Poeme de Viorica Mureșan

Îngerul

De câtva timp știu că îngerul meu va pleca
mi-a dat de înțeles că
nu mai poate fi răspunzător de ceea ce se va întâmpla
mi-a spus clar
s-a săturat până peste cap să stea ore în șir la masă
deja o pană îi stă într-o postură falsă
se teme în special că va deveni debil
desigur am uitat să vă spun
că nu e și niciodată n-a fost un înger subtil
și știe că nu mai e mult până să fie considerat mincinos
pentru că ieri am scris că șarpele locuiește în os
și de fapt zice el
șarpele locuiește în emisfere
repetându-mi continuu că e vorba de șarpele cel din lapte și miere
care locuiește în e-mis-fe-re
că se mută, e-adevărat, din stânga în dreapta și invers
dar niciodată la poli
pentru că există prea puține ipoteze în calotele de gheață
și are nevoie de multă nesiguranță
Din atâtea motive de altfel întemeiate îngerul meu azi dimineață
s-a urcat și stă înțepenit în furca de la Balanță
seamănă perfect cu Tom Hanks naufragiatul
îi fac semnul e de încurajare cu ochii punctul
clipește și el se face noapte înăuntru
cerul se umple de faruri
stau consternată în intersecție
nicio mașină pe străzile din Balanță
nicio minge Wilson

În ritm clasic

Marea îi este strâmtă cât cărarea
mecanice mișcări probează orbul
din țărm în țărm nu-l recunoaște sarea
și-n dans isteric îl înghite sorbul
se ascunde în nisip tot verdele din alge
albastrul solzilor de mult a fost distrus
doar doi delfini aceeași lege
unică silabă încercuindu-l pe intrus
îl scuipă marea cu tot cu mitra lui de plastic
între cadavre descompuse android perfect
ridică pleoapele încet
în ritmul clasic
văzul i se așază mirat în ochiul drept
Și muntele îi este strâmt cât piatra
pe degete mănușă-i vine steiul
prin cuarț și bauxită îl târăște arta
de a tăia din rădăcină teiul
se ascund în gresii verdele din iarbă
pirite de tot felul capra ursul brun
doar doi greieri aceeași lege unică silabă
îi smulg din sânge coada de păun
îl scuipă argila cu tot cu mitra lui de plastic
între cadavre descompuse clovn nătâng
ridică pleoapele încet
în ritmul clasic
văzul i se așază mirat în ochiul stâng
Văzul lui drept
lamură în piept
lamură în gând
văzul lui stâng
voia lor plină
de aur tămâie și smirnă