Poeme de Vasile Ionac

(Nașterea)

Nașterea este semnul pe care ființa îl dă

însuflețind urmarea unei fapte

înrudite cu dragostea.

nașterea se întâmplă atuncea când

ochii unui copil se oglindesc

în sufletul mamei lui.

deși nașterea ascunde în sine o moarte,

ea și numai ea poate veșnici;

bătăile inimii influențează viteza luminii,

harul alungă vremea stearpă,

suma scăderilor va fi întotdeauna mai mare

decât restul adunărilor întâmplătoare.

astfel un cât al fărâmițării printre ocupații

lasă loc undeva unei nesfârșiri

la care se speră.

nașterea este locul unde Dumnezeu lasă la vedere

uimirea gândului de a exista

iar numele trece,

înainte de a deveni o trecătoare amintire,

o stemă la purtător.

nașterea, înainte de orice truism,

spune despre viață că a început.

(Păcatul)

Nu întrebi pe preoteasă ce părere are despre religie

când e popa beat.

o conversezi despre credință

și… vezi dacă merge.

nu întrebi despre justețea alegerilor la primărie

pe nevasta primarului,

când dascălul l-a găsit pe edil

în patul neveste-sii

și, culmea, din neglijență,

soția dăscălitului era în același loc

culcată, nu dormind.

o iei pe prima doamnă a localității

și încerci s-o convingi să afle

că și ei, nu numai nevestei știutorului de carte

i se poate întâmpla,

și chiar atunci, o nenorocire plăcută…

și chiar din acea clipă,

începi să speri…

în concluzie: dacă vrei să te îmbeți,

ocolești butoaiele cu agheasmă.

dacă vrei să guști mere,

nu te faci portar la livadă

când ușa nu are vizor

și este închisă pe dinăuntru

iar cheia-i la alții.

dacă vrei să asculți un cântec femeiesc,

culcă-ți capul și mintea

de-a dreptul pe țâțe,

nu pe piepții însutienați ai unui palton,

când doamna-domnișoară este-ndrăgostită.

însă, obligatoriu, dacă vrei să mori,

mai iubește odată…

doar o dată,

dar la nesfârșit!

(Moartea)

Moartea, ca și viața

se spală dimineața de somnolență pe ochi

(bineînțeles, în cazul în care

nu a lucrat de noapte.

dacă da, se spală de oboseală,

că trebuie să fie pentru fiecare persoană în parte

proaspătă…

ce se moare repetat într-o viață?

doar de câteva ori existențial

și o dată, definitiv)

apoi își întreabă destinul:

e, ce facem astăzi?

întreabă ce facem,

ca și cum murirea ar fi o realizare

(și uneori, e).

mergem, îi spune destinul,

dar nu al ei,

ci al celor cărora trebuie să li se-ntâmple.

și se duc…

cu ăia cu tot…