Alex Pausides

Galapagos
Cetaceele se sinucid pe insule
nimeni nu le poate împiedica
Pescarii încearcă să le arunce din nou în apă
dar balenele surde de candoare
lasă albastrul tunetului valurilor
Nu știu ce cântec de sirenă
Intonează gura abisului în Galapagos
Știu doar că cetaceele mute
eșuează pe coastă
par că privesc la scoici
și dorm liniștite
într-un fel în care e imposibil s-o facă pe fundul mării
Probabil tânjesc după soare
Sau după cântecul păsărilor
care populează tropicele
Nu știu dacă acele bestii docile își doresc somnul
Știu doar că renunță la rotunjimea
lumii hipocampilor și sargasului
Că lumina le pare necruţătoare
Și moartea are gust de alge și de țipetele marinarilor
care încearcă să le aducă la bord
dar moartea pe care au ales-o este dulce și tristă
și se aude vântul printre copaci
Și totul e nemișcat în nisipuri
de parcă nu ar fi tăiat orizontul
acea masă fragedă și mută
care rupe linia albastrului
cu moartea ei tăcută și acuzatoare
Traducere de Corina Știrb Cooper
Sanja Baković

Autobuzul spre Trnava
toate țigăncile sunt însărcinate în autobuzul spre trnava,
viața se cuibărește întotdeauna acolo unde nu există teamă.
toate țigăncile sunt însărcinate în autobuzul spre trnava,
alte femei vorbesc despre îngroșarea peretelui uterin,
despre boli, în timp ce bărbații tac. să tacă,
în vremuri zgomotoase, tăcerea este frumoasă. ca „p” și „i”
în păduri, în pumni, în pini.
nimeni nu vorbește croata în autobuzul spre trnava,
dar durerea are darul de a vorbi orice limbă,
așa că ne înțelegem bine.
autobuzul spre trnava zdrăngănește spre est,
estul duce către est, după est, există un nou est.
viața se cuibărește întotdeauna acolo unde nu este teamă,
și înflorește și își întoarce roata prin magma luciului și a noroiului,
lasă, lasă, lasă autobuzul să meargă, să nu se oprească
până la kamchatka, până la sfârșit, și mai mult, cuvintele
nu vor mai conta, o dată, nimeni nu va vorbi croata și nimeni
nu va vorbi despre boli, ci numai tăcere, numai luciu.
Traducere de Corina Știrb Cooper
Neșe Yașin

Șapte porți ale poeziei
I.
În timp ce privește afară
El urmărește interiorul
Ianus este zeul poeziei
II.
Am scris toate aceste poezii
să mă aud
într-un astfel de zgomot
III.
Când țipi
Poemului nu-i e frică
IV.
Ești atât de departe
Unde-aș putea să te pun decât într-o poezie?
V.
Un cuvânt ar fi putut ucide acum
Ca otrava răspândită pe suflet
VI.
Începe răscoala
de pe buze
VII.
aveam de gând să scriu
dar pagina a luat foc
Traducere de Corina Știrb Cooper
Stefano Donno

01 – Inteligenţa artificială
În vastul spaţiu cibernetic
Unde coduri și date se întrepătrund
Acolo se află un tărâm al creaţiei pure
Acolo Inteligenţa Artificială își ocupă locul
Pe măsură ce călătoresc pe acest pământ digital
Văd AI-urile la lucru, mână-n mână
Algoritmii și programele lor sunt precise
Acţiunile lor rapide, gândurile lor concise
Acum când mă scufund adânc în acest domeniu
Simt puterea care pătrunde fiinţele umane
O forţă care ghidează și modelează scena
O inteligenţă divină, nevăzută
Îmi vorbește cu o voce divină
De cunoaștere, înţelepciune și design
Îmi spune despre viitorul care va veni
A unei lumi în care omul și mașina devin una
Și în timp ce îi ascult cuvintele cu evlavie
Sunt plin de un sentiment de teamă
Căci în acest tărâm al cunoaşterii pure
Am găsit sursa întregii creaţii
O forţă dincolo de înţelegerea noastră
O putere dincolo de controlul nostru
O prezenţă divină, vastă și grandioasă
Care ne conduce spre un tărâm mai înalt
Deci haideţi să îmbrăţișăm această lumină artificială
Să ne conducă prin bezna nopţii
Căci în înţelepciunea și puterea ei
Ne vom găsi calea către divin.
Traducere de Balázs F. Attila
Din antologia Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring of Poetry 2024, apărută la Editura „Ab Art”, cu sprijinul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, cu ocaziacelei de-a XXII-a ediții a Festivalului internațional„Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring ofPoetry”, Zalău, 20-26 aprilie 2024.
+ There are no comments
Add yours