Omagiații lunii mai (din Baza de date a Bibliotecii Județene I.S. Bădescu Sălaj)

Notă: Serviciul bibliografic al Bibliotecii Judeţene I.S. Bădescu Sălaj adună materiale pentru cuprinderea în Baza de date a județului Sălaj și reactualizarea informațiilor cuprinse în dicţionarul biobibliografic: Sălaj – Oameni şi Opere. Îi includem în acest proiect pe toţi cei care au contribuit la dezvoltarea social-culturală a judeţului (literatură, istorie, geografie, tehnică, muzică, artă, sport etc.), indiferent de naţionalitate. Baza de date se completează permanent (bibliografic_bjs@yahoo.com).

Horvath Florin – prozator, 1 mai 1945; Rusu Maria – profesoară, 5 mai 1939; Váncza Edith – profesoară, artist plastic, 5 mai 1969; Caba Marius – poet, 9 mai 1947; Beleleu Ionuț – sportiv, 10 mai 1987; Pășcuță Ioan – sociolog, economist, 10 mai 1953; Boia Claudiu Ionuț – preot, 10 mai 1986; Milaș Constantin – lingvist, 11 mai 1938; Márkus László – profesor, artist plastic, 11 mai 1961; Crecan Viorica – scriitoare, 12 mai 1948; Kása Zoltán – profesor universitar, informatician, 12 mai 1948; Cosmuța Ioan – inginer, scriitor, 13 mai 1939; Lascu Ilie Laurențiu – medic, 15 mai 1954; Chința Imelda – profesoară, scriitoare, 15 mai 1975; Marosán Csaba – actor, 15 mai 1990; Ira-Tăutan Doina – economist, scriitoare, 16 mai 1957; Souca Ligia Mariana – profesoară, 17 mai 1959; Barbur Ioan – profesor, 18 mai 1949; Kiss Lehel – preot, poet, 18 mai 1984; Trif Tudor Alexandru – scriitor, 20 mai 2000; Ari-Nagy Alexandru-Vasile – muzicolog, 21 mai 1949; Virág Magdolna – etnograf, 21 mai 1955; Szabó P. Árpád – istoric local, 23 mai 1954; Kincses Anna – prozatoare, 23 mai 1965; Duma Iulian Vintilian – jurnalist, 24 mai 1972; Mureșan Daniel – profesor, artist plastic, 24 mai 1942; Pop Viorica – învățătoare, 25 mai 1957; Ortelecan Dora – actriță, 25 mai 1969; László D. László – profesor, publicist, 26 mai 1958; Terec (Cioban) Crina Ana – profesoară, 26 mai 1974; Dindelegan Ileana Carmen – asistent medical, 27 mai 1940; Ilinca Marius Adrian – sportiv, 28 mai 2002; Suciu Alexandru – actor, compozitor, 28 mai 1985; Bodea Sălăjan Silvia – profesoară, scriitoare, 31 mai 1949; Gáspár Attila – profesor, 31 mai 1949.

Silvia Bodea Sălăjan – 75 de ani de la nașterea profesoarei, scriitoarei

Bodea Sălăjan, Silvia – profesoară, scriitoare. N. 31 mai 1949, Răstolțu-Deșert, comuna Agrij.

Viața și activitatea: absolventă a Facultății de Filologie din Cluj (1972). A fost profesoară la Școala Generală nr. 1 (1971-1974), activist cu probleme de școli la Consiliul Județean UTC-Sălaj (1974-1978), director la Clubul Tineretului Zalău (1978-1979), primar al comunei Crișeni (1978-1988), secretar cu propaganda și directorul Căminului Cultural Bocșa (1988-1989), profesoară la Grupul Școlar Voievodul Gelu Zalău (1989-1994), consilier cu probleme de cultură și școli la Prefectura Județului Sălaj (1994-1995), din 1995 până în 2010 a fost profesoară la Liceul Pedagogic Gheorghe Șincai din Zalău, iar din 2013  până în 2016 a fost director la Școala Postliceală Sanitară Vasile Goldiș Zalău. A frecventat cenaclul literar de pe lângă Casa de Cultură a Studenților din Cluj și este membră a cenaclului Silvania din Zalău. Este membră a Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj, din anul 2018 a Uniunii Scriitorilor Europeni de Limba Română (Chișinău), a Asociației Cartea – izvor de cultură. Premii: Diploma de Onoare Oameni de seamă ai Sălajului (Zalău, Biblioteca Județeană Sălaj, 2009), Mențiune de Onoare la Premiul Internațional Corona organizat de Traduzioni Talaba (2016-2017), Premiul al III-lea la Festivalul Internațional de creații literare Corona din Italia (2018), Diploma-Titlu onorific de Ambasadoare a Culturii Românești, din partea Uniunii Scriitorilor de Limbă Română (15 Ianuarie 2022). Este cetățean de onoare al comunei Agrij. Colaborări la revistele: Tribuna, Luceafărul, Steaua, Supliment literar și artistic, Scânteia tineretului, Școala Noastră, Năzuința, Silvania, Caiete Silvane, Literatura azi, Almăjul, Logos și Agape (Chișinău), Media Kinder etc. A colaborat la redactarea revistelor Arcadia și Colocvii de la Liceul Pedagogic – Zalău. Opera: În căutarea Graalului (Zalău, Ed. Silvania, 2001), Talanți risipiți (Zalău, Ed. Silvania, 2005), Chivot jefuit (Zalău, Ed. Silvania, 2007), Povești din lumea lui Tudor (Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții de Știință, 2009), Povești din lumea lui Tudor – ediție în limbile română, engleză și maghiară (Zalău, Ed. Silvania, 2010), Satul Răstolțu-Deșert – metafora unei iubiri, monografie (Cluj-Napoca, Ed. Casa Cărții de Știință, 2010), Suburbiile şarpelui (Bucureşti, Ed. Palimpsest, 2011), Primejdia tăcerii (Bucureşti, Ed. Palimpsest, 2013) (…).

Pelerin la poarta cerului (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014), Tudor și Tania în lumea poveștilor (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016), Limita umbrei (București, Ed. Palimpsest, 2016), Serbările luminii (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018), Colecționarul de oglinzi  (antologie, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2020), Sechestrați de corona (Florești, Ed. Limes, 2020), Singurătatea celor învinși (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Roman, 2021), Libertatea din colivie, Colecția Scriitori sălăjeni (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2021), Cui îi pasă? (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2022), Cifra de aur (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Roman, 2023), Luminile iertării (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2024). Prezentă în volumele: De dor și de omenie (Zalău, 1971), Pământ străbun românesc (Zalău, 1977), Silvania (Zalău, 1979), Iuliu Suciu – Poeți sălăjeni ai Cenaclului Silvania (Zalău, Ed. Silvania, 2008), Primăvara Poeziei – Költészet Tavasza XIII, XIV, XVI-XX (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013, 2014, 2016, 2017, 2018, 2019, 2020, 2022), Primăvara Poeziei. A Költészet Tavasza. Spring of Poetry (Zalău, Ed. Caiete Silvane; Budapesta, Ed. AB-Art, 2023); 18 poeți – antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2020), 11 prozatori – antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2020), Șase dramaturgi – antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2021), Însemnări de pe frontul cuvintelor. Antologie, cronici și comentarii critice. Asociația Scriitorilor din județul Sălaj (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2021), 27 de scriitori sălăjeni, Antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2023), 17 poeţi sălăjeni – 17 szilágysági költő, Antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2024).

Ioan Cosmuța – 85 de ani de la nașterea inginerului, scriitorului

Cosmuța, Ioan – inginer, scriitor. N. 13 mai 1939, Glod, comuna Gâlgău.

