Notă: Serviciul bibliografic al Bibliotecii Județene I.S. Bădescu Sălaj adună materiale pentru cuprinderea în Baza de date a județului Sălaj și reactualizarea informațiilor cuprinse în dicționarul biobibliografic: Sălaj – Oameni și Opere. Îi includem în acest proiect pe toți cei care au contribuit la dezvoltarea social-culturală a județului (literatură, istorie, geografie, tehnică, muzică, artă, sport etc.), indiferent de naționalitate. Baza de date se completează permanent (bibliografic_bjs@yahoo.com).
Gudea Nicolae – preot, 1 decembrie 1950; Taloș Mirel – politician, scriitor, 3 decembrie 1973; Bancea Gheorghe – profesor, 4 decembrie 1969; Hexan Viorel – general, 7 decembrie 1950; Toader Cristina (Grigoruț) – pianistă, profesoară, 10 decembrie 1984; Tököly Vajk – profesor, poet, 11 decembrie 1978; Lazăr Flavius-Ioan – preot, 11 decembrie 1981; Breban Ludovica – economist, 13 decembrie 1964; Deaconescu Claudiu Marius – artist plastic, 13 decembrie 1968; Moraru Maria – profesoară, 14 decembrie 1942; Băcueț-Crișan Avram-Dan – arheolog, 15 decembrie 1972; Ősz Csaba – actor, regizor, 18 decembrie 1951; Bejinariu Ioan – cercetător științific, 18 decembrie 1967; Mureșan Daniel – jurnalist, 19 decembrie 1966; Gordan Victor – doctor, 20 decembrie 1931; Boha Claudia Viorica – profesoară, 21 decembrie 1972; Zsombori Erzsébet – pictor, 23 decembrie 1949; Rusu Diana – profesoară, 23 decembrie 1985; Varga Lajos – profesor, 24 decembrie 1936; Borzási István – preot, 25 decembrie 1960; Újhelyi Kinga – actriță, 25 decembrie 1977; Mureșan Ana-Maria – profesoară, 25 decembrie 1975; Milaș Cornel – horticultor, 27 decembrie 1951; Prodan Darius – actor, 27 decembrie 1997; Contraș Cristian – prozator, 28 decembrie 1964; Nechita Traian Claudiu – preot, 29 decembrie 1975; Pop Dănuț – profesor, istoric, 30 decembrie 1962; Brazdău Ovidiu – psiholog, 31 decembrie 1975.
Ovidiu Brazdău – 50 de ani de la nașterea psihologului
Brazdău, Ovidiu – psiholog. N. 31 decembrie 1975, Șimleu Silvaniei.
Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Psihologie a Universității București (1995-1999) și al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, Facultatea de Comunicare și Relații Publice David Ogilvy (1999-2001), este doctor în medicină, specialitatea antropologie psihologică (2008). În perioada 2002-2016 a fost cadru didactic în cadrul Facultății de Psihologie și Științe Cognitive a Universității Ecologice din București, asistent cercetare – Institutul de Psihologie și Filosofie C.R. Motru al Academiei Române, iar din 2001 este director executiv al Asociației Române de Psihologie Transpersonală. În perioada 1997-2003 a parcurs cursuri de instruire în domeniul psihologiei în țară și străinătate și a participat la numeroase programe de cercetare, sesiuni de comunicări științifice. Este trainer autorizat în psihologia explorării visului (2008). Din anul 2002 s-a implicat activ în diverse activități de promovare a psihologiei aplicate și a inițiat mai multe organizații în domeniul psihologiei: Asociația Română de Psihologie Transpersonală (2002), Centrul de Explorare a Visurilor (2003), Centrul de Resurse și Teste Psihologice (2004). În perioada 2002-2005 a organizat o serie de conferințe și workshopuri. Tot în aceeași perioadă a desfășurat activități de cercetare în cadrul Institutului de Psihologie al Academiei Române, laboratorul de neuropsihologie și programul de cercetare a stresului. Colaborări: Buletinul psihologiei transpersonale, Jurnalul de psihologie transpersonală, Psihologia – Mass-Media, România liberă, Gândul, Evenimentul zilei, Jurnalul Național,fiind prezent și la emisiuni de la TVR, Antena 1, Prima TV, Realitatea TV etc. În anul 2003 a fondat revista Psihologia azi, iar din 2004 publică anuarul Catalogul de teste și instrumente psihologice din România.În anul 2008 a lansat ziarul Info-Sănătatea,iar în anul 2012 a lansat platforma de informare și educație pentru pacienți Info-Sănătatea TV,formată din ecrane LCD amplasate în săli de așteptare din peste 400 de clinici medicale și spitale în 100 de orașe din România.
