Mi-am construit castelul din ruine
Din ruine mi-am clădit cetatea
pentru că am crezut în minuni.
De multe ori am mușcat din țărână
dar inima-mi nu s-a lăsat împământenită.
Mulți doar au zâmbit cu milă
grăbindu-mi o moarte aparentă…
Întotdeauna speranța a încolțit din inima mea
de sub pietrele zdrobitoare ale destinului.
Câțiva mi-au sprijinit învierea
și chiar mi-au arătat drumul spre lumină.
În luptele mele cu ursita
bâjbâind în întunericul sorții
sub povara greutăților vieții
am rătăcit prin unghere sinistre.
Încet înaintez în drumul meu spre lumină.
Visele prind conturul superb al realității.
Liniștea deplină a dimineților senine
îmi răsfață sufletul împăcat:
rănile au rămas doar o amintire.
Luptele mele s-au prefăcut în flori
ce-mi străjuiesc discret grădina
mereu verde a serenității.
Sărutul vrăjit
Un prin sărut, într-un context imposibil
o scânteiere, o privire divină și atât,
o licărire incandescentă
un zâmbet îmbrățișându-mi buzele.
Senzație de paradis.
Dumnezeu ne-a făcut cu ochiul
și ne-am contopit în lava sărutului.
Săruturi fierbinți,
proiectilele pasiunii
trec de-o parte și de alta
a trupului vrăjii.
Buzele îngemănate
sunt scutul iubirii noastre.
Vânturile reci ale devenirii
tăișul destinului
ori pielea de găină a fricii
nu pot sfâșia
sărutul nostru cosmic.
Mâini obosite
Mâinile mi-au obosit
încep să plece către eternitate.
Mâinile noastre încleștate
păstrează căldura sublimă
a sufletelor îngemănate
precum două inele
sau două mărgele strălucitoare.
Mâinile mi se răcesc treptat
te rog încălzește-mi-le iubire.
Mâinile mi se-mpletesc cu ale tale
în infinitul nostru comun.
Mâinile mele obosite, îmbătrânite
în căldura de pâine coaptă
a mâinilor tale torță
topindu-se fericite
precum lumânările la altar.
Niciodată să nu mă plângeți!
Odată când mă voi muta între stele
vă voi veghea de sus dragii mei copii
și vă voi călăuzi din depărtări astrale.
Cu vorbe-ecou și sfaturi-lumină
printre lacrimi împietrite.
Mă tem pentru drumul vostru
ce va să vină printre incertitudini
prin capcanele prezentului
și mocirlele viitorului.
Poate printre câmpuri cu mine.
Eu nu pot decât să vă apăr
cu scutul credinței
și paloșul dragostei sfinte de mamă.
Dacă vreodată vă veți opri din drum
veți zări pasărea purității
ce vă va cânta de pe mormântul meu
trilul meu de iubire neîntinată.
Traducerea din limba maghiară de George VIGDOR
+ There are no comments
Add yours