Notă: Serviciul bibliografic al Bibliotecii Județene I.S. Bădescu Sălaj adună materiale pentru cuprinderea în Baza de date a județului Sălaj și reactualizarea informațiilor cuprinse în dicționarul biobibliografic: Sălaj – Oameni și Opere. Îi includem în acest proiect pe toți cei care au contribuit la dezvoltarea social-culturală a județului (literatură, istorie, geografie, tehnică, muzică, artă, sport etc.), indiferent de naționalitate. Baza de date se completează permanent (bibliografic_bjs@yahoo.com).
Ioviță Vasile – preot, 1 februarie 1951; Sîrca Tia –jurnalistă, 1 februarie 1976; Șoimușan Vasile – profesor, 2 februarie 1966; Mirgheșiu Vasile Florin –istoric, editor, politolog, 2 februarie 1972; Prodan Augustin – profesor, 4 februarie 1945; Tyukodi Szabolcs – actor, 4 februarie 1980; Sabău Liviu-Victor – profesor, 5 februarie 1953; Hintea Claudia Alexandra – profesoară, 5 februarie 1972; Boér Júlia – profesoară, 5 februarie 1982; Iuhoș Angela Elena – profesoară, 5 februarie 1978; Milonean (Colceriu) Anamaria – filolog, 7 februarie 1980; Petreuș Aris-Cristian – profesor, 7 februarie 1989; Lavrincic Gabriel Antoniu – profesor, 10 februarie 1976; Sas Gheorghe – profesor, 12 februarie 1971; Török Árpád – profesor, 13 februarie 1944; Micu Alice Valeria – scriitoare, 14 februarie 1971; Cosma Octavian Lazăr – muzicolog, 15 februarie 1933; Berar Ioan – psiholog, 15 februarie 1938; Posta Ervin – actor, 15 februarie 1976; Turai Tünde – etnograf, antropolog, 15 februarie 1977; Borz Cristian – preot, 18 februarie 1974; Matyas Marius-Mirel – profesor, 19 februarie 1972; Fazakas László – poet, 21 februarie 1957; Inceu Mihai – epigramist, 21 februarie 1953; Iacob Diana Laura –profesoară, 22 februarie 1977; Tăut Ioan – inginer, 23 februarie 1966; Lazar Cosmin Cătălin – preot, 23 februarie 1987; Vlad Daniel Valerius – economist, 24 februarie 1973; Sărăcuț-Comănescu Teodor – profesor, 26 februarie 1954; Pavel Ioana-Daniela – profesoară, 26 februarie 1996; Bordaș Liviu Ioan – cercetător științific, 27 februarie 1970; Micu Ioan – inginer, 27 februarie 1945; Boda Edit – poetă, 27 februarie 1975; Deac Radu – medic, 28 februarie 1940; Longodor Ioan – artist plastic, 28 februarie 1952; Câmpean Titus Gabriel – profesor, 28 februarie 1982
Vasile Lucăcel – 100 de ani de la nașterea profesorului
Lucăcel, Vasile – profesor. N. 2 februarie 1926, Someș-Odorhei – m. 25 martie 1983, Zalău.
Viața și activitatea: a fost absolvent al Facultății de Arte Plastice din București, specialitatea pictură (1944-1948). În timpul studenției a activat în Frontul Democrat Universitar. A fost profesor de desen în satul natal. A fost activist cultural în plasa Surduc și Jibou. În vara anului 1951 a venit la Zalău pentru a pune bazele unei instituții muzeale. A fost fondatorul și directorul acestei instituții până în anul 1983. Ca și ctitor al Muzeului din Zalău a avut merite deosebite: a colindat satele sălăjene pentru a aduna piese arheologice, istorice și etnografice, îmbogățind patrimoniul instituției; a contribuit la modernizarea clădirii, organizarea depozitului și a expozițiilor de bază (arheologie, etnografie, artă); a inițiat cercetări la castrele din județ; a început lucrările de conservare de la Porolissum; în 1977 apare primul număr al revistei Acta Mvsei Porolissensis, pentru strângerea materialelor a organizat, anual, sesiuni științifice. A înființat și a condus Oficiul Județean pentru Patrimoniul Național-Cultural. A înființat Galeriile de Artă Ioan Sima (1981). O secție importantă a Muzeului și Școala gimnazială din localitatea Someș-Odorhei îi poartă numele. Colaborări: a fondat, în anul 1977, revista Acta Mvsei Porolissensis.