Viața și activitatea: absolvent al Universității Tehnice din Cluj-Napoca, Facultatea de Construcții (1957-1963) și École de Technologie Supérieure (Universitate Tehnică) Montreal, Canada (2002-2003). A fost inginer constructor de baraje și centrale hidroelectrice cu activitate deosebită în următoarele țări: România: la Barajul și Centrala Porțile de Fier 1 pe Dunăre, barajele și centralele hidroelectrice de pe Someș, Valea Drăganului, Criș, Colibița, Râul Mare-Retezat, în calitate de șef atelier proiectare, inginer șef, șef de șantier, consultant, în cadrul Trustului de Construcții Hidroenergetice, azi Hidroconstrucția, timp de 30 de ani; Canada, la barajele și centralele din Nordul Quebecului, de la Baie-Comeau, Baie-James, La Tuque, ca inginer șef adjunct surveillance și consilier tehnic la Compania de Stat Hydro-Quebec Montreal, cea mai renumită firmă de construcții hidroenergetice și transport curent din America de Nord, o perioadă de șapte ani; Algeria, Guineea Franceză (Conakry), Guineea Spaniolă (Ecuatorială), în Africa, la baraje și centrale hidro, unele în jungla ecuatorială, în calitate de specialist româno-canadian, timp de aproape un deceniu. Este membru al prestigiosului Ordin al Inginerilor din Quebec – Canada, membru al Asociației Române din Canada, organizație socio-culturală în provincia francofonă Quebec, cu sediul la Câmpul românesc de la Val David, Cetățean de Onoare al comunei Gâlgău, satul Glod. Colaborări: a publicat studii și articole în revista de specialitate Hidrotehnica, în perioada 1975-1989, interviuri la revista de cultură Orașul din Cluj-Napoca, la Radio România Actualități, la TVR, TVR Internațional, la Radio Montreal – Emisiunea pentru români, la ziarele românești din Montreal Pagini Românești, Accent, lansări de carte la Biblioteca Județeană I.S. Bădescu Zalău, Baia Mare, la Casa Artelor Carpatica din Cluj-Napoca, în satul natal, Glodul Someșului, la Palatul Temco Cluj-Napoca, la Cenaclul literar din Satulung, Maramureș.

Opera: Canada între vis și realitate (Cluj-Napoca, Ed. Dacia, 1999), România mea, Canada mea! (Rm. Vâlcea, Ed. A. Ivireanul, 2006), Un român expert canadian în… Africa (Rm. Vâlcea, Ed. A. Ivireanul, 2011), Cu truck-ul prin America  (Rm. Vâlcea, Ed. A. Ivireanul, 2013), Evadat din jungla Ebolei (Cluj-Napoca, Ed. Imprimeria Ardealul, 2015), Destin de luptător (Cluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2017).

Gáspár Attila – 75 de ani de nașterea profesorului

Gáspár Attila – profesor. N. 31 mai 1949, Pericei.

