Primăvara Poeziei

Îmi laud singur marfa (nu sunt singurul, fără îndoială), dar chiar am fost mulțumit de desfășurarea celei de-a 20-a ediții a Festivalului „Primăvara Poeziei – A Költészet Tavasza”. Sub magia luminoasă a Poeziei s-au strâns peste 20 de poeți din România, Ungaria și Slovacia, peste 70 de elevi participanți la concursurile de recitare și peste 200 de elevi și profesori prezenți la desanturile scriitoricești din cinci licee zălăuane. Muzica clasică și pictura au completat tabloul unei manifestări ce a demonstrat, măcar în opinia mea, că nu e totul pierdut în privința receptării poeziei de noile generații.

După trei ani, am putut organiza în condiții normale festivalul nostru. Parcă uitasem cum a fost. Nu a fost însă necesar să reinventăm nimic. Ne-am bucurat de întâlnirea cu Poezia și cu Poeții. Trei dintre poeții maghiari prezenți la festival mi-au dăruit din cărțile lor: Péter Demény, Splendidul mistreț (Curtea Veche, 2022); Balázs F. Attila, Albastru (Cosmopoli, 2021); Halmosi Sándor, Raiul ca toate zilele (Junimea, 2019). Și pe ei îi veți putea citi în paginile revistei „Caiete Silvane” cu versuri din antologia bilingvă „Primăvara Poeziei – A Költészet Tavasza 2022”, a cărei temă este moartea. Nu puteam să ocolim această temă (eternă a poeziei). Și pentru că a fost pandemia (încă nu a plecat). Apoi a venit războiul din Ucraina. Şi deoarece, din 2019 încoace, mai mulţi colegi şi prieteni ai „Primăverii Poeziei” ne-au părăsit pentru o altă lume: Daniel Hoblea, Kiss László, Fejér László, Józsa László, Kerekes Edit. Şi în memoria lor continuăm să credem în cultură, în cuvintele rânduite pentru minte şi inimă.

Festivalul nostru este important și pentru întâlnirile dintre poeți. Trei zile s-a vorbit o singură limbă, limba poeziei. Nu cred că sunt vorbe mari: prietenia chiar există sub semnul Cuvintelor. Aspectul poate cel mai important: desanturile scriitoricești în licee și colegii și apoi concursurile de recitare. Cum spuneam, nu e totul pierdut…

***

Pentru antologia „Primăvara Poeziei – A Költészet Tavasza” din acest an au fost invitaţi să publice, pe tema Moartea (sub posibilele ei nuanţe, mai mult sau mai puţin explicite), treizeci şi nouă de poeţi, nouăsprezece români şi douăzeci maghiari.

Traducerile CV-urilor şi creaţiilor poeţilor din această antologie au fost realizate de: Balázs F. Attila: Balázs F. Attila, Silvia Bodea Sălăjan, Daniel Hoblea, Viorel Mureşan, Viorica Mureşan, Ion Piţoiu-Dragomir, Emilia Poenaru Moldovan, Ioan F. Pop, Ion Pop, Coman Şova; Dósa Andrei: Boda Edit, Devecseri Zoltán, Kemenes Henriette, Kiss Lehel, Pethő Lorand, Simonfy József; Simone Györfi: Simone Györfi, Dina Horvath, Iris Király, Angela Maxim, Molnár Andi, Molnár Henrietta, Simonfi István, Viorel Tăutan, Thököly Vajk (a mai tradus şi textul introductiv al lui Daniel Săuca, Poezia în haine de gală. „Primăvara Poeziei” – Díszruhában a vers. „A Költészet Tavasza”); Kocsis Francisko: Demény Péter, Egyed Emese, Fekete Vince, Halmosi Sándor, Jász Attila, Lakatos Mihály, László Noémi, Lövétei Lázár László, Oláh András; Lövétei Lázár László: Ioan-Vasile Bulgărean, Kocsis Francisko, Marcel Lucaciu, Alice Valeria Micu, Daniel Săuca; Mihók Tamás: Kemenes Henriette.