Opera: a coordonat și prefațat Catalogul de monete antice ale Muzeului de Istorie din Zalău (1968), Tezaure monetare din nord-vestul Transilvaniei (sec. XVI-XVIII) (Zalău, 1970), Tezaurul de la Aghireș; coautor: Ein dakischer Münzhort aus Nordwestsiebenbürgen (Zalău, 1970); Un tezaur dac din nord-vestul Transilvaniei (Zalău, 1970), Cetatea dacică de la Marca (Zalău, 1974), Inscripții și monumente sculpturale în Muzeul de Istorie și Artă din Zalău (Zalău, 1975). Volume colective: Castrul roman de la Buciumi. Contribuții la cercetarea limesului Daciei Porolissensis (Cluj, 1972).
Vasile Ioviță – 75 de ani de la nașterea preotului
Ioviță, Vasile –preot. N. 1 februarie 1951, Sânmihaiu Almașului.
Viața și activitatea: absolvent al Institutului Teologic din Sibiu (1978-1982). În perioada 1978-1991 a fost preot paroh în localitatea Bercea, iar din 1991 până în 2016, când s-a pensionat, a fost preot paroh în Sânmihaiu Almașului, cu activitate pastoral-vizionară și socială.
Colaborări: Caiete Silvane, marturiaortodox.ro, ortodoxia.ro, ortodoxiacatacome.wordpress.com.
Opera: Dicționar al apocalipsei (Cluj-Napoca, Ed. Eta, 2006), Predici apologetice la duminicile anului liturgic (Cluj-Napoca, Ed. Eta, 2009), Eu sunt Învierea și Viața (Cluj-Napoca, Ed. Eta, 2011), Dicționar ortodox de demonologie (Cluj-Napoca, Ed. Eta, 2011); coautor: Apocalipsa. Exegeză ortodoxă (Cluj-Napoca, Ed. Eta, 2010).
Ioan Tăut – 60 de ani de la nașterea inginerului
Tăut, Ioan – inginer. N. 23 februarie 1966, Zalha.
Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Brașov (1990). A efectuat stagii de perfecționare la Institutul de Protecția Plantelor Chișinău, Republica Moldova (octombrie-decembrie 1993) și la Institutul de Protecția Plantelor București (1995-1996). Și-a început activitatea ca inginer de cercetare la Stațiunea ICAS, Cluj-Napoca, Protecția Pădurilor, unde funcționează și în prezent. Din anul 1991 are în responsabilitate mai multe teme de cercetare cu caracter național, în domeniul fitopatologiei forestiere, în același timp oferă și asistență în domeniul protecției pădurilor pentru zona forestieră din NV Transilvaniei. Din anul 1998 este doctor în specialitatea fitopatologie forestieră. Activitatea didactică: 2001-2007: cadru asociat la USAMV Cluj-Napoca, Disciplina: Silvicultură, 2007 – prezent: conf. univ. dr. la USAMV Cluj-Napoca, Disciplina: Silvicultură, Ecologie și Protecția mediului. A publicat numeroase articole de specialitate în lucrări din țară și străinătate. A participat la conferințe și workshopuri naționale și internaționale (Cehia, Austria, Polonia ș.a.). Este șeful secției de Cercetare – Producție și Proiectare Cluj-Napoca din cadrul Institutului de Cercetare și Amenajări Silvice – București. A coordonat proiecte naționale și internaționale. Este membru în: Societatea Progresul Silvic, Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu-Sișești (membru corespondent), Societatea Națională de Protecția Plantelor, Asociația Inginerilor Români, Societatea de Horticultură și Silvicultură din Transilvania (membru fondator), Consiliul Științific al Parcului Național Munții Rodnei, Societatea Internațională de Lucrări ale Solului. Premii: Diploma Marin Drăcea cls. I oferită de Ministerul Agriculturii și Alimentației (2002), Diplomă de onoare pentru activitatea prestigioasă în domeniul cercetării-dezvoltării și proiectării în silvicultură oferită de Ministerul Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului (2003), Premiul CNCSIS PN II – Planul Național de CDI, 2007-2013 (2013), Premiere rezultate cercetare – articole oferit de Ministerul Cercetării (2020).
Opera: Protejarea culturilor de rășinoase din solarii împotriva bolilor (Cluj-Napoca, Ed. Sarmis, 2000). A mai publicat două lucrări.
Alice Valeria Micu – 55 de ani de la nașterea poetei, jurnalistei
Micu, Alice Valeria – poet, jurnalist. N. 14 februarie 1971, Șimleu Silvaniei.
