Poeme de Gergely Enikő, traducerea din limba maghiară de George Vigdor

Estimated read time 3 min read

Mi-am construit castelul din ruine

Din ruine mi-am clădit cetatea

pentru că am crezut în minuni.

De multe ori am mușcat din țărână

dar inima-mi nu s-a lăsat împământenită.

Mulți doar au zâmbit cu milă

grăbindu-mi o moarte aparentă…

Întotdeauna speranța a încolțit din inima mea

de sub pietrele zdrobitoare ale destinului.

Câțiva mi-au sprijinit învierea

și chiar mi-au arătat drumul spre lumină.

În luptele mele cu ursita

bâjbâind în întunericul sorții

sub povara greutăților vieții

am rătăcit prin unghere sinistre.

Încet înaintez în drumul meu spre lumină.

Visele prind conturul superb al realității.

Liniștea deplină a dimineților senine

îmi răsfață sufletul împăcat:

rănile au rămas doar o amintire.

Luptele mele s-au prefăcut în flori

ce-mi străjuiesc discret grădina

mereu verde a serenității.

Sărutul vrăjit

Un prin sărut, într-un context imposibil

o scânteiere, o privire divină și atât,

o licărire incandescentă

un zâmbet îmbrățișându-mi buzele.

Senzație de paradis.

Dumnezeu ne-a făcut cu ochiul

și ne-am contopit în lava sărutului.

Săruturi fierbinți,

proiectilele pasiunii

trec de-o parte și de alta

a trupului vrăjii.

Buzele îngemănate

sunt scutul iubirii noastre.

Vânturile reci ale devenirii

tăișul destinului

ori pielea de găină a fricii

nu pot sfâșia

sărutul nostru cosmic.

Mâini obosite

Mâinile mi-au obosit

încep să plece către eternitate.

Mâinile noastre încleștate

păstrează căldura sublimă

a sufletelor îngemănate

precum două inele

sau două mărgele strălucitoare.

Mâinile mi se răcesc treptat

te rog încălzește-mi-le iubire.

Mâinile mi se-mpletesc cu ale tale

în infinitul nostru comun.

Mâinile mele obosite, îmbătrânite

în căldura de pâine coaptă

a mâinilor tale torță

topindu-se fericite

precum lumânările la altar.

Niciodată să nu mă plângeți!

Odată când mă voi muta între stele

vă voi veghea de sus dragii mei copii

și vă voi călăuzi din depărtări astrale.

Cu vorbe-ecou și sfaturi-lumină

printre lacrimi împietrite.

Mă tem pentru drumul vostru

ce va să vină printre incertitudini

prin capcanele prezentului

și mocirlele viitorului.

Poate printre câmpuri cu mine.

Eu nu pot decât să vă apăr

cu scutul credinței

și paloșul dragostei sfinte de mamă.

Dacă vreodată vă veți opri din drum

veți zări pasărea purității

ce vă va cânta de pe mormântul meu

trilul meu de iubire neîntinată.

Traducerea din limba maghiară de George VIGDOR

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours