Viorica Mureșan
Ultimul port
De douăzeci și una de zile Ionuț, fratele Mariei, a murit.
De douăzeci și una de zile Maria nu plânge.
Simulacrul ei de lacrimi e întrebarea
Ce faci, Ionuț? Ce faci?
Azi-noapte el i-a răspuns
îi e foame și sete foarte
nu mai are putere să înoate,
i-a zis,
lumina ultimului port
nu i s-a dezvăluit de la sine
a închis ochii și-a respirat cu spinarea
a auzit cum crapă luciul mării
cum se spânzură sarea
și-a simțit barba cum, sub pricesnele fricii, se închină
cum încet, măsurat, cerul,
sub mătasea apei, stelele-și macină.
Maria s-a trezit brusc
de foame și sete s-a trezit
de foarte foame și foarte sete
a mâncat trei felii de pâine cu unt și-a băut o cană de apă
încet și măsurat a mâncat și a băut
apoi s-a întins în pat și a plâns.
Voichița Lung
Ursită
Mă hrănesc adesea cu alese cuvinte
Și-mi potolesc setea cu tăceri.
Ursitoarele scris-au în cartea vieții:
Cele bune – generoase puncte de suspensie,
Cele rele – îngrijorate semne de întrebare.
Merg la școala vieții zilnic
Dau și primesc lecții,
Las gândul să înfrângă
Neputința aripilor
Și uneori, în vis,
Împart cu prieteni nevăzuți
File desprinse din cărți,
Bărci de hârtie,
Plăpânde consolări
Pe marea vieții
Învolburată.
Silvia Bodea Sălăjan
Sincronicitate
Pentru fiecare iarnă
Dumnezeu a dăruit o primăvară
Pentru fiecare lacrimă
Dumnezeu a făurit un zâmbet
Pentru fiecare durere
Dumnezeu a creat alinare
Pentru fiecare dintre noi
Dumnezeu a binecuvântat o viață
Pentru fiecare singurătate
Dumnezeu a trimis prieteni
Pentru fiecare tăcere
Dumnezeu a plămădit cuvântul
Pentru fiecare înfrângere
Dumnezeu a deschis alte drumuri
Pentru fiecare ură
Dumnezeu a revărsat noian de iubiri
Pentru răscumpărarea noastră
Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Lui
Și, Doamne, câte daruri!
Și, Doamne, de cate ori uităm să mulțumim!
Cornel D. Lar
Te sărut
Te sărut când vreau
să aflu gustul mărului în pârgă.
Când mi-e dor de gustul
piersicii și dulceața cireșelor.
Când mi-e sete te sărut
pentru roua dimineților.
Când sunt palid te sărut
pentru culoarea buzelor tale.
Și când mi-e frig
pentru fierbințeala lor.
Când viața nu mai are gust
iau gustul gurii tale.
Te sărut pentru zborul
fluturilor din stomac
și pentru mirosul florii de salcâm.
În amurg pentru
lumina stelelor din al nouălea cer.
Când viața e aspră
pentru catifelarea buzelor de trandafir.
Când mi-e frică
pentru a-mi întări credința.
Și când sunt trist
pentru zâmbetul îngeresc.
Ioan Bunta
Nimeni…
O casă-n care nimeni nu mai locuiește,
Un telefon la care nimeni nu mai răspunde,
O mamă pe care nimeni n-o mângâie,
Un copil pe care nimeni nu-l alintă,
Un fiu pe care nimeni nu-l așteaptă,
O fată pe care nimeni n-o cere în căsătorie,
Un bătrân pe care nimeni nu-l vizitează,
Un sărman căruia nimeni nu-i dă o pâine,
Un vinovat pe care nimeni nu-l iartă,
O lume pe care nimeni n-o salvează.
Ioan Vasile Bulgărean
Cutremur
Nevăzut
am pătruns
și mi-am ascuns capul
între sânii-ți zvelți,
ca un șoarece speriat
de privirea
amenințătoare
a mâței negre de sub pat.
Am mai băgat
un smoc de paie
umede și râncede,
pe foc
să ne fie cald la trezire.
Somnul
nu mai contează
și nici cutremurul
de vreo patruzeci
de grade
din trupurile noastre,
care se vor trezi
spre dimineață
sleite
și cu ochii mijind
a uitare.
Nevăzut,
am ieșit
dintre
sânii-ți storși
ca un prosop
după duș,
aruncat și abandonat
pe grilajul
de sub picioarele goale.
Pe afară
e mult soare și parfum
împrăștiat pe drum
iar vizavi
de sauna ta
ne așteaptă autobuzul
care ne va duce
cât mai departe,
spre amintirea noastră.
+ There are no comments
Add yours