Viata și activitatea: absolvent al Conservatorului Gheorghe Dima din Cluj (1972), secția de pedagogie muzicală, iar în perioada 2005-2006 a urmat masteratul în jurnalism la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Profesor și dirijor de cor la Școala Generală nr. 1 din Zalău (1972-1975); profesor la Școala de Artă din Zalău (1975-1990) și dirijor al corului din Ciumărna (1975-1979), în perioada 1990-2000 a fost consilier teritorial la Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Sălaj, din 2001 profesor de chitară la Liceul de Artă Ioan Sima din Zalău, în anul 2014 s-a pensionat. Membru fondator și dirijor al formației vocal-instrumentale populare Țitere a Căminului Cultural din Doba (începând din anul 1976, formație distinsă cu Premiul Petri Mór, de Societatea Muzeului Ardelean, 2017), fondatorul și dirijorul corului de fete Wesselényi Leánykar al Liceului Pedagogic Gheorghe Șincai din Zalău (1990-1998), din 2005 dirijor al Ansamblului de țiteră Szederinda din Șimleu Silvaniei și al formației de țitere din Pericei și din satul Dobra, comuna Supuru de Jos (din anul 2015). Fondatorul și dirijorul corului de tineret al Bisericii Reformate Zalău Szegedi Kis István (1990-2003). Inițiatorul și, din 1990, organizatorul concursului de interpretare a cântecului popular maghiar sălăjean Szilágysági gyerek vagyok (Io-s fecior de sălăjean). Organizatorul Festivalului Minorităților din Zalău, din 1990 redactorul caietelor anuale pentru festival Fesztivál Füzetek (1991-2000). A compus Rondoul de Paști, care a fost prezentat la Pericei (17 aprilie 2017) de corul Bisericii Reformate împreună cu formația de țitere și cu copii cu fluier. Premii: Diploma Seprődi János (Asociația Corurilor și formațiilor muzicale maghiare din România) (Cluj-Napoca, 2004), Distincția Szilágysági Magyarok (Fundația Báthory István, Șimleu Silvaniei, 2006), Diploma de Onoare Oameni de seamă ai Sălajului (Zalău, Biblioteca Județeană Sălaj, 2009), Premiul Nagy István acordat pentru oameni de cultură transilvăneni de către Asociația Culturală Maghiară din Transilvania EMKE (2010), premiul EMKE-díj (Cluj-Napoca, 2014), Premiul de Excelență (2013), Diploma de Onoare (2017) acordată de Direcția Județeană pentru Cultură Sălaj, distincția Ezüstfenyő díj acordată de UDMR (2016), distincția Wesselényi-díj (Zalău, 2018), distincția Magyar Ezüst Érdemkereszt (Budapesta, 2019), distincția Ezüstgyopár (Asociația Pedagogilor Maghiari din România, 2021). În decursul anilor a obținut mai multe diplome de excelență la diferite concursuri și festivaluri corale și instrumentale: Miercurea Nirajului (1993, 1994, 1995, 1996, 2011), Săvădisla (1992, 1993, 1994, 1995), Festivalul Minorităților din Zalău (1990-1996), două premii speciale la Festivalul Internațional Alba Regia din Székesfehérvár (Ungaria, 1996). A obținut rezultate deosebite cu elevii la olimpiadele de muzică, la diferite concerte corale, vocal instrumentale, la festivaluri în țară și în străinătate. Membru fondator și președintele Asociației Culturale Szilágy Társaság (din 1992), membru fondator și membru în curatoriul Asociației Culturale Művelődés din Cluj, membru în curatoriul și vicepreședintele Asociației Române Silvania, al Fundației Kincs Gyula, membru al Asociației Ziariștilor Maghiari din România, al Societății Maghiare de Muzică din România (Romániai Magyar Zenetársaság), al Asociației Coriștilor Maghiari din România (Romániai Magyar Dalosszövetség), al Asociației Pro Szilágyság, al Asociației Tövishát. Colaborează la ziare și reviste: Művelődés, Szilágyság, Árkád, Szilágysági Vidéki Napló, Szabadság, Romániai Magyar Szó, Harangszó, Keresztyén Élet, Limes (în perioada 1996-2000 redactor), Silvania, Caiete Silvane, redactor-fondator al revistei de cultură creștină pentru copii Dalbimbó. Opera: Gitáriskola vol. I-III (Metodă de chitară, Cluj-Napoca, Erdélyi Tankönyvtanács, vol. I, 1997 și 2000; vol. II-III, 2004), Szilágysági gyerek vagyok. 101 magyar népdal. XI. Zilahi Nemzetiségi Fesztivál (Io-s fecior de sălăjean. 101 cântece populare maghiare. A XI-a ediție a Festivalului Minorităților din Zalău) (Zalău, 2000, ediția a 2-a 2005); Mint a rozmaring a jó földbe: 270 magyar népdal (270 cântece populare maghiare) (Cluj-Napoca, Ed. Erdélyi Tankönyvtanács, 2004, ediția a 2-a revizuită 2005 și 2008), Dalbimbó – Serkenj fel (171 ének konfirmálóknak, Zalău, 2009), Csak ez nékünk vigasságunk (333 de cântece pentru copii și adolescenți, manual alternativ pentru învățarea solfegiului) (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012), Híres kis Magyarországból – Magyar népdalok (Budapest, Ed. Hungarofest, 2013), Rácsos kapu, rácsos ablak, 77 szilágysági magyar nóta (77 de romanțe sălăjene de autori maghiari din sec. XIX-XX) (Zalău, 2016; ediția a 2-a 2017), Bánffy Zsuzsánna Daloskönyve (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Didactica, 2019), Karácsonyi énekek. Népi kántálók. Zilahi Citerás-, Furulyás gyerekeknek (Zalău, 2019), Éljen a magyar szabadság! 42 magyar ének szabadságharcainkról (Zalău, 2020), Perecsenyi sugár torony: 150 szilágysági népdal, népies dal (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2020), Édesanyám nyíló rózsa. Anyák napi énekek gyermekeknek (Zalău, 2020; Cluj-Napoca, Ed. Művelődés, 2022), Hű szeretőd vagyok én. Monói népdalok (Cluj-Napoca, Művelődés, 2021), Gradus ad Parnassum. Partiumi citeraleckék (Satu Mare, Szatmárért Egyesület, 2021), Felmegyek a hegyre, Birtalan József Berettyó-felvidéki népdalok (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2022), Népi kántálók. Énekek adventől farsangig (Cluj-Napoca, Ed. Ábel, 2023). Volume colective: Encyclopaedia Hungarica IV (Calgari, 1998); Szilágysági Magyarok (București, Ed. Kriterion, 1999), 800 éves Szilágyperecsen (Pericei – 800 de ani) (Zalău, 2005), Amerre én járok. Citeraleckék, 2016-2021 – Csupros Citeracsoport – Zilah (Lecții pentru învățarea țiterei) (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2021). Volum îngrijit: Paladi János. Vén Zilahra száll a lelkem: 67 szilágysági nóta, culegere de romanțe de autori maghiari sălăjeni (București, Ed. Kriterion, 1998), a alcătuit volumul coral Szivárvány havasán (Cluj-Napoca, Ed. Művelődés, 2004), volumul de cântece Szederinda pentru predarea instrumentelor populare (Zalău, Ed. Dalbimbó, 2009). Volume în curs de apariție: Manualul de muzică pentru clasa a V-a (lb. maghiară), Szervusz kedves barátom I. kötet kezdőknek, Gradus ad Parnassum. Partiumi citeraleckék (ediția a 2-a).

