Satul meu cel de altădată

Estimated read time 2 min read

ziua şi noaptea, soarele şi luna

joacă-se, s-alungă să se-ajungă…

o fată smulge cânepă, toarce, ţese şi coase;

pliveşte grâul, sapă porumbul, seceră, adună fân şi otavă… şi cântă,

un fecior ţine coarnele plugului… aruncă sămânţa în brazdă… fluieră… seara colindă satul horind… dimineaţa trece peste Dealul Mare cu coasa în spinare… leagă snopii şi-i aşază în picioare să-i sărute soarele… şi cântă…

el mereu fluieră, lucrează şi cântă; …

o fluieră cântă dulce, mereu mai prelung şi mai dulce…

tremură frunzele şi apele văzduhului tremură…

cântecul se împrăştie peste sat ca o ploiţă bună, se loveşte de dealul Bătăi

şi se  întoarce în falduri line…

trece peste Şes şi se rupe în două…

dulce cântă mereu o fluieră undeva pe dealul  Păpuşel; …

când răsare luna pe dealul Bătăi, coboară mulgarii cu lapte de uăi…

doi colăcari înfloriţi de betele bat în porţi şi poftesc lumea:

„La on scaun de hodină,

La on păhar de băutură,

La mai multă voie bună,

Cu tăt satu’ dempreună”…

clopotele trag dup-on om sărac… clopotele bat dup-on om bogat; …

trece moaşa pe cărare / c-o ciupă nouă-n spinare.

Unu’ mere, unu’ vine, unu’ naşte, unu’ moare…

Aşa-i lumea de când este,

Ca o veşnică poveste.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours