O mască
femeia de sub această mască
s-a împăcat cu sine nu mai fuge
nu se ascunde nu se mai rușinează
de fața pe care o purta până ieri
chiar dacă atunci când se privește în oglindă
nu mai încearcă nicio nuanță de ruj
nu știe cum curge drumul de pe elasticul măștii
până la sufletul ei
nu o căuta poate că te-a uitat
poate nici ea nu mai vrea să te recunoască și
stăpână pe sine sub noul ei camuflaj
zâmbește ce glumă sinistră
să purtați amândoi același model de mască
femeia de sub această mască
s-a aliniat milioanelor de femei
a scăpat de povara coroanei de spini
de crucea grea a singurătății
chiar dacă nu mai poate iubi
amintirea defilează fluturând
ca pe un steag purpuriu
o mască
pe fața muzei poezia mai poate zâmbi
+ There are no comments
Add yours