Poeme de Horia Bădescu însoțite de o parodie semnată de Lucian Perța

Taci tot mai mult, ţi-e tot mai greu să zici.
Dar ce să zici când nu mai ai cuvinte?
Priveşti-napoi şi afli înainte,
măsoară-ţi paşii, iarna e aici!
Un lung pustiu în care te implici,
o fără-de-aducere-aminte;
prins în oglinda care te presimte
măsoară-ţi paşii, iarna e aici!
Nu-s viscolele de demult şi nici
nu-ţi mai coboară Dumnezeu pe gură;
ţi-e umbra tot mai fără de măsură,
măsoară-ţi paşii, iarna e aici!
Sunt zilele din ce în ce mai mici.
Taci tot mai mult, ţi-e tot mai greu să zici.

Vinovați suntem de-a fi uitat
lacrima ploii și-a dragostei,
vinovați de amnezia ierbii de-a
răsări,
de albia oarbă a râului,
vinovați de durerea zilei care se stinge
fără a-și aduce aminte de noi,
vinovați de păsările care-și uită cuibul
și mor în scorbura norilor,
vinovați de buzele arse de setea de-a spune
celuilalt: Te iubesc!,
vinovați de pustia clipelor,
de viața ucisă înainte de-a fi trăită,
vinovați de mărturisire și de tăgadă,
vinovați de noi înșine,
triști negustori de ceea ce niciodată nu vom afla
că n-a fost al nostru!

lui Alexandru Zotta

Precum un cântec
pe care n-ai să-l îngâni
niciodată.
O șoaptă
pe care nu poți s-o spui,
nici s-o uiți, nici s-o-ngădui,
e-acolo în adâncul tăcerii.
Nu privi în oglinda fântânii
dacă te temi;
poate că nu-i nimic de văzut,
poate că-n apele-i limpezi
se-arată doar prăpastia cerului.
Întemeiată e lumea:
ce-ai mai avea de făcut?
În limba tăcerii
doar Unu singur
poate vorbi.

Poemul,
şi vorbele,
ecouri din bâlbâiala
neantului
acolo unde începe
gramatica sângelui şi sintaxa
tăcerii.
Poemul,
în uitarea cuvintelor.

Scrii aşa cum respiri,
aşa cum ţi-e foame
şi sete.
Vorbeşti cu glasul sângelui
fierbând de arşiţa coapselor
femeilor
niciodată-ntâlnite.
Pe obrazul morţii
cu degetul neantului scrii.
Scrii…
Viaţa începe doar după.

Unde e vara,
depărtata, luminoasa,
imponderabila?
Unde toamna,
paradis de iubiri imposibile,
tărâm de înmieruite albine
şi de frunze dansându-i morţii
în palmă.
În curând te va săruta iarna,
abisul care urcă
prin arterele tale
spre inima poemului.

De la răsărit la apus…
cât de lungă o zi,
cât de scurtă-ntâlnirea cu tine!
Abia dacă poţi să rosteşti,
precum pruncii,
începutul cuvintelor.
Abia dacă îţi este îngăduit să-ţi aminteşti
întrebările simple
şi niciodată răspunsurile.
Şi niciodată în stare să afli
cine-i acela pe care-l găzduieşti
în fragila-ţi alcătuire
din care se-nfruptă ele,
nesăţioasele, devoratoarele,
clipele,
nesfârşite-n fulgerarea eternităţii lor
unde ademenite-ţi sunt
bătăile însângeratului ornic
al inimii!
De la răsărit la apus
facerea de fiece zi,
respiraţia lumii amestecată-n murmurul
şi plânsetul ei.

Singurul drum pe care mai poți merge e cel ce încă n-a început, singurul cântec pe care-l poți îngâna e memoria arsă-a tăcerii, singura pasăre pe care ți-e îngăduit s-o săruți are aripa frântă, singura lumină dăruită e lacrima din orbitele orbului.

Făgăduieli deasupra, jos, dispreţul.
Lumina-n glod şi putregaiul sus.
Pentru un pumn de adevăr în plus
cu viaţa lui plăteşte cântăreţul.
Şi-a scos taraba-n piaţă precupeţul
şi vinde globul tot la preţ redus;
la mărfuri degradabile inclus
cu viaţa lui plăteşte cântăreţul.
Un veac înalt, de măsurat cu leţul,
un veac sălbatic, cinic şi plebeu!
În jugul farsei prins cu Dumnezeu
cu viaţa lui plăteşte cântăreţul.
Eternitatea îşi asumă preţul;
făgăduieli deasupra, jos, dispreţul

Parodie de Lucian Perța

Scrii tot mai mult, ți-e tot mai greu să taci
(după poemul Taci tot mai mult, ți-e tot mai greu să zici)

Scrii tot mai mult, ți-e tot mai greu să taci,
dar acest fapt pe cine deranjează?
Privește-n jur, la cei care creează,
căzuți* parcă-s din Rai, neștiutori
să se implice pentru cititori,
poduri și vămi să treacă pentru ei,
sunt prinși în joc de serbede idei,
căzuți parcă-s din Rai, neștiutori,
de piei de îngeri însă vânzători!
Mergea’naintea lor, mai ieri, tăcerea,
azi în cancanuri și-au găsit plăcerea,
căzuți parcă-s din Rai, neștiutori!
Dar sunt prea mulți și nici n-ai ce să faci,
scrii tot mai mult, ți-e tot mai greu să taci!

*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.