Poeme de Ionuț Caragea

Moștenire

eu, din naștere, sunt bogat

am primit moștenire o casă frumoasă

cu încălzire centrală, o cameră spațioasă

și patru ferestre

în ea au locuit niște oameni

pe care nu-i exclus să mi-i amintesc

dacă scormonesc prin sertarele

din bibliotecă

prin două ferestre intră lumina soarelui şi a stelelor

prin două ferestre intră notele cântecului

care îmi alină singurătatea

prin aerul condiționat fac schimb de respirații

cu sufletele celorlalți

pe ușă fac schimb de hrană, de cuvinte, de dragoste

chiar dacă nu-mi place să recunosc

casa mea are și o încăpere secretă

fereastra ei e o rană

pe care niciun om nu o vede

doar eu o privesc când mă năpădesc amintirile

doar eu și pasărea care bate mereu

cu ciocul în ea

cerându-mi firimituri lirice

Semințe

pământul meu răscolește

ploaia de sunete

a luminii

semințele mele

încolțesc

în palmele cerului

eu pieptăn steaua

cu gândul

eu sunt cuvântul

care sare precum capra neagră

din oglindă în oglindă

până găsește

sufletul

Poeme de Ionuț Caragea din volumul în pregătire „Căutătorul de amintiri”.