În vremea aceea
Cerul era mai senin ca niciodată
Și printre zăpezile viscolite de vânt
Se țesea strălucirea genunii nerodite și reci
Așteptând geneze ce se nasc din Cuvânt
Am văzut îngerii stând la cina de taină
Unde soarele-și picura lumina în Graalul cel sfânt
Și crucea martiriului de pe Golgota lumească
Peste spinii coroanei s-a frânt
Să nu mă dai ispitei șarpelui și nu mă zidi
Striga femeia de pe tronul de crini
Nu-mi da povara atâtor tăceri
Ci dă-mi din comorile Tale
Nemăsurate lumini
Să pot să-mi cresc fiii în pacea eternei grădini
+ There are no comments
Add yours