Zbor
Fii convins de asta
Trupul plutea îndelung
Desprins de orice
Gâtul se întindea în poziția aceea
(capul lăsat pe spate)
Fii convins
Groparii luaseră ploile cu ei
Și-n graiul sângelui de cristal
Trupul mirosea a timburină
Și apoi tăcerea
Groparii nu-și mai puteau strecura
Gândurile
Lutul ca un clișeu fotografic îngălbenea
În baia cu laxativ a vântului
Și iar ploile
Neștiutoare de sine fâlfâind fâlfâind
Pigmentând hașura
Strecurat hoțește
În semințiile acestei locuiri
Ai chemat norii
Să desfunde umbrele
Și umbrele amestecate
Cu plânsul de voioșie
Al unei lumi hodoroage
Nădușit între simțuri
Ca o zvârcolire de gheare
Ți-ai îngropat palmele rugile
Și celelalte alcătuiri ale trupului
În plușul măiestrit cu petale
Al unei alveole de piatră
Fundal
(o masă în aer liber
Ca o fațadă
Peste singurătatea vegetală
Din jurul umbrelor
Configurează câmpul vizual
De etern locuit)
O masă albă
peste care cineva răsfoiește
luminile din cărțile vechi
La dreapta câte trei iertători
Scriu îndoliați o înțelegere
La stânga
Într-o arșiță declanșatoare
– păcătoșii
Cu furie împotriva lor
La mijloc noi
Ce nimerim cu vârful inimii
Brânciul dublu
Face să ne ciocnim
Cu cealaltă pereche
De îngeri înzăpeziți
Racord
În dimineața aceasta
făgăduința pasională se împletește
cu amenințarea sabiei deasupra
Din curbura vedeniei sale
gloria soarelui
dezlega nodurile
și încâlceala cearceafului nopții
cu o stea migratoare
Arborii s-au făcut sensuri
Întorși în imperiul lor
își plantează semințele
sub creuzetul de țăndări
al primului trăsnet
Cu trup răbufnit
Îngenunchind măreția cuprinderii
un vânt aburos
sfârtecă respirația roditoare
a umbrei mele îngânată de păsări
+ There are no comments
Add yours