărănești în cât mai multe despărțăminte, trimițându-se, în acest sens, o circulară.
Au îmbrățișat ideea, „cu deosebită căldură” și au trecut de îndată la înființarea de școli superioare țărănești despărțămintele din Brașov, Cluj, Făgăraș, Maramureș, Târgu Mureș, Salonta, Sălaj, Satu Mare, Târnava Mare și Turda.4
În anul 1938 apare un nou concept de Școală țărănească permanentă în Transilvania, prezentat de prof. Nicolae Săulescu, profesor la Academia de Agricultură din Cluj, membru al secției social-economice a „Astrei”, în urma experienței de la Șimleu, unde Ioan Ossian, directorul despărțământului Șimleu al Astrei intenționa să organizeze cursuri ale școlii țărănești de agricultură.
Din informațiile primite de la Ioan Ossian și de la alți membri ai Astrei sălăjene, secretarul general al Astrei, Ioan Breazu trage concluzia că Școala de Agricultură din Șimleu se îndepărtase foarte mult de la menirea sa și a ajuns „o instituție moartă, cu elevi de mântuială, dintre cari nici jumătate nu se angajează în agricultură, ci devin tot felul de mici funcționari: scribi prin percepții sau agenți de poliție, ba unul din ei ajunsese … chelner”. În acest context, consideră că singura posibilitate de salvare era transformarea ei în școală superioară țărănească.5
La solicitarea președintelui Astrei, în luna martie 1938, Ioan Ossian a efectuat o documentație, în care a descris școala și a făcut propuneri pentru transformarea ei în școală superioară țărănească. Din documentație reiese că Școala de agricultură din Șimleu dispunea de 440 jug. de pământ, de clădiri, mașini, unelte, animale etc., care se ridicau la o valoare de aproximativ 5,5 milioane lei.
Pe baza acestor informații, președintele Astrei a înaintat un memoriu ministrului Agriculturii, profesorul universitar Ionescu-Sisești, în care, după ce arată greutățile pe care le întâmpina asociația transilvăneană în organizarea școlilor superioare țărănești din cauza lipsei de fonduri și spații, propune ministerului înființarea de școli țărănești permanente, în colaborare cu Astra, dacă era cu putință în fiecare județ. Pentru început propune transformarea școlii de agricultură din Șimleu în școală țărănească, care să respecte următoarele condiții: „1. Școala să adăpostească anual, în mod gratuit, 3-4 serii de țărani, știutori de carte, cu armata făcută și cu gospodărie proprie. Durata seriilor să fie de două luni, elevii fiind obligați să revină la școală pe câte 5 zile, la practică, în sezonul agricol; 2. Elevii să fie recrutați de despărțământul «Astrei» din Sălaj; 3. Școala să fie condusă de o Eforie (comitet școlar); 4. Directorul Școalei să fie numit de Minister la propunerea «Astrei»; 5. Corpul profesoral să fie alcătuit din actualii profesori ai Școalei iar cheltuielile să fie suportate de Minister; «Astra» va retribui numai profesorii propuși de ea; 7. Învățământul să aibă un caracter de educație integrală, după modelul învățământului din școalele țărănești ale «Astrei»; 8. În predarea lecțiunilor să se aibă în vedere mediul, necesitățile și gradul de pricepere al elevilor. Să se caute mai ales trezirea în sufletele acestora a dragostei de sat și de îndeletnicirile agricole”.6
Un moment important l-a reprezentat conferința președinților de despărțăminte ale Astrei, care a avut loc la Cluj, în data de 14 mai 1938. Principalul punct de pe ordinea de zi a fost cel legat de școlile superioare țărănești. Profesorul universitar Nicolae Săvulescu, de la Academia Agricolă din Cluj, a prezentat o comunicare „întemeiată pe o adâncă cunoaștere a problemei și străbătută de o puternică și caldă convingere în viitorul școalelor țărănești”, în care a susținut ideea școlii țărănești permanente, idee care i-a „cucerit pe toți cei care au luat parte la conferință” și a fost trecută în programul de activitate al „Astrei”.
Ideea a fost îmbrățișată și sprijinită încă de la început de către ministrul Agriculturii. Astfel, în legea de reorganizare a învățământului agricol din România, adoptată în toamna anului 1938, se acordă acestor inițiative ale Astrei „o largă solicitudine”. De altfel, el a declarat în repetate rânduri că învățământul agricol românesc mediu și inferior nu a dat rezultatele dorite, în special în rândurile țărănimii, că se impunea transformarea lui radicală și orientarea „înainte de toate spre nevoile satului”.7
În acest context, prin decizia nr. 178.389 din 8 iulie 1938, Ministerul a hotărât transformarea Școlii de agricultură din Șimleu în Școală superioară țărănească. De asemenea, a numit o comisie mixtă cu misiunea de a studia, la fața locului, posibilitatea de transformare a instituției, să elaboreze detaliile de colaborare dintre Ministerul Agriculturii și „Astra” și să elaboreze un proiect de convenție între cele două părți. Însă, din cauza vacanțelor și a altor motive, comisia și-a putut începe lucrările abia în luna septembrie. Tratativele dintre Ministerul Agriculturii și Astra au continuat, „într-un spirit de largă înțelegere”, până la 20 octombrie 1938, când a fost semnată o convenție.8
În data de 8 octombrie 1938 au fost convocați, la Zalău, toți președinții despărțămintelor Astrei din județul Sălaj, precum și reprezentanții autorităților locale, în frunte cu prefectul județului Sălaj, colonelul Gheorghe Petrescu. Din partea conducerii centrale a Astrei au participat secretarul general Ioan Breazu și profesorul universitar Nicolae Săvulescu. Cu această ocazie s-a hotărât să se facă propagandă pentru școala țărănească din Șimleu în toate localitățile sălăjene.
Cursurile primei serii au început la 25 octombrie 1938 și au durat până la data de 18 decembrie 1938. S-au înscris 25 de cursanți sălăjeni, dar șapte dintre ei au renunțat pe parcurs, din diferite motive.
Deși la început țăranii se arătau reticenți față de aceste cursuri, la final erau „cuceriți cu toții de ideea școalei și unele din cele mai mișcătoare scene” erau serbările de încheiere, când absolvenții își arătau „cu lacrimi în ochi recunoștința pentru învățătura primită și dragostea cu care au fost înconjurați”.
Pe parcursul perioadei de pregătire au fost predate 284 de ore, dintre care 103 din domeniul agriculturii, 102 de cultură generală, 9 ore de igienă și 70 de ore de practică în fermă și grajduri. Materiile predate au fost: Agricultura, Fitotehnia, Apicultura și Cooperația, predate de Pavel Leu, directorul Școlii de agricultură din Șimleu; Zootehnia, Viticultura, Economia Rurală și Pomicultura, predate de profesorul Munteanu; Contabilitatea și Agrimensura, predate de Ioan Margina, secretarul contabil al școlii; Medicina veterinară, predată de dr. Emil Cibu, medic veterinar; Limba română, Geografia, Matematica, Educația Națională și Socială, Exerciții de lectură și scris, predate de Ioan Labo, profesor de cultură generală la Școala de agricultură. Despărțământul Șimleu al Astrei a pus la dispoziție profesori de Religie (prof. Cornel Andrea), Istorie (prof. Sabin Paul), Drept (avocat E. Olteanu), Igienă (dr. Nicolae Cotoi și dr. Ioan Bârcă) și Muzică (învățătorul H. Penescu). Programa analitică a fost elaborată de către Senatul școlar, în colaborare cu corpul profesoral al Școlii de agricultură.
