Omagiații lunii februarie

(din Baza de date a Bibliotecii Județene I.S. Bădescu Sălaj)

Notă: Serviciul bibliografic al Bibliotecii Judeţene I.S. Bădescu Sălaj adună materiale pentru cuprinderea în Baza de date a județului Sălaj și reactualizarea informațiilor cuprinse în dicţionarul biobibliografic: Sălaj – Oameni şi Opere. Îi includem în acest proiect pe toţi cei care au contribuit la dezvoltarea social-culturală a judeţului (literatură, istorie, geografie, tehnică, muzică, artă, sport etc.), indiferent de naţionalitate. Baza de date se completează permanent (bibliografic_bjs@yahoo.com).

Ioviță Vasile – preot, 1 februarie 1951; Sîrca Tia – jurnalist, 1 februarie 1976; Prodan Augustin – profesor, 4 februarie 1945; Tyukodi Szabolcs – actor, 4 februarie 1980; Mîndru Gheorghe – profesor, 5 februarie 1943; Sabău Liviu-Victor – profesor, 5 februarie 1953; Hintea Claudia Alexandra – profesoară, 5 februarie 1972; Boér Júlia – profesoară, 5 februarie 1982; Iuhoș Angela Elena – profesoară, 5 februarie 1987; Both Nicolae – profesor, poet, preot, 6 februarie 1933; Milonean (Colceriu) Anamaria – filolog, 7 februarie 1980; Petreuș Aris-Cristian – profesor, 7 februarie 1989; Demeter Attila – artist plastic, 9 februarie 1943; Lavrincic Gabriel Antoniu – profesor, 10 februarie 1976; Sas Gheorghe – profesor, 12 februarie 1971; Török Árpád – profesor, 13 februarie 1944; Micu Alice Valeria – scriitoare, 14 februarie 1971; Cosma Octavian Lazăr – muzicolog, 15 februarie 1933; Berar Ioan – psiholog, 15 februarie 1938; Posta Ervin – actor, 15 februarie 1976; Turai Tünde – etnograf, antropolog, 15 februarie 1977; Borz Cristian – preot, 18 februarie 1974; Matyas Marius Mirel – profesor, 19 februarie 1972; Fazakas László – poet, 21 februarie 1957; Guțu Octavian – profesor, 23 februarie 1946; Tăut Ioan – inginer, 23 februarie 1966; Lazar Cosmin Cătălin – preot, 23 februarie 1987; Vlad Daniel Valerius – economist, 24 februarie 1973; Sărăcuț-Comănescu Teodor – profesor, 26 februarie 1954; Bordaș Liviu Ioan – cercetător științific, 27 februarie 1970; Micu Ioan – inginer, 27 februarie 1945; Boda Edit – poetă, 27 februarie 1975; Deac Radu – medic, 28 februarie 1940; Longodor Ioan – artist plastic, 28 februarie 1952; Câmpean Titus Gabriel – profesor, 28 februarie 1982.

Cristian Borz – 50 de ani de la nașterea preotului

Borz, Cristian – preot. N. 18 februarie 1974, Iaz, com. Plopiș.

Viața și activitatea: absolvent al Institutului de Grad Universitar Greco-Catolic, secția Teologie pastorală, din Oradea (1993-1997). În perioada 1997-1998 a urmat un curs postuniversitar, specializarea Ecumenism la Facoltá Teologica dell’Italia Settentrionale, Udine – Italia, iar în anul 2006 a participat la Milano la un curs de Formare a formatorilor, organizat de Seminario Arcivescovile di Milano. A urmat cursurile de master Fundamente ale identității europene la Universitatea Babeș-Bolyai, Facultatea de Teologie Greco-Catolică, Departamentul Oradea (2007-2008). A fost hirotonit preot în 28 februarie 1999, iar din 19 decembrie același an este administrator parohial la Parohia Greco-Catolică din Bădăcin. În anul 2011 a înființat un muzeu memorial la demisolul Bisericii Greco-Catolice din Bădăcin, dedicat lui Iuliu Maniu. În anul 2016 a inițiat campania de strângere de fonduri Salvați Istoria Națională. Salvați Casa lui Iuliu Maniu. Este vicepreședinte al Fundației Iuliu Maniu – Ion Mihalache din București și membru fondator al Fundației Corneliu Coposu, Filiala Sălaj. În anul 2015 a fost ales membru al Consiliului Prezbiteral al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea. A semnat un acord de colaborare între Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc și Parohia Greco-Catolică Bădăcin (2015). Premii: distincția Crucea pectorală (2010, din partea episcopului greco-catolic din Oradea), Diploma de Onoare pentru implicarea în reabilitarea casei memoriale Iuliu Maniu, din partea Direcției Județene pentru Cultură și Patrimoniu Național Sălaj (2012), Cetățean de onoare al comunei Pericei (2013), diplomă și medalia de aur din partea Fundației Corneliu Coposu, Trofeul și Diploma de Excelență pentru demersul de salvare a Casei Memoriale Iuliu Maniu din partea Direcției Județene pentru Cultură Sălaj (2016), Medalia Distincția Culturală din partea Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca (2019), Ordinul Fericitul Episcop Valeriu Traian Frențiu, din partea Episcopiei Române Unite cu Roma, Greco-Catolică Oradea (2019), Distincția Soarele Sălăjean, acordată de Consiliul Județean Sălaj (2022). Colaborări: reînființează la Șimleu Silvaniei revista Flori de crin (2001), al cărei redactor-șef devine din anul 2008, Magazin istoric (București), Caiete Silvane, Vestitorul (Oradea). Este colaborator al postului Radio Maria.

Opera: Monografia satului Bădăcin și a familiei Maniu (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2012, ediția a 2-a revizuită și adăugită, 2016, ediția a 3-a revizuită și adăugită, 2018), Jurnal de șantier. Reabilitarea Casei Memoriale Iuliu Maniu de la Bădăcin (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2020), coautor: Iuliu Maniu. Politică şi morală (Zalău, Ed. Caiete Silvane; Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2023). Volume colective: Conferințele Unirii – coord. Silviu Sana (Cluj-Napoca, Ed. Mega, 2018), Sălajul la Centenar – coord. dr. Traian Vedinaș (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2018; București, Ed. Eikon, 2018, ediția I, ed. a II-a, 2020), Bădăcin, satul memoriei culturale. Demersuri antropologice de Centenar – coord. Camelia Burghele (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Ethnos, 2019), Istoria Sălajului în „Caiete Silvane” – articole apărute între 2005 și 2021, vol I-II (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2022). Este redactor al volumului Florilegiu Omiletic (Baia Mare, Ed. Scriptorium, 2010). Este coeditor al albumului Mica Romă și Iuliu Maniu (Cluj-Napoca, Ed. Presa Universitară Clujeană, 2023).

Teodor Poneavă – 85 de ani de la nașterea preotului, poetului

Poneavă, Teodor – preot, poet. N. 23 februarie 1939, Șiria, județul Arad.

Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Teologie din Sibiu. A fost profesor la școlile din Cizer, Cehal, jud. Satu Mare și preot în Cizer. Este membru de onoare al Societății Sorin Titel din Timișoara. Premii: Cetățean de onoare al comunei Șiria, Diplomă de Onoare Oameni de seamă ai Sălajului (Zalău, Biblioteca Județeană Sălaj, 2014). Colaborări: Telegraful român (Sibiu), Lumina (Oradea), Biserica și școala, Arca (Arad), Învierea, Eminescu (Timișoara), Esprit Roumain (Belgia).

