Poeme de Lucia Bibarț, însoțite de o parodie semnată de Lucian Perța

Estimated read time 3 min read

Lucia Bibarț

Zburătoarea

Dintre toate păsările

care puteam fi,

m-am făcut vrabie.

Nu mierlă molcom cântătoare

cu pauze ardelenești în ciripit,

bine aclimatizată în citadin.

Nu privighetoare măiastră

triluind tânguios și prelung

motive repetate,

odihnite pe anumite tonuri.  

Nici ciocârlie –

glăsuiri ondulat prăbușite

din suflet în vintre,

din creier la picioare.

Nu, nu…

vrabie mică,

mică și ternă

ciripitoare, dar statornică

m-au ales să fiu.

Pe care s-o închizi oricând

în buzunarul de la piept

unde-și poate imagina libertatea

dacă ești dispus

s-o uiți.

Timp fără Timp

Se așezase

ca Făt-Frumos

cu un picior la Apus

și cu altul la Răsărit.

Sau poate ca Dumnezeu

după cele șase zile,

când obosit

a simțit nevoia să-și panorameze Creația,

odihnindu-se.

Sau cugetând la cele viitoare.

Stătea în nehotărâre și așteptare.

Într-o vreme fără vreme,

într-un Timp fără Timp.

Acel interval în care natura însăși

încremenește între anotimpuri,

iar principiul ia în stăpânire firea.

Răstimp în care

păsările nemaiștiind dacă sunt călătoare sau nu

planează pe loc

între țara de acum și cea din zbor,

copacii, asemeni oamenilor,

cu sentimentul veșniciei,

nu-și recunosc vigoarea nepământească,

apele filosoafe

își iau răgaz să contemple malurile,

pe când cerul nou-născut

se oglindește în sine.

Parodie de Lucian Perța

Lucia Bibarț

Timp fără Timp

S-a așezat

Muza mea cea Frumoasă

cu un picior în Liga

Scriitorilor și celălalt

în bibliotecă, pe masă,

și după ce a mușcat

dintr-un măr* dumnezeiesc

a simțit nevoia imediat

să se odihnească.

Un lucru absolut firesc.

De fapt și poziția era firească

în această vreme fără de vreme

în care poetizările poeților

devin tot mai tactile

și înseși creațiile lor,

indiferent de teme,

sunt promovate doar cu pile.

A fost o zi de pomină ziua aceea în care

Muza mi-a insuflat

sentimentul veșniciei, o stare

cum încă până atunci n-am încercat.

Totuși, filosofând un pic,

am înțeles că Timp fără de Timp nu există

și, sinceră să fiu,

că poemul nu se naște din nimic.

De aceea îmi iau răgazul să scriu

și la această revistă.

* Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autoarei.

Poate nu ai vazut...