Poeme de Traian Parva Săsărman

Țărani bătrâni

Bătrânii mei curg astăzi printre ploi

Au nouăzeci sau nouăzecișidoi,

Ne tot iubesc din secolul trecut.

De-acu’ suntem bătrâni și noi. Și ne-a durut

Dragostea veche de țărani-părinți

Șezând. Rugând. Lângă bătrâna strană. Printre sfinți.

Sunt buni creștini. Demult nu mai au eu.

Eul părinților-țărani e Dumnezeu.

Și roata vremii s-a întors prin țintirim.

Foșnește coasa. Și cântul ei sublim.

De sub trifoi și până-n stol de stele

Binecuvântă, Doamne, oale și ulcele!

Ei pot fi tineri. Noi suntem bătrâni.

Veniți, prieteni, e ceas de sărbătoare la români!

Să ne-nchinăm și să-i iubim mereu

Ei sunt potir de lut. Olar e Dumnezeu.

Poem pentru primăvara aceasta

Mereu

Când plec de sub tâmpla muntelui

Spre altă tâmplă

Pare-se că

Lalelele coboară privirea

Asupra drumurilor mele

Cele smălțuite cu gropi colorate

Ca-ntr-un basm cu urma cerbului

Cel cu coarne de argint.

Când

După un timp de cremene

Revin

Sub tâmpla Crestei

Pare-se că

Florile acelea

Colorate cu nume de filme franțuzești

Ridică podoabele privirilor tale

Înspre potecile sufletului meu.

(Poeme din volumul Ruguri de toamnă, Editura Carminis, Pitești, 2019)