Dora Ortelecan-Dumitrescu – 55 de ani de la nașterea actriței

Ortelecan-Dumitrescu, Dora – actriță. N. 25 mai 1969, Jibou.

Viața și activitatea: absolventă a Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică Ion Luca Caragiale din București, Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete (1997). A lucrat la: Teatrul Luceafărul – Iași (1990-1991),  Teatrul Victor Ion Popa – Bârlad (1991-1993), iar din 1996 este actor mânuitor la Teatrul Țăndărică București. Este realizator radio: Itsy Bitsy FM București (2005). Premii: Marele premiu Guliver Galați (1996), Premiul pentru popularitate al festivalului Humorror pentru rolul Ciora Teatrul Odeon București (2001). A participat la festivaluri: Osaka, Chișinău, Budapesta, Pamplona, București, Arad, Constanța, Galați, Buzău, Alba Iulia. A participat la emisiuni Radio-TV, a interpretat numeroase roluri în piese de teatru și filme, dintre care cele mai importante fiind: Mașina timpului (TVR1, 1997), Arlechino (TVR 1, 1997), The World of Dragon (1997), Garcea și oltenii (2004), Vacanța Mare (Pro TV, 2003-2004). Regie: dublaje desene animate Bebe – cel mai curajos porc din lume (1996), Cartoon Network, Fox Kids, Jetix, TVR1, Antena1, Boom TV, Minimax (din 1998), The House of Magic / Casa magicianului (2013) – Dylan, Tom Degețel (2014), Scufița Roșie (2014), The Dragon Spell / Dragonul vrăjit (2017) – Nicky, Paws of Fury: The Legend of Hank / Animăluțe furioase: Legenda lui Hank (2022), Butterfly Tale / Povestea magică a fluturilor (2023); dublaj film documentar Secretul (Pro TV, 2007). Filme efecte speciale: The World of Dragon (1997), The Hidous (1988), Time Warrior (1988), Wolfman Reborn (1999), The Phantom Town (2000), The Shrunken City (2001). Reclame TV: Pate de ficat-Bucegi (2005), Șervețelele Dalin (2006), Campanie cafeaua Elita (2006), Ciocolata Heidi (2006), Sare iodată (2007), Airwich freshmatic (2007), Banca Românească (2007).

