Raiul promis
Am iubit lumina pentru că
erai raza căutărilor mele din ea
Am iubit iubirea
pentru că erai liniște blândă
peste neliniștea mea
Acum mi-e toamna doar o povară
ce-mi ruginește lumina a nu știu câta oară
pentru că-n locul părăsit de la masa ultimei cine
a rămas doar tristețea unui timp
fără de tine
ești mult prea departe umbra mea neuitată
a frunzelor ruginite din paradis
ca un suspin tăinuit de zăpada luminii
în Raiul meu cel promis
Acasă
am ajuns în locul acela
unde nu mă cunoșteau decât amintirile
și unde tăcerea
mă aștepta cu poarta deschisă
ca să-mi aline tristețile
mi-s pașii dureros de străini
și praful drumului li se pare o povară
ca dâra lăsată de un șarpe
ce-a ispitit nemurirea
așezând clipa în trecerea mea
prima oară
dorul de timpul în care
se mai păstrează speranța eternității
își scutură bănuții
într-o simfonie a destinului
și coboară peste mine din nou
ploaia singurătății
Carpe diem
când am ajuns
toate speranțele erau în fața porții
unele revoltate de atâta așteptare,
altele tăcute și
rușinate de aripile lor de cenușă
iar cele mai multe
blazate
ca alchimistul a cărui ultimă încercare
a răsturnat toate teoriile
în care crezuse o viață
le-am privit cu un surâs amar
dar n-am îndrăznit să deschid poarta
pentru că cele mai îndrăznețe
năvăleau
strivindu-le
pe cele de bunăcuviință
și oricum niciunele
nu-mi mai foloseau la nimic
așa că
am mai pus un lacăt la intrarea în inimă
și-am plecat mai departe
atât de liberă și de frumoasă
cum eram în copilărie
Când îngerul îngenunchează
Rămâi cu mine când mi-e glasul mut
de temerile ce-mi inundă viața
când în năvala grijilor mă sting
privind spre tine fără să-ți văd fața
rămâi cu mine când pe cer sunt nori
cu ploi ce-mi cad povară nezidită
când fulgerele vorbelor mă dor
și drumul mi-e cădere ispitită
rămâi cu mine când se-aprinde zarea
și toate ard sub biciuiri de soare
sau când zăpezi mă cern la geamuri sparte
și când mi-e calea ceață și ninsoare
rămâi cu mine când surâsul blând
al unei raze frânte peste pleoape
mă pune în seiful altui timp
ce curge fără mine mai departe
rămâi cu mine dorul meu de tot
și visul luminat ce mă cuprinde
în clipa rugăciunii spusă-n taină
când Iuda pocăit nu Te mai vinde
Resetare
Lumea e răscolită ca de un vânt
Ce-aduce schimbarea
Omenirea
A ajuns la ultima spirală
Din văzduh
Coboară ruina ca un val de tristețe
Ca un seism
Ce lovește din toate părțile deodată
Coborârea este abruptă
Cine va ajunge la bază
Va avea putere sa urce din nou
Ceilalți
Vor da vamă unui timp
Neprețuit îndeajuns
A venit vremea
Să începem din nou
De la cifra unu.
+ There are no comments
Add yours