Viața și activitatea: absolventă a Universității de Vest Vasile Goldiș, Arad (2004), Facultatea de Marketing, a urmat un master în Management Media la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, Facultatea de Științe Politice, Administrație și Comunicare (2020), a fost jurnalist la ClujManifest,iar din ianuarie 2018 este secretar general de redacție al revistei Apostrof și colaborator permanent al revistei Caiete Silvane, reporter la Transilvania Business, redactor-șef la Ziar Medical. Este membru fondator al Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj, membră a Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Cluj (din anul 2020), a Cenaclului Literar Silvania și a Cenaclului Literar UBB, Cluj, precum și a PEN Club România. Colaborări: Caiete Silvane, Poesis, Arca, Vatra Veche, Tribuna, Luceafărul.
Opera: Mecanica sufletelor (Timișoara, Ed. Brumar, 2011), Domino (Cluj-Napoca, Ed. Eikon; Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012), Lumina din sângele meu (Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2014), Pereți (Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj–Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2019), Plici și picătura de primăvară (București, Ed. Eikon, 2021), Plici și iarna minunată (București, Ed. Didactică și Pedagogică, 2021), Mașina de plâns (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2021), Delictul de iubire (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2022). Volume colective: Primăvara Poeziei – Költészet Tavasza XII-XIX (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012-2019), Cele mai frumoase poezii ale anului – antologie de Alexandru Petria (Iași, Ed. Adenium, 2014), 18 poeți – antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2020), Primăvara Poeziei – A Költészet Tavasza 2020 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2020), Șase dramaturgi – antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2021), Însemnări de pe frontul cuvintelor. Antologie, cronici și comentarii critice. Asociația Scriitorilor din județul Sălaj (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2021), Primăvara Poeziei/A Költészet Tavasza (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2022), 27 de scriitori sălăjeni, Antologie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2023), Primăvara Poeziei. A Költészet Tavasza. Spring of Poetry (Zalău, Ed. Caiete Silvane; Budapesta, Ed. AB-Art, 2023), 17 poeți sălăjeni – 17 szilágysági költő (Asociația Scriitorilor din Județul Sălaj, Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2024), Cartea cărților copilăriei. Cum am devenit cititor/cititoare (Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2024), Poeme pentru Caiete Silvane vol.2 (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2025), „Caiete Silvane” (la) 20 de ani (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2025).Prezentă în volumul Galeria Muzeul Autografelor Cluj-Napoca. Facsimile. Transcrieri. Prezentări (Ed. Scriptor sub egida Institutului Roneuro). Traduceri: Cavernas del silencio (Caverne de tăcere) – Armando Valladares (Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2018); Cuaderno de ceniza (Tablou de cenușă) –André Cruchaga (El Salvador, 2013) – traducere alături de Andrei Langa, Elena Liliana Popescu și Elisabeta Botan, Ochiul și alte puncte de vedere – Victor Lobos Saavedra (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Poesis, 2021).
Tia Sîrca – 50 de ani de la nașterea jurnalistei
Sîrca, Tia –jurnalist. N. 1 februarie 1976, Valcău de Jos.
Viața și activitatea: a absolvit Școala Normală Gheorghe Șincai Zalău, după care s-a licențiat în Jurnalism, la Universitatea Vasile Goldiș Arad. A activat o vreme în educație: învățătoare la Școala Mihai Eminescu Zalău, Școala cu clasele I-VIII Ortelec și Școala cu clasele I-VIII din Tusa, după care s-a orientat către presă. A lucrat ca redactor la publicațiile Magazin Sălăjean, Graiul Sălajului, Transilvania Reporter, cluj.com și a fost colaborator hotnews.ro. În anul 2007 a readus la viață, așa cum îi place să spună, ziarul românesc Informația din Dublin, publicație a comunității românești din Irlanda, alături de președintele Romanian Community of Ireland, Ana Lupu. A mai publicat articole în Buletin de Mănăștur, salajulpursisimplu.ro, Anuarul Presei Clujene, urmândsă profeseze ca jurnalist freelancer, implicat în derularea mai multor proiecte culturale. A inițiat primul tur ghidat în Cluj-Napoca, dedicat ilustrului om politic Iuliu Maniu, în cadrul cursurilor universitare de master, Patrimoniu și Turism Cultural, de la Facultatea de Istorie și Filosofie, Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca. A realizat expoziția de pictură și poezie Noi, într-un spațiu neconvențional, împreună cu artistul plastic sălăjean Raluca Cirți. Susținătoare a campaniei Salvați Casa Memorială Iuliu Maniu din Bădăcin, a întreprins mai multe demersuri pentru reabilitarea acestui obiectiv istoric, alături de jurnaliștii de la Sălajul Pur și Simplu, inițiatorii campaniei. Premii: premiată în cadrul programului A Daily Subject Program – The initiative for the Family Health in Romanian, inițiat de către United State Agency for the International Development and Population Service Romania.
Opera: Fizeș – itinerarii afective (însemnări, reportaje, interviuri) (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2019). Volume colective: In Memoriam Revoltei tipografilor din 1918. Scurtă istorie tipografică și a mișcării sindicale (Cluj-Napoca, Ed. Imprimeria Ardealul Cluj, 2018), Sălajul la Centenar (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018), Povești despre Cluj IV (Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2018).
Octavian Guțu – 80 de ani de la nașterea profesorului
Guțu, Octavian – profesor. N. 23 februarie 1946, Giurtelecu Șimleului, com. Măeriște, familia refugiindu-se aici din Basarabia, din cauza războiului și a prigoanei sovietice–m. 28 octombrie 2024, Șimleu Silvaniei.
Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Filologie din Cluj-Napoca (1969), specializarea Limba și literatura română. În perioada 1969-2009 a fost profesor la Liceul de Filologie-Istorie Simion Bărnuțiu din Șimleu Silvaniei (azi Colegiul Național Simion Bărnuțiu), fiind și directorul acestei instituții prestigioase (1978-1990), a continuat să predea și după pensionare (2009-2019), inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Sălaj (1990-1997), primar al orașului Șimleu Silvaniei (2000-2004), a îndeplinit și alte sarcini: membru în primul Colegiu Prefectural al Prefecturii Județului Sălaj după 1990 (1990-1992), consilier în Consiliul Județean Sălaj (1996-2000) și în Consiliul Local al orașului Șimleu Silvaniei (2004-2008), președinte al Filialei Sălaj UNICEF (1994-1996), membru în Consiliul Național al PSD. Colaborări: a avut o bogată activitate publicistică, cu articole în reviste de specialitate, presa locală și națională: Magazin Sălăjean, Graiul Sălajului, Sălajul Orizont, Tribuna Învățământului, Revista de pedagogie, Școala Noastră, Silvania ș.a., a scris cronici și critică literară despre mari scriitori și oameni de cultură români (Nicolae Steinhardt, Marin Preda, Nicolae Manolescu, Constantin Noica, Andrei Pleșu, Ion Cristoiu, Petre Popescu ș.a.). Premii: numeroase recunoașteri și aprecieri profesionale, Diplome de Excelență, Diplome de Merit, Scrisori de mulțumire ș.a., amintim doar: Profesor evidențiat (1984), Distincția Medalia Muncii (1984), Ordinul Meritul pentru Învățământ, în grad de Comandor (2004, acordat de președintele României din acea perioadă, Ion Iliescu), titlul Cetățean de Onoare al orașului Șimleu Silvaniei (2019), Diploma de prețuire pentru întreaga activitate pusă în slujba victoriei Revoluției Române din decembrie 1989 – din partea Prefectului județului Sălaj, Diplomă pentru activitatea în actul de guvernare (1992-2008) – din partea Consiliului Județean Sălaj.
Opera: Gânduri nebotezate. Un leac pentru singurătate (Cluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2022), Gânduri nebotezate și cântecele vârstelor. Reflecții subiective despre viață și semne ale trecerii noastre prin ea (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2023), Dedicații sau gânduri prețuitoare și pentru vecie (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Scriitori sălăjeni, 2023).
Nicolae Breje – 90 de ani de la nașterea profesorului
Breje, Nicolae (pseudonim Breje-Cizereanu, Nicolae) –profesor. N. 16 februarie 1936, Cizer – m. 13 februarie 2021.
Viața și activitatea: a fost absolvent al Institutului Pedagogic, Facultatea de Geografie-Istorie din Cluj (1961-1964) și al Facultății de Geografie din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj (1965-1969). A fost profesor la Huta Bogdanei (1958), apoi profesor la Școala Gimnazială Cizer până la sfârșitul anului 1960. În perioada ianuarie-august 1961 a fost profesor la Școala Generală Tusa, iar în 1961-1962 și 1965-1966 la Școala Generală Mal, îndeplinind funcția de director al școlii și al căminului cultural din localitate. În perioada 1966-1975 a fost profesor la Bănișor, îndeplinind și funcția de director al căminului cultural, apoi a fost profesor la Școala Generală nr. 2 din Satu Mare (1975-1998). A primit titlul de Cetățean de Onoare al comunei Cizer. Colaborări: Caiete Silvane.
