Notă: Serviciul bibliografic al Bibliotecii Județene I.S. Bădescu Sălaj adună materiale pentru cuprinderea în Baza de date a județului Sălaj și reactualizarea informațiilor cuprinse în dicționarul biobibliografic: Sălaj – Oameni și Opere. Îi includem în acest proiect pe toți cei care au contribuit la dezvoltarea social-culturală a județului (literatură, istorie, geografie, tehnică, muzică, artă, sport etc.), indiferent de naționalitate. Baza de date se completează permanent (bibliografic_bjs@yahoo.com).
Mirișan Valentin – jurist, 3 martie 1955; Hodiș Viorel – prof. univ., 4 martie 1936; Porumb Maria – profesoară, 4 martie 1945; Pop Florian – matematician, 4 martie 1952; Pop T. Ovidiu – profesor, 4 martie 1957; Nicola Suzana – poetă, 5 martie 1943; Márton Ferenc – poet, 6 martie 1943; Györfi-Deák Elisabeta Simone – scriitor, trad., 6 martie 1961; Noja Ion – scriitor, 9 martie 1942; Boda Iosif – sociolog, analist pol., 9 martie 1946; Porumbreanu Gheorghe – poet, 9 martie 1953; Papp Lajos Sándor – redactor, editor, 10 martie 1944; Vid Florian Grigore – preot, 12 martie 1979; Kovács Kuruc János – profesor, 13 martie 1951; Păușan Pavel – artist, 17 martie 1952; Onica Florian – preot, 17 martie 1954; Ancău Mircea – inginer, 17 martie 1958; Barbolovici Vasile Alexandru – preot, 20 martie 1968; Bud Florica – scriitoare, 21 martie 1957; Musca Elena – istoric, 22 martie 1950; Bodea (căs. Pop) Ligia Alexandra – promotor tradiții, 23 martie 1993; Keresztes József Róbert – artist plastic, 24 martie 1980; Mureșan George – poet, 25 martie 1955; Petrache Mariana – scriitoare, 25 martie 1966; Zanc Virginia Lucia – medic, 26 martie 1946; Szabó Árpád – istoric local, 26 martie 1952; Tadici Gheorghe – antrenor, 27 martie 1952; Iepure Ioan – scriitor, 27 martie 1959; Puie Gavril – poet popular, 28 martie 1946; Bogdan Aurica – învățătoare, 28 martie 1953; Ilyés (căs. Simonfi) Timea Sarolta – artist plastic, 28 martie 1987; Kabai Krisztina – jurnalist, 28 martie 2000; Lucaciu Bianca-Alexandra – scriitoare, 31 martie 1996.
Elena Musca – 75 de ani de la nașterea
cercetătorului științific, istoricului
Musca, Elena – cercetător științific, istoric. N. 22 martie 1950, Budila, jud. Brașov.
Viața și activitatea: absolventă a Facultății de Istorie-Filozofie, secția istorie, a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1973). A fost cadru didactic, iar din 1982, muzeograf la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău, specialitatea – istorie medievală, desfășurând activități de cercetare și în domeniul numismaticii. A publicat tezaure monetare, a deținut calitatea de trezorier pentru colecțiile de numismatică și decorații din patrimoniul muzeului și a completat peste 5.000 de fișe analitice pentru monede care sunt înregistrate și la CIMEC. Din anul 1994 a lucrat în cercetare. A fost responsabil de relații cu publicul, șef secție la Secția Istorie (2000-2006), iar din 2006 până în 2008 a fost directorul Muzeului Județean de Istorie și Artă. În perioada 1981-1985 a participat la cursuri postuniversitare: Bazele muzeologiei și conservării, cursuri de perfecționare la Centrul Pedagogic de Artă de la Muzeul Național German din Nürnberg (Germania, 1997). În anul 2000 a făcut un stagiu de instruire în domeniul istoriei, democrației și activitatea ONG-urilor, finanțat de UE și organizat în Ry (Danemarca) de către JJPCOOP. A urmat un master în științele educației. A obținut doctoratul cu teza Economia medievală în comitatele sălăjene. A colaborat cu numeroase instituții muzeale din țară. În anii 1997 și 1998 a derulat activități în cadrul programului Măsuri de încredere, finanțat de Consiliul Europei, prin proiectul Coeziune socială și patrimoniu cultural. A fost coordonator de activitate în proiectele Mozaic și Educație pentru democrație, derulate în țară în perioada 1977-1999. În anul 1999 a obținut o finanțare de la Fondul pentru Dezvoltarea Euroregiunii Carpatica, pentru proiectul Tabără de istorie și arheologie în Sălaj, implementat de muzeu. A fost consultant științific pentru lucrări științifice, monografice și a publicat numeroase articole în presa locală, având și apariții în emisiuni televizate locale, în țară și străinătate. A susținut comunicări științifice în Ungaria, la simpozionul organizat de Academia Maghiară, cu ocazia rememorării Revoluției din 1848-1849 și în Republica Moldova, la Soroca. Premii: Diplomă de Onoare Oameni de seamă ai Sălajului (Zalău, Biblioteca Județeană Sălaj, 2010). (…)
Colaborări: Acta Mvsei Porolissensis, Gazeta, Gazeta de Duminică, Caiete Silvane, Epoca luminilor. Cultură și civilizație românească (Deva), Apulum, Marisia, Sargeția, Revista istorică, Buletinul științei și tehnicii (Iași), Anuarul Academiei Marinei Militare (Constanța), Școala Noastră, Alma Mater Porolissensis, Caiet metodologic, Muzeele tehnicii la început de mileniu – strategii și direcții de dezvoltare (Iași), Educație pentru democrație, Ghid de pedagogie muzeală (Timișoara), Buletinul Muzeului Militar Național (București), Ziridava, Marmația, Acta Moldaviae Meridionalis (Vaslui). A fost redactor al revistei Caiete Silvane (februarie 2005 – decembrie 2010).
Opera: Meșteșugurile sălăjene de la medieval la contemporan (Zalău, Ed. Caiete Silvane, colecția Memoria, 2020).Volume colective: Colocviul Național de istoria artei decorative (București, 1997), Palate, castele și cetăți din Transilvania (Făgăraș, 2000), Transilvania, ghid turistic (Oradea, 2002), Porolissum (Cluj-Napoca, Ed. Mega Printing House, 2006), Instrumente de iluminat din nord-vestul României. Catalog expoziție (Zalău, Ed. Porolissum, 2006), Purcăreț – o vatră a spiritualității românești din Chioar în mijlocul Ardealului străbun (Zalău, Ed. Silvania, 2011) Istoria Sălajului în „Caiete Silvane” – articole apărute între 2005 și 2021, vol. I-II (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2022). A coordonat științific filmările pentru două filme de promovare a muzeului și a istoriei locale, sub denumirea Vestigii istorice sălăjene, în colaborare cu ziarul Gazeta. Volume în pregătire: Meșteșuguri și artă – file din istoria economică sălăjeană; Cetăți, palate și conace din Sălaj; Purcăreț – arhitectură, obiceiuri și tradiții.
Maria Porumb – 80 de ani de la nașterea profesoarei
Porumb, Maria (n. Baciu) – profesoară. N. 4 martie 1945, Turda, jud. Cluj.
Viața și activitatea: absolventă a Conservatorului de Muzică Gh. Dima Cluj-Napoca (1965-1970). În perioada 1970-1981, în calitate de profesor de muzică la Liceul Pedagogic din Zalău, a condus corul liceului și corul Școlii de Aplicație de pe lângă Liceul Pedagogic. În paralel cu cele două coruri școlare a înființat și dirijat corul UJCM Sălaj (1980-1990). În perioada 1981-1990 a fost director la fosta Școală de Aplicație a Liceului Pedagogic Zalău, devenită Școala Generală nr. 6. În cei zece ani cât a fost director, a format și a condus corul mixt al școlii. Din anul 1990 până la pensionare (2002) a fost inspector de specialitate la Inspectoratul Școlar al Județului Sălaj. A condus cercul pedagogic al profesorilor de muzică, organizând perfecționarea cadrelor prin colaborarea cu Academia de Muzică Gh. Dima din Cluj-Napoca. A participat la sesiuni de referate și comunicări științifice, a îndrumat activitatea de perfecționare a învățătorilor și educatoarelor din Sălaj, coordonând peste 30 de lucrări metodico-științifice pentru obținerea gradului didactic I. Ca membru al Comisiei Naționale a profesorilor de muzică, a participat la elaborarea programelor școlare, făcând propuneri pe linia reformei în învățământ. Paralel cu activitatea profesională a înființat (1990) și a dirijat până în 2020 corul bisericesc Gloria Dei, susținând numeroase concerte în țară (Oradea, Ploiești, Pitești, Turda, Sibiu, Zalău, Jibou, Șimleu Silvaniei etc.), participând la Sfintele Liturghii în străinătate (Torino, Florența, Regensburg – Germania, Paris, Gyula – Ungaria, Republica Moldova etc.), la numeroase sfințiri de biserici, precum și la festivaluri corale, pelerinaje. Turnee întreprinse în străinătate: Republica Moldova (1992), Italia (1993, 1996, 2004), Germania (1993), Franța, Elveția, Spania (2006), Grecia (2008), Ungaria (2009, 2013). Premii: numeroase premii la concursurile și festivalurile județene, interjudețene și naționale: Locul I la faza națională a Festivalului Național Cântarea României cu corul Liceului Pedagogic (1980) și Locul III pe țară cu corul UJCM Sălaj (1986), a fost decorată cu Ordinul Meritul Cultural clasa I (1981).
