Poeme de Mihaela Aionesei, Anda Petrache, Antonio Doda, Cosmin-Darius Misir, Lucia Bibarț, Ancuța Mărieș, Ioan Vasile Bulgărean și Vasile Dan Marchiș

Estimated read time 5 min read

Mihaela Aionesei

prea târziu

vom vedea șarpele din gura porumbelului

fiara cu șapte capete ascunsă în miel

mierla ce scuipă flăcări în cântări

prea târziu calul roșu țâșnit din săgeată

ceasul negru otrăvind pe câmpuri sămânța

veșmântul prin care Fiul Omului

își poartă în văzduh cenușa

prea târziu vom auzi apele și morții din adâncuri

prea târziu îi vom cere timpului timp

prea târziu lemnul se va întoarce în cruce

prea târziu vom striga pământului

să ne înghită odată cu veninul

înainte ca cerul să se adune într-un coșciug

prea târziu vom înțelege trădările

focul tăcerilor în care ard făcătorii de pace

neamul Neamului din care ne tragem

sufletele noastre vor fi

trofee fluturând în vârfuri de lance

Anda Petrache

Oglindire

Mă îmbracă-n iubire și zi-mi că-s frumoasă,

că ochii mi-s limpezi, oglinzi pentru tine

în care te vezi așa cum te simt –

plămădire de gânduri și vise

ce vibrează

ca o coardă acordată în cvinte perfecte…

Mă îmbracă-n dorințe și zi-mi că ți-s dragă,

că palmele tale ar vrea să se plimbe

pe tâmplele mele, asaltate de vorbe,

pe surâsul ce cheamă

spre tăceri atârnate de clipe

printre rânduri de ziduri, construite-n cuvinte.…

Mai așază-mi pe umeri, repetări de anotimpuri…

Le poți pune oricum, e alegerea ta…

Și spune-mi la urmă că dorești să-mi fii vară,

să îmi fii primăvara rămasă în suflet,

să fii iarnă și toamnă,

… și că semăn cu ele…

Îmbrăcată-n iubire și-n dorințe, îmbrăcată…

Totdeauna frumoasă…,

cum mă văd oglindită la tine-n privire…

Mă îmbracă-n speranță… în seninul albastru!

Antonio Doda

Ceasul

Privește câmpul ce desparte blocurile de case,

poartă o căciulă cusută și șterge praful.

Zilnic pune un ceas la uscat printre ciorapi și bluze.

Aspiră,

îmbrățișează silueta invizibilă din fotoliu,

uneori verifică ceasul.

Când se usucă,

îl bagă înapoi în mașina de spălat, împreună cu aceleași haine.

Într-o zi i-a spus cuiva,

că doar așa poate curăța răul lăsat în urmă de silueta din fotoliu.

Cosmin-Darius Misir

cioplitură

poate că și –

pacienții patologici

suferă atunci când –

în tăcuta lor baie

bețișoarele de urechi

sau –

pasta de dinți

e pe sfârșite

ei și-ar dori

să fie ca noi toți

să-și poată scoate ghipsul

sau –

abandona cârjele

pentru a scrijeli

Zidul Plângerii sau –

Marele Zid Chinezesc

Lucia Bibarț

Adam și Eva

După ce Eva a mușcat din măr,

Adam a rămas greu.

El a mâncat mărul

Cu semințe cu tot.

De atunci…

sămânța lui Adam

se-mprăștie-n lume.

Ancuța Mărieș

Narcise în reflux

Magia tare scutură oglinda

În apele ce fața preafrumoasă

Brăzdează valuri care o apasă

Acolo unde-odată a fost lin. Da.

În ritmice bătăi au fost stârnite

Valuri și vânt și sunete de gong

Iubiri ce pleacă, nu se mai întorc,

Pe drum de orologii învechite,

O cale sigură și grea tăind,

Prin flăcări înspicate spre zenit,

Limbile lor, ca săbii ascuțite.

Cu ochi plecați, știind că-i este rândul,

Pe țărm de mare, cu reflux în sânge,

Astfel stă Narcis în genunchi și plânge

Clipă de clipă, una cu pământul.

Ioan Vasile Bulgărean

Lacrimile îngerilor

Nu plouă,
sunt doar lacrimile îngerilor
care cad spre spălarea
păcatelor noastre…
Nu plouă,
sunt doar stropii speranței
și ai încrederii
în ziua de mâine…
Nu plouă,
suntem doar noi
împrăștiați în perdeaua
ce ne desparte
de ziua de mâine,
iar noi, în toată nemernicia,
cumpărăm calendare
pentru viitor,
iar Dumnezeu, printre lacrimi
râde…

Vasile Dan Marchiș

Singura amintire uscată a apelor 


1
Se conturează un nou potop
și Noe nu-i de găsit
S-a întrebat de el și pe la
obiectivele cu specific marinăresc
însă nimic.
„Cum așa, se răsti regele către amirali!
Singura amintire uscată a apelor
așezată pe ținuta istoriei drept galon
nu figurează în rândul marinarilor?
Dacă Noe s-ar crede unul dintre voi
ar fi vai de lume!”


2

Noe străbătând oceanul,
de această dată ca turist
și scriindu-și memoriile,
se văzu oprit în larg,
nu de valuri ci de intensitatea muzei.
„Incredibil, tresări regele!
Noe călătorește pe ape fără statut oficial!
Văd doar perspectiva să-l convingem
să-și schimbe atitudinea!
Destinul îl presează să-și scrie neprețuitele-i memorii!
Noe va accepta să ne călăuzească
spre un liman salvator
dacă-i vom aranja să facă schimb de experiență
cu Jules Verne, Daniel Defoe, Radu Tudoran…!”

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours