Autoportret
peste valul
de vremuri şi
preţuri prospere
sunt
frunză de cuc
în amurg
sângerând
când fulgerul vânăt
noaptea uitării dezmiardă
Planeta de hârtie
între oglinzi mioape
privirea ta
înnoptează
speranţe ard zadarnic
în ploaia
mincinoasă
trăiesc la capătul
planetei de
hârtie
nu ştiu nimic
despre limba
păsărilor
Poemul minciunii
I
îmi leg
la ochi
sentimentele
vine
o doamnă
pleacă
o toamnă
lăsându-mi
în vene
azilul
II
obosită
cade zăpada
peste rododendroni
nu
mai trebuie cuvinte
tăcerea mi-ajunge
până la os
III
minciuna bântuie
în oraş
ca o ciumă
nu mai muncesc
nu mai gândesc
ascult
cum creşte
din mulţime
un ropot de
(aplauze prelungite)
Poem amânat
focul negru pâlpâie-n oglindă
prăbuşit pe labe
un tigru flămând
e
poemul amânat
Singura alternativă
viscoleşte-n mine iarna
sau poate
poemul
nescris
cum singura alternativă
îmi e
tăcerea
Cenuşa orelor
cât de aproape
îmi e
acum
castelul de vânt
pe plaja
norilor
mângâierea nopţii-minciună
pentru sângele
ei
un ornic leneş
spulberând cenuşa
orelor
taifun al cuvintelor
surâsul meu
amar
(Poeme din antologia Cenușa orelor, în curs de apariție la Editura Caiete Silvane, Zalău și Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca)
+ There are no comments
Add yours