Colaborări: Școala Noastră, Tribuna Învățământului și presa locală.
Opera: Corul Gloria Dei – 20 de ani (Zalău, Ed. Silvania, 2010), 2 CD – Muzică bisericească (2000-2001) DVD – Activitatea corului Gloria Dei la 20 de ani (2010), Gloria Dei: un cor la un sfert de veac (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015).
George Mureșan – 70 de ani de la nașterea poetului
Mureșan, George – poet. N. 25 martie 1955, Chieșd.
Viața și activitatea: absolvent al Școlii Tehnice din București (1973). Din anul 1973 lucrează la Spitalul Orășenesc Șimleu Silvaniei. A frecventat sporadic cenaclurile literare din Șimleu Silvaniei și Zalău. În anul 2009 i s-a conferit titlul de Cetățean de Onoare al comunei Chieșd.
Opera: Cioburi de lumină (Cluj-Napoca, Ed. Societății Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă, 2006), Colier de licurici (Cluj-Napoca, Ed. Societății Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă, 2007), Floare de rouă (Cluj-Napoca, Ed. Societății Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă, 2007), Imagini din copilărie (Zalău, Ed. Stadiform, 2008), Umbre în oglindă (2014), Golgota din noi (Cluj-Napoca, Ed. Societății Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă, 2019), Iisus din Potir (Cluj-Napoca, Ed. Societății Culturale Pro Maramureș Dragoș Vodă, 2024). Volum colectiv: Burebista (Zalău, Comitetul Județean pentru Cultură Sălaj).
Ioan Lazăr Mureșan – 70 de ani de la nașterea profesorului
Lazăr Mureșan, Ioan – profesor, scriitor. N. 15 martie 1955, Purcăreț, com. Letca – m. 13 noiembrie 2020.
Viața și activitatea: absolvent al Universității București, specialitatea teologie didactică (1998). A urmat cursuri de masterat la Universitatea de Vest Vasile Goldiș, specialitatea management educațional (2006). În perioada 1975-1978 a fost învățător la Școala Gimnazială Sâg, apoi instructor organizator cultural-sportiv la Cooperativa meșteșugărească Silvania din Cehu Silvaniei (1978-1989), președinte la Cooperativa de consum Cehu Silvaniei (1989-1992), iar din 1992 a fost învățător-institutor la Școala primară Ulciug. A frecventat cenaclul literar al Liceului Pedagogic din Zalău. A participat la simpozioane și sesiuni de comunicări științifice, obținând diplome de onoare. A pus bazele Asociației Culturale Dr. Ilie Lazăr, a fost membru al Ligii Scriitorilor Români, filiala Maramureș.
Opera: Comoara sufletului meu (Cluj-Napoca, 1999), Conexiuni (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2007), Răsunet de clopot din codru în Chioar (Alba Iulia, Ed. Reîntregirea, 2008), Fețe nepătate (2011), Sămânța Adevărului – există Dumnezeu (Cluj-Napoca, 2014). Coautor: Biserici de lemn din Sălaj (Zalău, Ed. Silvania, 2008), Doina, doina (CD, 2009), Purcăreț – o vatră a spiritualității românești din Chioar în mijlocul Ardealului străbun (Zalău, Ed. Silvania, 2011).A colaborat la editarea volumului Ioan Bocșa – Muzică vocală tradițională din Sălaj. Volume în pregătire: Meșteșuguri și artă – file din istoria economică sălăjeană; Cetăți, palate și conace din Sălaj; Purcăreț – arhitectură, obiceiuri și tradiții.
Mircea Popițiu – 65 de ani de la nașterea artistului plastic
Popițiu, Mircea – artist plastic. N. 17 martie 1960, Bocșa.
Viața și activitatea: a absolvit Academia Navală Mircea cel Bătrân din Constanța (1986) și Facultatea de Arte și Design din cadrul Universității de Vest din Timișoara (2011). A fost ofițer de marină din 1986 până în 2000, când a intrat în rezervă. Premii: Premiul I la Expoziția republicană de grafică studențească, Brașov (1985), Premiul I și titlul de laureat la expozițiile republicane din Tulcea și București (1987-1989).
Opera: Expoziții personale: în țară: Tulcea (Casa Cărții, 1990; Centrul de Conservare și Valorificare a Tradiției și Creației Populare, 1994; pe faleză, 2000), Constanța (Muzeul Marinei Române, 1996; Introspecție cromatică, 2018), Arad, Timișoara, Deva (2001; Galeria Forma, 2004; Trepte spre cer – între sacru și profan, Muzeul Civilizației Dacice și Romane, 2014; Culoare: suflet și retină – cafeneaua Jos pălăria, 2017; Palatul Magna Curia, 2020), Hunedoara (2004), Sibiu, Cluj-Napoca (Chromatic incursion of memory – Muzeul de Artă, 2022), Iași (Jurnal de bord – Muzeul Unirii, 2023), București, Bistrița, dar și în străinătate: Belgia (Sala Arthis, Bruxelles, 2003), Ungaria. Are lucrări în colecții particulare din Canada, SUA, Germania, Franța, Spania, Olanda. A pictat capela militară din Municipiul Tulcea (1999-2000) și mai multe biserici din județul Hunedoara (2000-2005). Are o bogată activitate de animator cultural, deschizând și conducând la Deva, Galeria EM Art și revista culturală cu același nume.
Gheorghe Țurcaș – 85 de ani de la nașterea preotului
Țurcaș, Gheorghe – preot. N. 3 martie 1940, Horoatu Crasnei.
Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Teologie de la Sibiu, a fost preot la Supuru de Sus, Bădăcin, paroh al Bisericii Mari de pe lângă Parcul Central, actuala Biserică Ortodoxă Nr. 1 din Șimleu Silvaniei și ctitor al Bisericii Greco-Catolice Sfânta Treime din aceeași localitate, precum și Vicar foraneu al Silvaniei. A avut o contribuție deosebită la reactivarea multor Biserici din Vicariatul Silvaniei: Șumal, Valcău de Jos, Drighiu, Plopiș, Sâg, Fizeș, Sici, Bădăcin, Porț, Marin, Câmpia Sălaj, Sălăjeni, Bocșa, Hereclean, Gârceiu, Babța, Racova, Meseșenii de Sus, Ip ș.a. Colaborări: Flori de Crin (Șimleu Silvaniei), Vestitorul (Oradea), Radio Maria, Sălăjeanul TV ș.a.
Opera: Istorie trăită (Baia Mare, Ed. Surorile Lauretane, 2018). Volume în pregătire: Cartea Parohiei Șimleu Silvaniei, Monografia familiei și a satului natal Horoatu Crasnei.
Valentin Mirișan – 70 de ani de la nașterea juristului
Mirișan, Valentin – jurist. N. 3 martie 1955, Sici.
Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Drept din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca (1979). În 1996 a obținut doctoratul cu teza Considerații privind unele cauze care înlătură caracterul penal al faptei. A participat la numeroase reuniuni științifice, sesiuni naționale și simpozioane internaționale de drept și științe politice. A fost procuror la Procuratura Locală Șimleu Silvaniei (1979-1990), procuror șef la Procuratura Județeană din Zalău (1990-1992), prim procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj (1992-1998), procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea (1998-2001), procuror (2001-2002), procuror șef la secția urmărire penală și criminalistică la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea (2002-2006), iar din 2006 până la pensionare, procuror general la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea. A fost cadru didactic asociat la Facultatea de Drept din cadrul universității clujene (1993-1997), în perioada 1998-2005 conferențiar doctor la Facultatea de Drept din cadrul Universității Oradea, Catedra de Drept procesual penal și Criminologie. În anul 2000, prin Ordinul Ministrului Educației Naționale, i se acordă gradul didactic de conferențiar universitar doctor. Din 2008 a fost profesor universitar doctor la aceeași facultate, fiind, în același timp și formator în domeniul managementului judiciar pentru INM. A fost decanul facultății timp de patru mandate (2004-2020). Participă la numeroase sesiuni de comunicări științifice din țară. În perioada 2007-2009 a fost membru în Comisia de redactare a noului Cod de procedură penală din cadrul Ministerului Justiției, este membru în Asociația Română de Științe Penale, în Asociația Internațională a Procurorilor și în Asociația Magistraților din România. Colaborări: Dreptul, Revista de drept penal, Pro lege, Analele Universității din Oradea.
