Poem de Marin Moscu

Imaginația omului pierdut

pe calea cea dreaptă

Mi s-a deschis calea cea bună și dreaptă,

Am încercat-o cu ochii deschiși și întredeschiși

Sau închiși  de întunecate și încurcate vise

Încât m-am pierdut printre oameni liane

Topindu-mă printre ei…

Nimeni nu mi-a spus cum sunt

Și unde sunt,

Nici vântul, nici lumina, nici ecoul Domnului,

Doar propriul ecou râzând:

Eşti pe calea cea bună şi dreaptă, eşti singurul erou.

Visez. În întunericul morții, sunt eu?!