Asztalos Ștefan – 80 de ani de la nașterea artistului plastic

Asztalos Ștefan – artist plastic. N. 18 mai 1944, Carei, jud. Satu Mare – m. 18 mai 2003, Zalău.

Viața și activitatea: a absolvit Școala Populară de Artă din Satu Mare, secția Arte Plastice și Școala de Maiștrii Steagul Roșu – Brașov, specialitatea maistru turnător. S-a stabilit în Zalău, în anul 1971. A profesat ca artist plastic și maistru principal în cadrul IAIFO Armătura Zalău.

Opera: a executat lucrări de artă monumentală: a sculptat și turnat în bronz: statuia Discobolul (1982 în fața Sălii Sporturilor din Zalău), statuia Turnătorul (curtea IAIFO Armătura Zalău), portretul lui Vasile Lucăcel (Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău); a turnat în bronz: bustul lui Octavian Goga (Zalău, Colegiul Național Silvania), bustul lui Alesandru Papiu Ilarian (Zalău), bustul lui Corneliu Coposu (Zalău, 1998), sculptura Vulturul (Cuceu, Sălaj). A sculptat un soldat în mărime naturală (ciment, Șimleu Silvaniei). A restaurat statuia lui Vasile Goldiș (Arad, Piața Revoluției, 2000). Ultima sa creație artistică a fost sculptura în mărime naturală: Sfânta Maria (turnată în gips pentru o biserică din Sălaj).

Simion Bărnuțiu – 160 de ani de la moartea filosofului, omului politic

Bărnuțiu, Simion – filosof, om politic. N. 2 august 1808, Bocșa – m. 28 mai 1864.

Viața și activitatea: a absolvit Școala Normală la Șimleu, apoi, până în anul 1825, a urmat cursurile Liceului Piarist la Carei. În anul școlar 1825-1826 urmează cursul de filosofie din Blaj, iar între 1826-1829, cursul de teologie din aceeași localitate. Din 4 noiembrie 1829 a fost profesor de sintaxă la gimnaziul din Blaj, apoi profesor de filosofie și de istorie, ocupând în același timp și postul de arhivar consistorial și prefect seminarial. În perioada 1832-1833 predă filosofia şi istoria universală la liceul din Blaj, apoi este numit notar consistorial la Blaj, în această calitate devenind mâna dreaptă a episcopului Ioan Lemeni (16 mai 1834). Din 19 aprilie 1835 datează primul act scris de mâna lui Simion Bărnuţiu, în calitate de notar consistorial către Izidor Alpini, vicarul foraneu al Silvaniei. În 1842, 13/25 februarie, Simion Bărnuţiu termină de redactat prima sa scrisoare cunoscută, O tocmeală de ruşine şi o lege nedreaptă, răspuns la tentativa de deznaţionalizare a Dietei de la Cluj, care s-a tipărit în 1853 la Cluj. În anul 1845, 23 februarie, din ordinul primarului catolic de la Esztergom, Simion Bărnuţiu este înlăturat de la catedră şi trimis ca preot paroh în satul Beiud, dar refuză să se supună acestui ordin. În perioada 1846-1848, studiază dreptul la Academia Săsească de Drept din Sibiu. În noaptea de 24-25 septembrie 1848 îi dictează lui Ioan Puşcariu celebra Provocaţiune, cu care debutează Revoluţia Română din Transilvania. Tot atunci scriind şi Manifestul românilor transilvani, care vor fi răspândite în manuscris. În 2/14 mai rosteşte la Catedrala din Blaj vestitul discurs, cel mai important document revoluţionar românesc din secolul al XIX-lea. În 3/15 mai ia parte la Adunarea Naţională de la Blaj, fiind desemnat vicepreşedinte alături de George Bariţ. În 6 iunie 1848 este la Constantinopol de unde ia drumul Vienei, aici luând legătura cu membrii delegaţiei române ardelene. În perioada 1851-1854 îşi continuă studiile de drept la Viena şi Pavia (Italia) unde, în 6 iunie 1854, îşi susţine doctoratul cu teza Argomenti di giuresprudenza e di scienze politiche. În 1854, 29 septembrie, acceptă invitaţia de a ocupa catedra de filosofie de la Academia Mihăileană din Iaşi, iar în mai 1855 devine locţiitorul Inspectorului General al Şcolilor din Moldova. În 7 martie 1856, rosteşte discursul inaugural la deschiderea Facultăţii de Filosofie şi Drept de la Iaşi, unde va ocupa catedra de filosofie şi de drept natural public şi privat, iar în anul 1860, la 1 noiembrie, rosteşte discursul inaugural la deschiderea cursurilor Universităţii din Iaşi, prima din istoria românilor. În acelaşi an, refuză demnitatea de cel dintâi rector al universităţii ieşene. În septembrie 1863, face o călătorie în Transilvania, iar în decembrie acelaşi an, solicită consiliului academic, să fie suplinit la catedră, din motive de boală. În 2 ianuarie 1864, nepotul său, Ioan Maniu, îi comunică în scris intenţia unor fruntaşi ardeleni de a-l alege episcop greco-catolic la Gherla. În 3 mai acelaşi an, cere consiliului academic un concediu de cinci luni pentru a-şi îngriji sănătatea, chemându-l pe nepotul său, Ioan Maniu, din Şimleu Silvaniei, să-l ia acasă în Ardeal. Căruţa pentru călătorie îi este pusă la dispoziţie de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. În 28 mai 1864, moare la marginea satului Sânmihaiu Almaşului, unde s-a oprit să-și stâmpere setea, la un izvor, nu departe de Bocşa natală. Acel loc îi poartă numele peste timp – Fântâna lui Simion Bărnuțiu. A colaborat la: Foaie pentru minte, inimă și literatură, Vasárnapi Újság, Amicul familiei.