Opera: Poeme peste ani (Timișoara, Ed. Hestia, 1990), Predici versificate la duminici și sărbători (Arad, Ed. Mediagraf, 1992), Între vis și real (Arad, Ed. Viața Arădeană, 1993), Găsiri şi goluri (Arad, Ed. Mirador, 1997), Poezii, la 2000 (Oradea, Ed. Imprimeriile de Vest, 2000), Al treilea ochi (Arad, Ed. Viaţa Arădeană, 2003), Patrie şi cuget (Arad, Ed. Realitatea, 2004), Poezii religioase (2005), Predici (Baia Mare, Ed. Europrint, 2006), Cuvântări ecleziastice (Arad, Ed. Ţara Iancului, 2006), Rană din iubire (Arad, Ed. Mirador, 2007), Sens (Arad, Ed. Mirador, 2008), Țărână și metafizică (Arad, Ed. Mirador, 2009), Ce este, ce nu este (Arad, Ed. Mirador, 2010), Excursii printre idei (Arad, Ed. Studis, 2011), Valoarea nu cunoaşte criză (Arad, Ed. Studis, 2012), Chinul cognitiv (Arad, Ed. Studis, 2014), Șiria într-o viață (Arad, Ed. Azbest Publishing, 2015).

Alexandru Șterca Șuluțiu – 230 de ani de la nașterea vicarului

Șterca Șuluțiu, Alexandru – vicar. N. 15 februarie 1794, Abrud – m. 7 septembrie 1867, Blaj.

Viața și activitatea: a urmat cursurile școlii primare de la Abrud, iar cele gimnaziale la Alba Iulia, după care, la vârsta de 16 ani devine elev la liceul diecezan din Blaj (1810-1814). A absolvit Facultatea de Teologie de la Blaj. A fost capelan la Bistra, apoi a fost numit paroh și protopop. În anul 1836, Alexandru Șterca Șuluțiu a fost numit, la Șimleu, paroh, protopop și vicar al Silvaniei. În Sălaj, Șuluțiu a desfășurat o bogată activitate pentru emanciparea națională. A pus un mare accent pe dezvoltarea învățământului, înființând numeroase școli pe lângă cele existente. În concepția sa, școlile aveau același rol de emancipare națională și socială. Pentru realizarea acestui deziderat avea însă nevoie de învățători care să pună în aplicare ideile vicarului. Astfel, Șuluțiu înființează un fond pentru Școala de Preparandie pentru dascălii satelor Sălajului. Această dorință nu s-a putut însă îndeplini. Instruirea elevilor din școli a fost făcută tot de cantorii și preoții tineri. În 1844 Șuluțiu dă directive pentru uniformizarea organizării învățământului din Sălaj și colectează manuale pe care le aduce de la Blaj după o lungă corespondență pe care o avusese cu Timotei Cipariu, directorul tipografiei de la Blaj. Școlile sălăjene și-au căpătat desăvârșita organizare abia în 1850, când, sub președinția lui Șuluțiu a avut loc, la Șimleu, un mare sinod vicarial. Sinodul de la Șimleu a marcat organizarea reală a școlilor din Sălaj și a prefațat o nouă epocă în evoluția și redeșteptarea națională și culturală a sălăjenilor. Vicarul Alexandru Șterca Șuluțiu este, după marele Gheorghe Șincai, întemeietorul învățământului românesc din Sălaj. Datorită reputației sale, Șuluțiu a fost propus pe primul loc la scaunul vlădicesc de la Alba Iulia și Făgăraș. În scurt timp această episcopie a fost ridicată la rangul de mitropolie, iar în 1855 Alexandru Șterca Șuluțiu a fost numit mitropolit. Marele vicar al Sălajului a încetat din viață la 7 septembrie 1867, iar pe mormântul lui au fost săpate cuvintele: Numai moartea mă desparte de Națiune. A scris poezie, dar nu a reușit să o publice, mare parte au rămas necunoscute. O parte au fost traduse și în limba maghiară (Odă, După nori, Bucurie ș.a.).