Articole

Poem de Gabriela Ana Balan

O mască

 

femeia de sub această mască

s-a împăcat cu sine nu mai fuge

nu se ascunde nu se mai rușinează

de fața pe care o purta până ieri

chiar dacă atunci când se privește în oglindă

nu mai încearcă nicio nuanță de ruj

nu știe cum curge drumul de pe elasticul măștii

până la sufletul ei

 

nu o căuta poate că te-a uitat

poate nici ea nu mai vrea să te recunoască și

stăpână pe sine sub noul ei camuflaj

zâmbește ce glumă sinistră

să purtați amândoi același model de mască

 

femeia de sub această mască

s-a aliniat milioanelor de femei

a scăpat de povara coroanei de spini

de crucea grea a singurătății

chiar dacă nu mai poate iubi

amintirea defilează fluturând

ca pe un steag purpuriu

o mască

pe fața muzei poezia mai poate zâmbi

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.