Opera: Considerații privind unele cauze care înlătură caracterul penal al faptei (Zalău, Ed. Gil, 1996), Criminologie (Oradea, Ed. Imprimeriei de Vest, 2000). Volume colective: Infracțiuni referitoare la relațiile de muncă (București, Ed. Lumina Lex, 2001), Codul penal comentat și adnotat (parte specială) (București, Ed. Hamangiu, 2008). Cursuri universitare: Elemente de drept penal și procedură penală (Oradea, 1998), Drept procesual penal, vol. 1, partea generală (Oradea, 1999), Drept penal, parte generală (Oradea, Ed. Convex, 2002), Drept penal, partea generală (București, Ed. Lumina Lex, 2004), Drept procesual penal, partea generală (București, Ed. Lumina Lex, 2004), Drept procesual penal, parte generală (București, Ed. Lumina Lex, 2007), Drept penal, parte generală (București, Ed. Lumina Lex, 2008), Drept procesual penal, parte specială (București, Ed. Lumina Lex, 2008), Drept penal, parte generală (București, Ed. Univers Juridic, ed. a III-a 2011; ed. a IV-a 2012; ed. a V-a, revăzută și adăugită, 2017; ed. a VI-a, revăzută și adăugită, 2019). Volum omagial: In honorem Valentin Mirișan. Gânduri, studii și instituții (București, Ed. Univers Juridic, 2020).
Ioan Ossian – 140 de ani de la nașterea profesorului
Ossian, Ioan – profesor. N. 27 martie 1885, Homorodu de Mijloc, județul Satu Mare – m. 4 ianuarie 1953.
Viața și activitatea: a urmat cursurile școlii în satul natal, la Oradea și apoi teologia la Cluj și Budapesta. A obținut doctoratul în litere și filosofie în anul 1909/1910. Activează o perioadă de timp ca profesor la un liceu din Blaj. La 19 iunie 1919 a înființat Liceul Simion Bărnuțiu din Șimleu Silvaniei al cărui director a fost până în anul 1940. Profesorul Ossian a predat, la liceul din Șimleu, istoria și latina. Ioan Ossian a ridicat liceul din Șimleu la un prestigiu remarcabil, fiind recunoscut și pe plan național prin modul său de organizare și de pregătire a generațiilor de elevi. Foarte bun orator, pedagog și organizator, profesorul Ossian a fost și un cunoscut publicist în presa dintre cele două războaie mondiale. În anul 1927 a fost prefectul județului Sălaj, după care s-a întors la conducerea liceului din Șimleu, unde a activat până la cedarea Transilvaniei de Nord în urma Dictatului de la Viena, când a plecat cu familia la Timișoara, unde a funcționat ca profesor la Liceul Constantin Diaconovici-Loga. În anul 1945 revine la Șimleu Silvaniei cu familia și va continua să predea la Liceul Simion Bărnuțiu. Ca și alți intelectuali, în vara anului 1952, a fost arestat și dus la Canalul Dunăre – Marea Neagră, unde, datorită condițiilor de detenție, a murit la 4 ianuarie 1953. Pe lângă meritul de întemeietor al învățământului liceal din localitatea Șimleu Silvaniei, Ioan Ossian a avut calitatea unui mare luptător. A activat în fruntea cercurilor culturale cum ar fi: Despărțământul ASTRA, Societatea pentru teatru român din Transilvania, Cassina română etc. A înființat Societatea de lectură Vasile Alecsandri. Animat de un profund patriotism, a reușit în 1930 să inaugureze bustul lui Simion Bărnuțiu în fața liceului, iar în 1938, pe cel al lui George Pop de Băsești în Piața Mihai Viteazul din localitate.
Opera: Izvoarele istoriografiei maghiare (Cluj, 1912).
+ There are no comments
Add yours