iluzii vorbitoare
îmbătrânește frica pe-o scară de incendiu
desprinsă umbra ei în hău se face țăndări
la moartea ei s-a scris o filă de compendiu
metalice ecouri mimează-un zbor de păsări
doar un lătrat de câine descântă de deochi
rotindu-se-ntr-un țipăt precum într-o erată
își seamănă ecoul îmbătrânește-un ochi
și despuiat de frică cu umbra mea se ceartă
un mozaic de umbre îs așezate-n iarbă
iluzii vorbitoare a unui domn mahmur
hilar sub clar de lună a început să fiarbă
idila lui cu-o umbră în plânsul meu matur
miros stătut de șoapte o pată de culoare
metalice ecouri nasc noi iluzii vorbitoare
trec singuratice clipele
trec singuratice clipele bolta se frânge
atinse de somnul stelar devin carnivore
nopțile un imperiu de păsări ce-atinge
cu zborul lor lacrima transformă în ore
dansul izometric al umbrelor dans mut
prin castelul de sticlă al nopții e mărturia
căinței unui pustnic ucis ieri de-un sărut
din ochiul lui stâng curge în mine poezia
trec singuratice clipele sumă a neputințelor
noastre electronice generează nopți virtuale
prin castelul de sticlă un dans al dorințelor
nedefinite ale sărutului tău șușoteli hibernale
trec singuratice clipele au mersul încet
dansul sărutului tău e virtual un sonet
florile de mac
cuvinte siameze sunt florile de mac
ce dau tăcerii foc în lanul dat în pârg
o răzvrătire-a clipei e cartea din rucsac
din ea coboară noaptea alene peste târg
sunt infractori aceia ce și-au trișat oftatul
ascuns într-un ecou am învățat să tac
în palma stângă-a umbrei a înflorit neantul
e-un răsărit de soare în florile de mac
pe sacul cu venin al unui vis rănit
trasăm conturul fricii c-un vârf stingher de ac
dresăm prin lanuri vântul cu-o lamă de cuțit
nemuritoare-i clipa și florile de mac
din cușca întâmplării curg vorbe care-mi plac
în vârful degetelor prin mine curg florile de mac
Parodie de Lucian Perța
Gheorghe Vidican
florile de mac
ca fluturi în tranșee* sunt florile de mac
în lanurile țării, atâtea câte-avem,
eu le culeg adesea cu gândul ca să fac
un ceai când vine noaptea, de insomnii mă tem
dar sunt și de aceia, un fel de infractori,
ce știu că în semințe puteri ascunse zac
și maltratați de liniști, devin cultivatori,
cu ochi hăituind trădarea culturilor de mac
de frigul înflorește, culturile rănind,
conturul fricii crește și nu le e pe plac,
le-acoperă în sere sau focuri multe-aprind,
că știu cât valorează semințele de mac
și eu, din întâmplare, semințe am de mac,
dar numai pentru mine… să fac un cozonac!
*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.
