Poeme de Balázs F. Attila, Silvia Bodea Sălăjan, Metin Cengiz, Choi Dongho, Tarek Eltayeb, Filip-Kégl Ildikó, Filip Tamás, Halmosi Sándor, Kim Kooseul, Karel Alexei Leyva Ferrer, Anna Lombardo, Marcel Lucaciu și Emmanuelle Malhappe, traduse de Corina Știrb Cooper, Ildikó Gábos-Foarță și Balázs F. Attila

Estimated read time 9 min read

Balázs F. Attila

Pâine ruptă

Orașul liniștit se dezgolește

ceața murdară amestecă ciori gălăgioase

în templele alcoolului bărbați cu ochii arși

în catacombe nevăzute noi mituri

iedera se cațără pe pereți păzitori de secrete

din capete tăiate țâșnesc cuvinte

mâini oarbe precum puii congelați

care adorm după câteva zbateri

pe cartea plină de găuri tremură frica

în canal printre stârvuri deformate copaci cântători ultima corabie de lumină eșuează

valuri clocotind în reflux caută echilibrul

patru miliarde de umbre: cratere mărunte

pe zidul luminat

ca un uriaș miriapod pe un ou de porumbel

se extinde istoria contemporană

pe masa tratativelor năvălesc gândacii de bucătărie stoluri de păsări se-adună

pe țeasta cheală a lui Thrasyllus

arată ca un semn rău ca și cum o pană de bufniță

ar fi fost găsită în pâinea ruptă la prânz –

Silvia Bodea Sălăjan

Eu și îngerul meu

– Să împărțim cuvintele pe din două

Tu spui jumătate de inimă

Eu spun jumătate de dor

Tu spui jumătate de poveste

Eu spun jumătate de tăcere

– Dar cum să spun jumătate de uitare

Sau jumătate de despărțire

Când sunt doar întregi

Cum întreg este Dumnezeu

Și jertfa Mântuirii

– Atunci o să spun durere întreagă

– Din durere îți iau eu jumătate

Ca să nu stricăm regula jocului

Metin Cengiz

Culoarea epocii

Expulzate, victimele sunt strangulate de epocă,

Cei fără adăpost, cei asupriți sunt sugrumați,

Magma timpului erupe, conștiința îl sugrumă,

E sufocat cu o poftă devoratoare.

Râurile seculare își schimbă cursul,

Trecând prin orașe, piețe,

Trecând prin mulțime, cu monede în mâini,

Îi smulge capul,

Oamenii pășesc goi,

El trece cu zgomot,

Ca un public gălăgios

Dar curge doar pe străzile largi,

Se afișează așa.

Șerpi veninoși se târăsc în mine.

Traducere de Balázs F. Attila

Choi Dongho

Fluturele monarh

– Soției mele

Întinzându-și aripile dungate peste valuri,

Un fluture își ia zborul –

Apucând ferm pământul.

Traversează vaste continente în căutarea luminii vieții,

O procesiune solemnă –

Un zbor sortit, cu viața și moartea într-un echilibru delicat.

Dincolo de ocean, pe dealuri și munți departe,

Un ciorchine de flori sălbatice

Înflorește și se veștejește din nou,

Așteptând întoarcerea fluturelui –

Sfidează vântul și ploaia.

Către fluture, obosit de văzduhul pustiu,

Ecourile solemne

Ale eroilor antici

Duc un spirit purtat de vânt,

Călărind spinările munților.

Luna în spatele norilor

Veghează asupra sufletului auriu

Din aripile în dungi de tigru.

Precum o omidă,

ce dormitase sub o frunză,

Se ridică din nou – renaște din cocon.

Traducere de Corina Știrb Cooper

Tarek Eltayeb

Cuvinte lipsă

Și niciodată nu mi-am luat rămas bun de la tata așa cum ar trebui

I-am făcut semn cu o mână,

Cu cealaltă, mamei

Mă întreb ce profet le-ar putea descifra

Într-o zi

Când îmi îndoi palmele

Văd vechea noastră casă un leagăn pe umărul meu O batistă într-o mână fluturând pe fereastră

Chipul voalat nu s-a dezvăluit niciodată

Cafeaua mi-o beau acum neagră

În spatele geamului gros al ferestrei

Beau fără griji

Arome delicate de parfum în jur

O fantomă îmi mângâie obrazul

Suflând spuma cafelei

Aburul se condensează în lacrimi care cad

Pe sticlă

Traducere de Corina Știrb Cooper        

Filip-Kégl Ildikó

Plimbare în jurul unei case

Anii s-au scufundat în noroi,

stelele nu au traversat cerul,

dar întunericul prăvălindu-se

din pereții casei picura tot

pe fusta mea. Așa am devenit

neagră cum e cărbunele, cu doar

corpul meu flămând de flacără strălucind.

Acum îmi lovesc dorința scâncitoare

de noapte

Mă urc pe șea cu

poala mea de foc, călăresc lumea

care a fost creată pentru mine.

Știu din visele mele că exiști,

M-am plimbat prin casa ta,

cântându-ți în

limba maternă a timpului.

Haideți, armăsarii mei sălbatici,

spargeți cristalul negru al nopții

cu copitele voastre

vom găsi acea casă

și îi voi bate la ușă,

voi păși în timpul ei,

și mă voi contopi cu el.

Cu extaz spumos, luminat de fulger,

ca sacrificiu mă voi oferi lui,

celui care m-a lăsat să intru

cu mult înainte să știu

că mă îndreptam spre el.

