Sunt un eretic al sălciilor de pe malul Someșului
Niciodată nu mi-a fost rușine
de ceea ce am scris sau am re-scris,
totdeauna am făcut față scrisului agonic* ce erupea din mine
dinspre sau înspre abis,
precum erup mâțișorii sălciilor de pe malul Someșului.
Niciodată nu mi-a fost rușine
de statutul meu de Cronicar pe Frontiera Poesis
precum nu li-e rușine sălciilor să fie pline
de atâta frumusețe de vis
Poezia stă în adâncul cuvintelor ca într-o grotă
și cu gheara literei poetul o scoate din adâncuri –
aceasta este explicația arhicunoscută
Adevărul e că poezia nu stă decât în acele locuri
în care Frontiera dintre cuvinte e stabilită
de Monogramele de pe Pietrele Nordului și e clar
că doar Dumnezeu îl duce pe poet în ispită
să o caute ca pe un fluture rar
Poate că voi fi numit pentru asta un eretic,
dar îmi vine să-l întreb pe Dumnezeu, smerit:
„Doamne, cât îmi mai trebuie oare să deretic
prin Grota literelor ca, în sfârșit,
să pot descrie frumusețea mâțișorilor de salcie corect,
să fac cuvintele să vibreze
și să aibă un asemenea efect
încât Perța să nu mai poată să mă parodieze?!”
*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.
+ There are no comments
Add yours