o fată își coase visele pe cămașă
1
s-au întors veșmintele călătoare
duse au fost cu trupul pe care au fost potrivite
apoi grația lui au purtat-o ochii și inima
celui care abia le-a privit
pe ia ei a dansat soarele și s-a odihnit luna
au jucat v-ați ascunselea licurici străvezii
când se prinde în horă lumina amiezii
cu umbrele glumețe ale serii de iunie
au apărat-o crucea și coarnele de berbec
au hrănit-o spicul și strugurii
2
sprâncenele i s-au ridicat a mirare când au sunat clopoțeii
chemarea către casa cea nouă
vino în straie de sărbătoare
acasă e mereu aprinsă lumina
a venit mirosind a câmp înflorit
și brăduț au cusut femeile satului împletind
tinerețea cu vrednicia
a fost călătoare prin lumi fără să știe dinainte vreun drum
și s-a întors cu lumea cuprinsă-n veșmânt
fiecare cale întortocheată i s-a cusut pe piept și pe mâneci
s-a dus aidoma gândului și printre suflete neștiute
a învățat să-și spună povestea
acum stă aievea
perechea predestinată
pe uliță o horă de altițe-nflorate
pe deal un cor de fecioare
cocoțat pe umerii albi ai amiezii
soarele face cu ochiul
3
altițe înaripate se înalță în horă
peste sat se pogoară un cor de fecioare
din fire nevăzute se țese pânza de umbre a nopții
o fată singură își coase visele pe cămașă
câmpiile roditoare și întâlnirile predestinate
își va purta oricând pe trup tinerețea
4
corul de fete s-a adunat la șezătoare
gândurile lor s-au despărțit la răscruci
însă destinele tot împreună le-au făcut să cânte
vocile lor lovesc ceasul serii de iunie
și firele se cos acum fie din mâinile lor delicate
fie dansând după muzica lor
le-au tors de pe caiere vechi și le-au colorat
cu flori din grădină
spice au mai cusut cu fir de lumină
altițe ascund umeri rotunzi brațe care țes secretele lumii
corul de fete intonează imnul misterios al serii de iunie
așteptând ursitoare și zâne mai bune
prinți care să poarte cămășile cu corn de berbece
cu care să plece
oriunde să poată găsi curajul oricărei lupte
și drumul spre casă
fetele vor coase apoi hainele bune de horă
vor aspira la ceasul tainic al întâlnirii
vor coase în vis și vor cânta în trezie
pentru bărbații care vor asigura pacea și rodnicia
seara tremură de gânduri secrete
pe uliți în sat cântă corul de fete
5
pe pânza iei curge râul de soare
din care își beau florile parfumul de rouă
ochii celor din vechime încă numără timpul
oricărei zile
în spirala care continuă să renască
de câte ori ne întoarcem regăsim urmele
amintirile și semnele promițătoare ale viitorului
învățăm lesne gustul spicului de grâu proaspăt copt
și cu trifoiul ne facem întreit și împătrit chiar norocul
lumea noastră e o grădină multicoloră
în rodul pământului creștem încet
copaci ai cerului nou
Parodie de Lucian Perța
Ovidiu Baron
o fată își coase visele pe cămașă
4
corul de fete de la Facultatea de Litere din Sibiu
este în curs de desființare –
chiar la ora aceasta la care vă scriu
el se află la o adevărată mare
răscruce existențială, fiindcă acum
se hotărăsc destinele multor studente care
poate prin cor și-ar fi făcut un drum
în lumea muzicii populare sau ușoare,
sau chiar la operă, vocile lor delicate
ar fi făcut cu ușurință față
și n-ar mai fi fost repartizate
la absolvire la o uriașă distanță
de civilizație –
s-a făcut o liniște de suprafață* în jurul
motivului, cică financiar, al desființării, situație
în care nedumeririle fetelor din corul
facultății sibiene se pot transforma ușor
în dorința de a lupta bărbătește pentru
gândurile și aspirațiile lor legate de cor –
de aceea rog să se intervină la centru
pentru rezolvări urgente,
să nu se pornească pe străzi să cânte!
*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.
