Poeme de Radu Matei Todoran

Viața după pergamente

Pe stradă măști

doar pe o uliță uitată de timp

doi vrăjitori

și-au atins borurile pălăriilor

și s-au scurs în pământ

Zânele de ceață

ne arătau drumul

de la un capăt la celălalt

ca unei turme de oi

calea spre strungă

În pădure măști

doar undeva într-o peșteră

doi cosmonauți antici

și-au atins căștile

și-n fața lor

au explodat holograme

în chip de pergamente

Toate povestesc

despre predestinare

nimeni nu le crede

și totuși

viața străbătută prin vad

este precum poteca animalelor

spre sacrificiu

Memoria luminii

Vezi din oglindă

cad fluturi de lumină

împrăștiindu-ți chipul

în pomii dați în floare

memoria luminii

redesenează-n ramuri

îngeri micuți și veseli

ce seamănă cu tine

Pastel

Măști din flori de liliac

peste lacul fără umbre

desenând pios sub unde  

zei de ceară care tac

veștede lumini se-adună

în iatacul serii plânse

licurici cu mantii ninse

se întorc gomoși din lună

desenând strigoi de humă

și prințese de cleștar

curge un pârâu bizar

dintre norii albi de spumă

frunze-n valuri despuiate

lasă goliciunea toamnei

ca-n iatac coapsele doamnei

în oglinzi nerușinate

bate-un vânt mestecănind

amintiri de-arginturi rupte

buzele pădurii supte

talpa verii sărutând

eu mă-ntorc spre răsărit

așteptând să plângă luna

flori din gresii și granit

lacrimi cer îmi cer întruna

Mâinile

Mâinile tale sunt și mâinile mele

mâinile mele sunt și mâinile tale

atunci

hai să lăsăm o mână de-a noastră să ne

mângâie

căci mâinile noastre val

de lună de soare de mare de vânt

ne ruinează ca pe-un apus

Odată cu mine

Odată cu mine

zori

odată cu mine

viață

moarte

pe cerul cernit

au plesnit florile

odată cu mine

val

vânt desfășat

dragoste bântuită

iubita mă ține de mână

rugându-se oricui

să putem

folosi amândoi aceeași dorință

îmi place lupta ei

cu simultaneitatea

doar că eu nu pot curge

nici măcar

odată cu mine

ci pe rând

ca un șarpe

prin măruntaiele casei