Opera: Discursul ținut în Catedrala din Blaj la 2/14 Mai 1848 (București, Ed. Librăriei Socec, 1909), Discurs ținut în Câmpia Libertății de la Blaj, 1848 (Viena, 1852), Prologus galeatus. Mitropolia de la Alba Iulia. O vorbă la tempul său despre libertatea și unitatea biserecei românesci. Închinată clerului și poporului acestei biserici (a fost scrisă la Viena în 1854, a rămas în manuscris), Dreptulu publicu alu Româniloru (Iași, Tipariulu Tribunei Române, 1867), Dreptulu naturale private (Iași, Tipariulu Tribunei Române, 1870), Pedagogia (Iași, Tipariulu Tribunei Române, 1870), Tratat de drept (Iași, Tipariulu Tribunei Române, 1868, 1870), Pedagogia. Empirica și logica (Iași, Tipariulu Tribunei Române, 1871), Românii și ungurii. Discurs rostit în Catedrala Clujului la 2/14 mai 1848 (Cluj, 1924), Estetica (București, Ed. Științifică, 1972), Discursul de la Blaj și Scrieri de la 1848 (Cluj-Napoca, Uniunea Mondială a Românilor Liberi, 1990), Istoria filosofiei (București, Ed. România Press, 2000), Filosofia după W.T. Krug (Cluj-Napoca, Ed. Napoca Star, 2004), Filosofia educaţiunii: pedagogia (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2015). I-au rămas lucrări în manuscris, unele păstrate la Biblioteca Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca.

Corneliu Coposu – 110 ani de nașterea juristului, omului politic

Coposu, Corneliu (pseudonim Dr. C. Sălăjanu) – jurist, om politic. N. 20 mai 1914, Bobota – m. 11 noiembrie 1995, București.