Traducere de Corina Știrb Cooper

Filip Tamás

Hotel Severus

Din ce raft al magazinului din vis

te-ai întins către mine?

Cum ai ajuns să-l vezi

Pe cerșetorul din Zalău cu cămașă albă,

care nici nu și-a dat seama că cerșea

pentru că

se credea cel ce obține totul?

Toate cărțile au devenit ale tale,

cuvintele bâjbâitoare, de asemenea.

Mâna mea rătăcitoare și-a găsit casa

în părul tău, doar ochilor mei deschiși

nu le ajunge sărbătoarea de tine.

Și îmi iubesc foamea de tine. Să-ți

scriu poeme este o legănare nesfârșită,

și-i atât de maiestuos felul în care lumina ta luminează venele din inima mea.

Traducere de Corina Știrb Cooper

Halmosi Sándor

Șapte propoziții despre abuz

Unde e abuz, e abuz.

Nu numai în ce se vede

Ci și sub toate fardurile

Pe fiecare gură

Pe fiecare ceas tihnit.

Abuzează toată lumea

Mereu și pretutindeni

Și întotdeauna pe altcineva.

Nici tu nu ești altfel.

În durere suntem toți unul.

Și tot unul în necaz.

Victima devine tot mai tăcută.

Făptașul pierde liniștea.

Traducere de Ildikó Gábos-Foarță

Kim Kooseul (김구슬 )

Alei pierdute

O mulțime de povești ascunse în aceste alei.

Aleile copilăriei,

Extraordinar de înguste și labirintice,

Nu puteau fi numite alei;

Cele ale poveștilor

Pline de murmur

Prima zi

Am fost transferată la școala primară din Seul Desenam doar alei întortocheate,

Directorul mi-a cerut să fac o hartă de acasă până la școală

Astfel a început copilăria mea la Seul

De-a lungul aleilor ascendente;

Cele ale durerii pe care am încercat să umblu

Accentul meu vernacular și lupta unei eleve transferate

Ah, am umblat pe aleile iubirii și ale tristeții în tinerețea mea

Și camera rece

Unde eu și surorile mele am explorat literatura

Era o alee lungă ca un tren

Viața e o alee:

Când traversez râul întortocheat și plângător

De dragoste, lacrimi, speranță și frustrare

Spre alei care curg înguste și joase

Simt că-mi pot recupera timpul pierdut.

Traducere de Corina Știrb Cooper

Karel Alexei Leyva Ferrer

Noapte cu muză

Pentru Kathy

În timp ce scriu această poezie

soția mea insistă să doarmă

să mă lase singur cu scrisorile

fără să bănuiască măcar că fața ei

este toată pacea de care am nevoie

că există în gestul ei cald

în râsul ei nesigur de fetișcană

un spațiu efemer

în care adunăm speranță

Traducere de Corina Știrb Cooper

Anna Lombardo

Poezii de dragoste, vă rog

secolul gol

mai gol decât amprenta lăsată după naufragiu

Citești

viața uneori pe orizontul denivelat

Zdrențe

și resturi de umanitate pe coastele și malurile uscate

Cadre

de umbre în cartea emigrantului

Pe buză

versuri ale mării ancorate de stele

Și cineva, cineva încă imploră:

Dragoste, poezii de dragoste, vă rog!

Traducere de Corina Știrb Cooper

Marcel Lucaciu

Scrisori către Isolda (ix)

e o primăvară

perversă perversă

cu flori

de mai

într-un alai

muncitoresc

îmi scrii

despre fardul

de pleoape

când vai

alunecă anii

ca frunze pierdute

în sufletu-mi

răvășit

vine doar ploaia

(un balsam pentru

rănile mele)

trec pietonii

indiferenți

la culoarea politică

a

fost arestat

pentru imaginație

privighetoarea a-nflorit

iar trandafirul cântă

dar nu

nu te apleca

în afară

Emmanuelle Malhappe

*

În seara asta s-a decis, vei ucide cuvintele.

Te cunosc când ești așa

arăți mai crudă decât ești

asculți mai multă muzică, porți o bluză decoltată și bei vin.

umple-ți paharul

Îți pui rimel pe suflet și rujul minciunilor pe inimă.

Îți pui carapacea.

Ieși și te lupți cu furia.

Ieși și te lupți cu tristețea

Care-ți ține laolaltă sufletul brunet și părul blond

Te cunosc, o să minți

în aceste baruri în care se consumă chiar și cuvintele În seara asta vor fi eliberate cuvintele. Vei fi în arenă. Sălbatică și îmblânzită de bici și de sânge

Vei face o orgie de cuvinte, oameni și moarte.

Totul e inversat în oglindă.

O știi dintotdeauna.

O știi de când lumea.

Diseară va fi o noapte

unde carapacea îți va fi goliciune.

Diseară va fi o noapte

unde goliciunea îți va fi carapace.

Cuvinte, cuvinte, cuvinte.

murdare, încețoșate, agitate bla bla bla bla Unsuroase alunecă unul peste altul,

obscen înrobindu-se robilor.

caută ieșirea de urgență

părăsesc scena.

Fug de umflăturile impuse lor de guri

precum nouă, le-ar plăcea ispita

de a fi în sfârșit singure.

Calme în sfârșit.

Chiar dacă pe un fund de mormânt.

Traducere de Corina Știrb Cooper

Din antologia Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring of Poetry 2025, apărută la Editura „Ab Art”, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, cu ocaziacelei de-a XXIII-a ediții a Festivalului internațional„Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring ofPoetry”, Zalău, 5-10 mai 2025.

Poate nu ai vazut...