Opera: La fântâna dorului (Satu Mare, Ed. Eco Print SRL, 2006), A fost odată… ca niciodată (Satu Mare, Ed. Eco Print SRL, 2007), Cizer – sat cu vârstă venerabilă (790 de ani) (Satu Mare, Ed. Eco Print, 2009), Vandrocii (Satu Mare, Ed. Eco Print, 2011), Spovedanii în amurg (Satu Mare, Ed. Eco Print, 2013), Memoria anilor (Satu Mare, Ed. Eco Print, 2015).
Augustin Paul – 160 de ani de la nașterea jurnalistului, scriitorului
Paul, Augustin (pseudonime: Șt. Oarză, Oniță, P.A., Delaletca) – jurnalist, scriitor. N. 12 februarie 1866, Letca – m. 2 februarie 1921, Cluj.
Viața și activitatea: a urmat primele două clase la școala românească din Șomcuta, apoi a plecat la Baia Mare (1874), unde urmează alte două clase primare la Gimnaziul romano-catolic, după care se stabilește la Beiuș, unde frecventează cursurile liceale. După absolvirea cursului gimnazial superior greco-catolic de la Beiuș (1885), s-a înscris la Facultatea de Teologie de la Budapesta pe care a absolvit-o în anul 1889. Din toamna anului 1889 frecventează timp de patru ani cursurile Universității din Graz, secția litere și filosofie. Tot în acest an primește o bursă din partea Episcopiei Greco-Catolice din Oradea pentru a urma cursuri de limba germană și latină. În toată această perioadă colaborează intens cu traduceri la revistele Familia și Gazeta Transilvaniei, unde îi apar diferite traduceri ale unor fragmente din opere germane. În anul 1893, Augustin Paul cere Ministerului Instrucțiunii Publice o catedră de limbă germană. Pe baza studiilor efectuate va primi dreptul de a fi profesor suplinitor la orice catedră de limbă germană dintr-o școală superioară de băieți. Astfel, în perioada 1893-1895, a fost profesor la Gimnaziul Real Nicolae Bălcescu din Brăila. În perioada 1895-1901, în calitatea sa de dascăl de limba germană la Gimnaziul Real M.C. Epureanu și Școala Normală din Bârlad, a făcut parte din secțiile locale ale societăților Carpați și Liga Culturală, alăturându-se astfel unui grup de dascăli ardeleni. În anul 1899 a fost delegat la un congres al Ligii Culturale la București, unde a asistat la cursurile lui T. Maiorescu și P. Eliade, din dorința de perfecționare a cunoștințelor de limba și literatura română. Pentru o perioadă de timp, a fost suplinitor la Bârlad, Focșani, Bacău și Brăila, apoi s-a întors definitiv la Brașov, continuându-și activitatea la Gazeta Transilvaniei, unde, în cadrul rubricii Foileton,publică traduceri din Cehov, A. Meredith, precum și din autori francezi, germani, austrieci, italieni etc. În perioada 1905-1906 activitatea de traducător va scădea, intensificând-o pe cea de reporter în căutarea de subiecte geografice, istorice, etnografice etc., manifestând un interes deosebit pentru aceste teme. Materialele consemnate în acest sens le va publica în anul 1905 într-un volum. La începutul anului 1907 a fost desemnat redactor-șef la Lupta, organ de presă apărut la Budapesta. În luna februarie a aceluiași an părăsește ziarul și trece secretar-interpret la Consulatul românesc din Budapesta. În aprilie 1917 a fost numit viceconsul la Stockholm, unde rămâne până la finele anului următor, când a fost solicitat la Copenhaga, unde a funcționat câteva luni, pentru ca în aprilie 1919 să se reîntoarcă în patrie. Din toamna anului 1919 a deținut, temporar, funcția de consilier în Comisia internațională pentru reglementarea problemelor de graniță cu Ungaria, iar în anul 1920 ajunge consilier tehnic al Transilvaniei pe lângă Ministerul Industriei și Comerțului. Tot în acest an, Ferdinand I îl numește pe Augustin Paul consul personal, funcție ce o va avea până la moartea sa.
Diplome și premii: Pentru serviciile aduse României, sălăjeanul a fost decorat în mai multe rânduri. A fost numit, prin decret regal, membru al Coroanei României cu gradul de cavaler. În anul 1913 primește de la Carol I medalia Răsplata muncii pentru învățământ clasa a doua, în același an fiind numit, prin ordin regal, membru al Ordinului Steaua României în grad de cavaler. În anul 1916 regele Ferdinand I îi acordă diploma prin care îi este conferită cetățenia română.
Opera: Între Someș și Prut (București, Ed. Minerva, 1905). Volum omagial: Brumaru, Corina: Augustin Paul (Delaletca): 1866-1921, biografie (Brașov, Ed. Etnous, 2019).