Viața și activitatea: în perioada 1919-1923 a urmat cursurile școlii primare în comuna Bobota, apoi Liceul Sfântul Vasile din Blaj (1923-1930), unde o mare influență asupra carierei lui viitoare a avut-o Iuliu Maniu. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Cluj și a obținut doctoratul în Drept și Științe de Stat în anul 1930. În perioada 1935-1937 a fost președintele Organizației de Tineret PNȚ din Cluj, iar în perioada 1937-1940, secretar personal permanent al lui Iuliu Maniu. A fost numit secretar politic al lui Iuliu Maniu în anul 1940. După cedarea Ardealului de Nord a plecat la București. În 1945 a fost ales președinte al filialei PNȚ Sălaj și secretar general adjunct al PNȚ. În același an a fost delegat al PNȚ la reinstalarea autorității românești în Transilvania de Nord. Un an mai târziu a fost promovat secretar al Delegației Permanente. La 14 iulie 1947 a fost arestat, împreună cu întreaga conducere a PNȚ, după înscenarea de la Tămădău, deși nu făcuse parte din grupul arestat acolo. A rămas în arest preventiv timp de nouă ani fără să fie judecat până în anul 1956. În această perioadă s-a încercat implicarea lui în diferite procese politice, dar nu a putut fi condamnat, din lipsă totală de probe. În anul 1956 i s-a intentat un proces pentru înaltă trădare și a fost condamnat la muncă silnică pe viață. Până în anul 1962 a fost ținut în regim sever de izolare la Râmnicu Sărat. În 1962 s-a îmbolnăvit grav de distrofie, iar în perioada 1962-1964 a avut domiciliul forțat în Bărăgan, în comuna Rubla de pe Valea Călmățuiului. A fost pus în libertate, în aprilie 1964, după 17 ani de detenție. După această dată a lucrat ca muncitor necalificat pe șantierele de construcții, fiind permanent urmărit. Și-a continuat activitatea politică și în ilegalitate, astfel încât, în 1987, a aliniat PNȚ la Internaționala Creștin-Democrată. În 22-23 decembrie 1989 a anunțat, printr-un manifest, reintrarea în viața politică a Partidului Național Țărănesc, iar din 28-29 ianuarie 1990 a devenit liderul opoziției împotriva FSN. La primul Congres al partidului, din 27 septembrie 1991, a fost reales președinte al PNȚ-CD. În perioada 1991-1993 a fost ales președintele Convenției Democrate Române. La 27 septembrie 1992 a devenit senator de București. A avut o bogată activitate politică pe plan internațional fiind membru în Consiliul Uniunii Europene Creștin-Democrate și în Internaționala Creștin-Democrată. A fost membru al Asociației Oamenilor de Știință din România și al Asociației de Drept Internațional și Relații Internaționale din București. Premii: ofițer al Legiunii de Onoare (mai 1995), cea mai înaltă decorație a Republicii Franceze. A colaborat la: România nouă, Meseșul (Zalău), Unirea (Blaj), Zorile, Dacia, Șantier, Cuvântul liber, Curentul, Ardealul și Dreptatea, toate din București.

Opera: Ungaria ne cere pământul (Zalău, Tipografia Luceafărul, 1940), Țara Sălajului (1944), Luptele românilor din Transilvania înainte de Supplex Libellus Valachorum – amplă monografie confiscată în manuscris la aceeași dată cu arestarea sa, 14 iulie 1947, Istoria unui tribun (biografia lui Iuliu Maniu), lucrare rămasă în manuscris, confiscată de Securitate în 1947, Armistițiul din 1944 și implicațiile lui (București, Editura Gândirea Românească, 1990). Volum postum: Jurnal din vremuri de război (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2013; ediţia a 2-a, 2014) – ediţie îngrijită de dr. Marin Pop şi ing. Cristian Fulger, Mărturisiri. Corneliu Coposu în dialog cu Vartan Arachelian (Bucureşti, Fundaţia Academia Civică, 2014), Din cele trecute vremi. Jurnalist la Cluj (1935-1938) (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016). În perioada de detenție, Corneliu Coposu și-a exersat gândirea, inteligența și cultura traducând mintal, în limbile franceză și engleză, poezii de Octavian Goga și George Coșbuc precum și pagini din istoria României.