Saúl Gómez Mantilla
Melancolie
Paulei Torrado
Această hartă ciudată care desenează un suflet
are o geografie stranie
râurile și munții par să fugă
abandonând centrul și trecând spre extreme.
Fragmente mici se dezmembrează
ca niște insule rătăcesc în golul nesfârșit.
În centrul ei apare o față
resemnată
își contemplă propria dizolvare.
Traducere de Balázs F. Attila
Viorel Mureșan
Pentru tine am cumpărat un nor
viața mea de până atunci
se muta de la mine
așa cum părăsește cucuveaua un horn
de acolo mă mai privea o dată pieziș
în timp ce spini de lumină
îi creșteau din ochi
fiecare noapte era un coridor
pe care alergam
înfășurat într-un prosop
dimineața
în tăcerea dintre uși și ferestre
ironia
își desfăcea aripile
mă privea
cu codițe și cu o mie de fețe
printre ochiurile unui coș de cireșe
pentru tine am cumpărat un nor
îmi mai spuse ea
la plecare
Pál Dániel Levente
Plaja deschisă de pe malurile râului Léthé
Nu am venit aici doar să înotăm și să ne jucăm,
ci a trebuit să așteptăm,
și dacă trebuie să așteptăm, nu sunt suficiente povești
să ne tragă înapoi la plictiseala vieții,
sau pur și simplu să omoare timpul ce ne rămâne.
Așa că ne-am scos hainele,
și la fel de goi ca atunci când ne-am născut (convergență frumoasă în timp circular),
alergăm împreună în apă,
agitând nămolul decantat
și estompându-ne reflexiile.
Spaima din ultima oră ne părăsise,
Și ne-am purtat de parcă nu ar exista mâine…
altfel de ce am fi venit aici.
Apoi ne-am luat viețile împrăștiate
ne-am îmbrăcat înapoi în păcatele noastre confortabile,
și tocmai la timp, am prins ultima navetă
până la râul Mnemosina din Hades.
Traducere de Corina Știrb Cooper
Vielsi Arias Peraza
Stingem toate luminile
I-am spus și eu în timp ce mâncam în noaptea aceea că lumânarea e aprinsă,
și se va topi încet
până se întâlnește cu pământul.
Noaptea aceea rămâne în memorie.
Flacăra stinsă,
urletul câinilor,
și pana de bufniță pe masă.
Afară plouă abundent,
înăuntru stingem toate luminile.
Traducere de Corina Știrb Cooper
Pethő Lorand
[Acopăr rana palmelor]
ne atingem în gând
printre scoici julite de pietre
am uitat de mine
îmi acopăr rana palmelor
cu picături de ploaie
de mult dorm cu fereastra deschisă
sperând că se întorc cuvintele
în umbra stinsă a pleoapelor
murmură ploaia
repetat mă strigă
precum în cer
așa și pe pământ
Traian Pop Traian
Târâș grăpiș prin Europa
e noapte și nu-i voie să deschizi ochii
(altminteri
uite visul
nu e visul)
e noapte
traian junior refuză să locuiască fie și temporar
în cursa de șoareci – zice el – din Jägerstrasse 3
e noapte
pe autostrada optzeci și unu s-a spălat
ultima pată de ulei și sânge pericolul
nu-i așa de mare ca în nouă mai de ziua terminării celui de-al doilea război mondial
la Deutsche Welle se transmite în direct
de la irakieni de la albanezi de la sârbi
de la ei cum numai la ei
e noapte și nu-i voie să deschizi ochii
spaima s-a apucat de treabă
camionul cu spectatori leșinați va fi deșertat oricum în prima
parcare
cu WC și apă potabilă
numai
bună pentru cea dintâi transmisie în direct
se va transmite
se va transmite se va transmite în direct
în direct
direct
direct
Ludwigsburg, decembrie 1999
Ion Pițoiu-Dragomir
Ieșiri din cenuși
trec atent pe bulevardul Magheru
(trenul lui octombrie șuieră
galben prin pădure și tu rămâi singura
cruce a frunzelor!)
te țin de braț ca și când ai fi
o ceașcă și sunt extrem de grijuliu
să nu pierd
vreun strop de cafea
(florile astea au fost cândva
femei singure le-a furat căpcăunul și
le-a scos ochii)…
pe bulevardul Magheru tu mă ții
de braț de parcă aș fi un țap
de bere și ai grijă – mare! – să
nu-mi orbească
jurămintele
nituite
pe urme
Mónica Lucía Suárez Beltrán
Aseară am visat la o poezie
(fragment)
Dacă scriu cuvântul abis
Cad în centrul lui
Ce este în centrul abisului?
Vidul
o tăcere
ce poate fi o poezie
Versurile sunt oasele poeziei
Și pielea?
este ceea ce se scrie – poate –
Abisul este vertijul
– în timpul căderii –
ca atunci când scriu o poezie
care doare sau care salvează.
