Articole

Poeme de Marcel Lucaciu

Autoportret

 

peste valul

de vremuri şi

preţuri prospere

sunt

frunză de cuc

în amurg

sângerând

când fulgerul vânăt

noaptea uitării dezmiardă

 

 

Planeta de hârtie

 

între oglinzi mioape

privirea ta

înnoptează

speranţe ard zadarnic

în ploaia

mincinoasă

trăiesc la capătul

planetei de

hârtie

nu ştiu nimic

despre limba

păsărilor

 

 

Poemul minciunii

 

I

 

îmi leg

la ochi

sentimentele

vine

o doamnă

pleacă

o toamnă

lăsându-mi

în vene

azilul

 

II

 

obosită

cade zăpada

peste rododendroni

nu

mai trebuie cuvinte

tăcerea mi-ajunge

până la os

 

III

 

minciuna bântuie

în oraş

ca o ciumă

nu mai muncesc

nu mai gândesc

ascult

cum creşte

din mulţime

un ropot de

(aplauze prelungite)

 

 

Poem amânat

 

focul negru pâlpâie-n oglindă

prăbuşit pe labe

un tigru flămând

e

poemul amânat

 

Singura alternativă

 

viscoleşte-n mine iarna

sau poate

poemul

 

nescris

 

cum singura alternativă

îmi e

tăcerea

 

 

Cenuşa orelor

 

cât de aproape

îmi e

acum

castelul de vânt

pe plaja

norilor

 

mângâierea nopţii-minciună

pentru sângele

ei

un ornic leneş

spulberând cenuşa

orelor

 

taifun al cuvintelor

surâsul meu

amar

 

 

(Poeme din antologia Cenușa orelor, în curs de apariție la Editura Caiete Silvane, Zalău și Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.