Poeme de Corina Știrb Cooper

Voi nu ştiţi

Voi nu ştiţi cum e să stai

în aceeaşi inimă cu un câine

să-i auzi teama bolborosind

la fiecare trecător

şi să-i suporţi dorul constant

dependenţa enervantă de iubire

iraţionala teamă de libertate

să înveţi să-i tolerezi

fierbinţeala de martie

neliniştea anxietatea

ignoranţa

să te obişnuieşti să lingi

oase şi răni

de când mi s-a cuibărit animalul în inimă

mă trezesc în fiecare noapte

şi urlu la lună

Tu să nu plângi!

Tu, să ştii că nu ţi-s solitare căderile,

că fiecare piatră de care te împiedici

se smulge din patul ei de lut şi ţipă;

tu nu o auzi, dar firele de iarbă da.

Atunci când cazi, eşti tu şi pământul

într-un dans tremurat al vieţii pulsânde

din genunchii tăi însângeraţi

căderile tale învie pietrele şi firele de iarbă

şi moartea nu-şi poate găsi loc

între palmele tale zdrelite

mustind de pământ şi de sânge

Niciodată viaţa nu chiuie mai plină de triumf

ca atunci când cazi şi te loveşti şi

durerea ascuţită ţi-ajunge în inimă

deschizând-o

şi lăsând-o aşa.

Nu eşti singură, tu, în căderile tale;

Dumnezeu sângerează cu tine,

cerul plânge cu tine, dar tu,

tu să nu plângi!

Un anotimp pe care nu mi-l pot aminti

ninsese şi se făcuse prea târziu sau era prea devreme

sau nu de-ajuns

şi ai fi venit dar aveam nevoie de un oraş străin

cu stâlpi de telegraf cu garduri

de care să ne ţinem să nu ne ia vântul

dacă ne-am fi ţinut unul de altul

n-am fi căzut în picioare

privesc toate obiectele fixe din jur

şi ele se îndepărtează de mine ca atunci când alunec pe gheaţă

şi cad şi-mi zdrelesc genunchii

ah, febra asta dintre anotimpuri

ah, febra asta

din care nu-mi amintesc nici un cuvânt

Colind

De foaie verde-a ochiul viu

să-ţi tulbur ora şi să-ţi ard

că-n seara asta aş şti să-ţi fiu

şi umbră palidă pe gard

De dor îţi arză aripa

şi-ţi fie clipa vâlvătaie

că-n seara asta-aş şti dansa

în ritmul stropilor de ploaie

De frunze veştede colind

când ore mă aplec să număr

că-n seara asta aş şti să-ţi mint

veninul pleoapelor pe umăr

Te-ngândur pui de viaţă orb

a floare-amară de pelin

că-n seara asta-aş şti să-ţi sorb

şi ploi şi lacrimă şi vin

Colind de clipă zbucium cântec

tristeţe frunză umbră alint

dans împletit otravă-n pântec

să-ţi fiu să-ţi ard să-ţi sorb să-ţi mint

Poeme din volumul „De îmblânzit Luna” de Corina Știrb Cooper, apărut recent la Editura „Caiete Silvane”.