O poezie oarbă care se aruncă
spre abis
în vid
Poezia este
carne
și os
și aromă.
Traducere de Corina Știrb Cooper
Daniel Săuca
Am auzit împreună fiecare cuvânt
In memoriam Gerry Loose
„Am auzit fiecare cuvânt!”
mi-a spus Gerry
în amfiteatrul
de la Porolissum
Auzeam împreună fiecare
cuvânt
și liniștea din noi
și roțile istoriei
rostogolindu-se
în văzduhul silvan.
S. Üveges Henrietta
Proiector de suflet
Există o unitate pentru greutatea suferinței?
Timp, presiune, masă, viteză, accelerație?
Dacă le descompui în atomi la nivel celular,
Apoi în quarci, vei găsi ceva?
Dincolo de timp și de spațiu,
Unde forțele cosmice se aliniază
Și testele ciclice se repetă din nou,
Lecții învățate cu mult înainte.
Mulțimea joacă public într-o piesă de teatru, Proiectată pe propria scenă.
În timp ce o minte neobosită se rotește în haos
Un suflet singuratic e blocat înăuntru.
Fără să știe de ce
Lentilele îi distorsionează visul.
De ce trebuie să joace
Împotriva voinței sale
Într-o iubire care moare, deși stăruie să rămână?
Amestecându-se, rătăcindu-se, pierdută în îndoială De la înălțimi de departe
Își croiește drum
Căutându-se pe sine din nou și din nou Reinventându-și sufletul și mintea.
Dar dacă te uiți în jur
Imaginile reflectate te vor uimi
Ele se ridică străbătând prin straturile lumii
Apoi converg și coincid.
Și acolo unde soarta și minunea se amestecă Privirea din oglindă coboară.
În strălucirea microcosmosului
Lumina din tine se reflectă în lumina lui.
Traducere de Balázs F. Attila
Varga Melinda
Despre lucruri înșelătoare
Entuziasmul este înăbușit de liniile adâncite în palmele anilor, te adaptezi, ești un cameleon, obosit, dezmățat. Dacă ajungi în bula numită viață literară,
te mănâncă viermii, politica îți roade oasele,
intrigile și operele născute în zadar,
cu care te vei întâlni într-un fel sau altul.
Un tunel învăluit se sapă în mintea ta,
distruge complet acel sine al tău,
care era de patru ani,
și desena litere pe o foaie de hârtie.
Ai vrut să fii un scriitor care răstoarnă lumea,
care stând în mijlocul pieței, răstoarnă totul,
își inventează povești și cuvinte ciudate.
Dacă ai intrat în carusel, va fi greu să ieși.
Ferește-te de tot ce nu aduce bucurie trupului,
nu se numește iubire și nu scoate din tine râsul
extazului, nu te duce pe caruselul plăcerii,
nu te duce până la pădure, nu este liniște, ci tăcere, nu pentru poezie, ci pentru strălucirea de sine.
Traducere de Pethő Lorand
Viorel Gh. Tăutan
Confesiune
Doinei mele atemporale
Zeci de primăveri însorite mi-a dăruit
Acel care știe totul despre nenumărate căi
supuse tainicului ADN, tot atâtea sărbători
de când sufletu-mi nu vrea să-mbătrânească,
s-a oprit la vârsta cireșilor în floare și cântă
neostenit imnele incendiare ale iubirii…
era a 16-a zi de Mai, când ai primit poruncă
să pornești în căutarea emisferei pereche,
atunci când îngerii îmbrăcați în straie fără
seamăn au declanșat sarabanda, țăndări
făcură albastrul ring al cerului, ritual sacru
cuvenit doar celor aleși să iubească etern.
Iar eu străpuns de-acele cioburi celeste,
pornisem să caut câmpia cu lanuri înroșite
de maci, unde aș împăca poteci cu drumuri
într-o răscruce, simțind că voi fi așteptat de
naiada cântându-și numele, să-l poarte mereu
pe calea înspre sanctuarul din inima mea:
Doina unicei eterne iubiri!
Călin Vlasie
[Un Dumnezeu verde]
să mă întorc din nou într-o poiană
printre ochi înfricoșați de lăcuste
(ochii lăcustelor s-au mărit
până în vârfurile muntelui
chiar și picioarele lăcustelor s-au alungit
pe deasupra șinelor de cale ferată)
un Dumnezeu cu pielea verde
cu trupul mirosind a rășină
un Dumnezeu într-o împărăție a lăcustelor
printre mici iconițe de mentă
câteva mii de microfoane
și alte câteva mii de camere de luat vederi
toate-au fost ascunse
printre iconițe de mentă
printre picioare de lăcuste
Din antologia Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring of Poetry 2025, apărută la Editura „Ab Art”, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, cu ocazia celei de-a XXIII-a ediții a Festivalului internațional „Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring of Poetry”, Zalău, 5-10 mai 2025.