Cursanții au vizitat patru gospodării fruntașe din Pericei, Ferma Simonec din Șimleu și Domeniul de la Balc.9
Cheltuielile de drum ale cursanților au fost suportate de către despărțămintele sălăjene ale Astrei, iar conducerea centrală de la Sibiu a făcut cadou școlii un aparat de radio. De asemenea, Camera de Agricultură a județului Sălaj, pe lângă subvenția anuală înscrisă în bugetul instituției, a acordat premii, care au constat în unelte și cărți.
Prefectul județului Sălaj a asistat la deschiderea cursurilor, iar inspectorul general al învățământului sălăjean a asistat atât la deschidere cât și la festivitățile de încheiere a cursurilor.
În aceste condiții pornea la drum prima școală superioară țărănească de dincoace de Carpați, cu numeroase greutăți, care au fost învinse de „voința de a o întemeia și încrederea în viitorul ei”.
Cea de a doua serie a început cursurile în data de 15 ianuarie 1939, având înscriși 30 de elevi.10
Din păcate, inițiativa a fost întreruptă de izbucnirea celei de a doua conflagrații mondiale și de Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, în urma căruia marea majoritate a intelectualilor români sălăjeni, în frunte cu Ioan Ossian, s-au refugiat sau au fost expulzați din Ardealul cedat Ungariei horthyste.
Anexă documentară
Convențiune
încheiată între Ministerul Agriculturii și Domeniilor, reprezentat prin dl Ministru Prof. G. Ionescu-Sișești și Asociația „Astra”, reprezentată prin dl Președinte Prof. Dr. Iuliu Moldovan (în urma hotărârii Comitetului Central din 13 Octombrie 1938), cu privire la Școala superioară țărănească din Șimleu.
1. Ministerul Agriculturii și Domeniilor dă în folosința „Astrei”, pe timp de 10 ani Școala inferioară de agricultură din Șimleul-Silvaniei cu tot patrimoniul ei, așa cum este consemnat în anexă, în scopul de a întemeia o Școală superioară țărănească după modelul experimentat de această societate.
După expirarea termenului de 10 ani, convențiunea prezentată se poate reînnoi.
Ministerul nu poate revoca în acest interval convențiunea decât după cel puțin 5 ani de încercare cu un preaviz de un an și cu condițiunea dacă pune la dispoziția „Astrei” mijloacele pentru a înființa în altă parte, în aceleași condițiuni o școală țărănească. „Astra” are dreptul de a rezilia – la propunerea Eforiei și cu un preaviz de un an – oricând această convențiune;
2. Școala cu întreg patrimoniul rămâne proprietatea Ministerului;
3. Întreg personalul didactic, administrativ și de serviciu al școalei rămâne în sarcina bugetară a Ministerului, în afară de profesorii puși la dispoziție de despărțămintele „Astrei” din județul Sălaj, pentru specialități în plus, cerute de acest tip de școală;
4. Cheltuielile materiale ale școalei se vor acoperi din: a) Contribuția anuală a Ministerului Agriculturii cu destinația sumelor date în anii din urmă, însă, în limita posibilităților bugetare; b) subvenția Camerii de Agricultură a județului Sălaj și c) Venituri proprii.
Ministerul și „Astra” nu au obligațiunea de a da și alte fonduri pentru funcționarea școalei și pentru administrarea și exploatarea bunurilor decât în măsura în care le va îngădui bugetul;
5. Conducerea tehnică, controlul și supravegherea școalei va fi încredințată unei Eforii, compusă din: 1. Președintele „Astrei”, 2. Dl. Prof. Săulescu, profesor la Academia de Agricultură din Cluj, membru în secțiunea social-economică a „Astrei”, 3. Directorul Serviciului Agricol al județului Sălaj, 4. Președintele Camerii de Agricultură a județului Sălaj, 5. Președintele despărțământului „Astrei” din Șimleul-Silvaniei, 6. prof. Ion Breazu, secretarul „Astrei” și 7. Directorul școalei.
Eforia va ține ședințele sale cu cel puțin doi reprezentanți ai Ministerului, dintre care unul va fi directorul școalei și cel puțin doi ai „Astrei”, dintre care nu poate să lipsească președintele despărțământului Șimleu. Ea va lucra sub conducerea președintelui general al „Astrei”, sau a delegatului său;
6. Directorul școalei va fi numit de Ministerul Agriculturii și Domeniilor, la propunerea „Astrei”. El este responsabil de gestiunea, administrația și bunul mers al școalei față de Eforie, iar de inventar față de Minister;
7. Eforia va supraveghea bunul mers al școalei. Ea va elabora programa analitică și regulamentul intern de funcționare. Eforia este autorizată să asigure executarea acestei programe și respectarea regulamentului și să propună Ministerului la sfârșitul fiecărui an schimbări în personalul didactic, administrativ și de serviciu al Școalei. Ministerul își ia angajamentul să ducă la îndeplinire aceste propuneri, conform cu dispozițiunile legale în vigoare;
8. Eforia alcătuiește bugetul intern al școalei care va fi supus aprobării către Ministerul Agriculturii și Domeniilor;
9. În ce privește gestiunea, școala va funcționa în conformitate cu dispozițiunile Legii de organizare a învățământului agricol mediu, inferior și de popularizare, publicată în Monitorul Oficial Nr. 227 din 30 Septembrie 1938;
10. Școala va adăposti deocamdată trei serii de câte minimum 30 și maximum 50 elevi țărani. Cursurile seriei I vor dura de la 25 Octombrie La 22 Decembrie, ale seriei II de la 15 Ianuarie la 15 Martie, iar ale seriei III de la 15 Martie la 30 Mai (întrucât în acest timp cad Sărbătorile Paștilor, când se va lua vacanța);
11. Absolvenții ai școalei vor fi chemați la lucrări practice speciale pentru un timp de cel puțin 5 zile în cursul lunilor Iunie-Septembrie;
12. Elevii țărani vor fi recrutați de către Asociațiunea „Astra”;
13. Întreaga lor întreținere cade în sarcina școalei;
14. În timpul liber profesorii școalei se vor deplasa la absolvenții școalei țărănești pentru a supraveghea și a îndruma învățăturile primite;
15. Asociațiunea „Astra” va raporta Ministerului la sfârșitul fiecărui an școlar despre mersul școalei;
16. Legătura între școală și autoritățile superioare se va face exclusiv prin Eforie resp. Prezidiul „Astrei”, prin care se va îndrepta orice corespondență. Nicio hotărâre privind școala, luată fără asentimentul Eforiei resp. Prezidiul „Astrei”, nu este valabilă;
17. Școala va purta numirea de „Astra Școală superioară țărănească Șimleu” și va beneficia de toate drepturile fixate de lege pe seama școlilor agricole de sezon;
18. Un regulament și o programă analitică vor completa această convențiune.
Din partea „Astrei” Din partea Ministerului
ss. Iuliu Moldovan Agriculturii și Domeniilor
Președintess. T. Mândru
În baza ord. Nr. 270267/1938
Cota: Transilvania, nr. 1, ianuarie-februarie 1939, pp. 53-55.
Note:
1 Actele privitoare la Urdirea și înființarea Asociațiunei Transilvane pentru literatura română și cultura poporului român, Sibiu, 1862, p. 4.
2 V. Ilea, Școala țărănească, în „Transilvania”, nr. 1, ianuarie-februarie 1934, pp. 19-20.
3 V. Ilea, Școala superioară țărănească, cu o prefață de prof. dr. Iuliu Moldovan, editată de Despărțământul Astrei din Maramureș, în anul 1933.
4 Alexandru Dima, „Școalele noastre țărănești”, în „Transilvania”, nr. 2, martie-aprilie 1934, pp. 107-108.
5 „Transilvania”, nr. 1/ianuarie-februarie 1939, p. 49.
6 Ibidem, p. 50.
7 Ibidem, p. 51.
8 Vezi anexa.
9 Ibidem, p. 52.
10 Ibidem, p. 53.
+ There are no comments
Add yours