Opera: Experiența conștientizării. Teorii și cercetări moderne privind stările de conștiență (București, Ed. Info-Sănătatea, 2010), Coeficientul de conștientizare (București, Ed. Info-Sănătatea, 2011), Satisfacția pacienților din spitalele Administrației Spitalelor și Serviciilor Medicale București (București, Ed. Info-Sănătatea și ASSMB, 2012), Cercetarea științifică în psihologie. Un scurt compendiu metodologic (București, Ed. Pro Universitaria, 2014) (…).
Consciousness Sutras: Principles of Becoming Conscious: An Experiential Map of Inner Evolution (Kaminn Media Ltd, 2022). Volume colective: Psihologia sinelui. O incursiune spre Centrul Ființei (București, Ed. Eminescu, 2001), Brain, Mind, Cosmos: The Nature of Our Existence and the Universe (New York, Deepak Chopra, Trident Media Group, 2014). Coautor: Conștiința multidimensională. O perspectivă psihosinergetică (București, Ed. Psyche, 2003).
Dumitru Indrea – 100 de ani de la nașterea profesorului
Indrea, Dumitru – profesor. N. 28 decembrie 1925, Someș-Guruslău – m. 6 septembrie 2023.
Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Agronomie din Cluj (1949). A obținut doctoratul în specialitatea legumicultură la Institutul Agronomic N. Bălcescu – București (1968) cu teza Cercetări privind agrobiologia salatei și fasolei de grădină în vederea sporirii eficienței lor în culturi succesive. În perioada mai 1949 – decembrie 1949 a fost referent tehnic la IAS Valea lui Mihai, șef de circumscripție viticolă la Tășnad și IAS Zalău în intervalul septembrie-decembrie 1949. A fost asistent – disciplina entomologie agricolă la Institutul Agronomic din Cluj (1951), asistent – disciplina legumicultură la același institut (1951-1957), cercetător științific în colectivul de biologie și agricultură al Academiei Române – Filiala Cluj (1954-1956), șef de lucrări – disciplina legumicultură (1957-1969), conferențiar la Catedra de Horticultură (1969-1972), profesor la Catedra de Horticultură (1972-1995) la Universitatea de Științe Agricole Cluj-Napoca, profesor-șef de catedră la Institutul Agronomic Cluj-Napoca (1985-1990), decanul Facultății de Horticultură a Universității de Științe Agricole Cluj-Napoca (1990-1992). În perioada 1961-1968 și 1982-1985 a predat cursuri și lecții de horticultură la Facultatea de Biologie-Geografie și la Facultatea de Științe Economice a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. A organizat și dezvoltat, împreună cu alți colaboratori, disciplina de legumicultură de la Agronomie, ca pe un centru complex, de cercetare, învățământ și producție, model pentru întreaga Transilvanie. Premii: medalia În cinstea colectivizării agriculturii (1962), medalia Meritul Științific (1970), Ordinul Muncii – clasa a III-a (1973), distincția Man of the Year 1997,acordată de The American Biographical Institute USA, precum și alte cinci diplome de onoare acordate de institute de învățământ și societăți științifice. A elaborat peste 200 de lucrări, dintre care 31 de cărți, 105 lucrări științifice publicate, 21 de lucrări științifice comunicate, 8 evocări, la care se adaugă 55 de articole publicate în presă sau difuzate prin radio și 11 alte materiale (conferințe ASIT, SRSC etc.). Colaborări: Grădina, via și livada; Revista de horticultură, Revista de chimie, Studii și cercetări de biologie, Analele institutelor și universităților agricole din Cluj, Iași, Timișoara, București, Acta horticulturae.
Opera: Curs de legumicultură, AMD (Cluj, Institutul Agronomic, 1959, 1974), Dumitru Indrea – 90 de ani. O viață trăită din plin – Autobiografie neromanțată (Cluj-Napoca, Ed. AcademicPres, 2015). Coautor: Păstrarea legumelor și cartofului (București, Ed. Agrosilvică, 1954), Zonarea culturilor și raionarea soiurilor de legume în regiunea Cluj, Hunedoara, Mureș și Brașov (1957), Forțatul legumelor în răsadnițe și culturi extratimpurii de legume (București, Ed. Agrosilvică, 1958). Volume colective: Zöldségtermesztés (București, Ed. Agrosilvică, 1962), Lucrări practice de legumicultură, AMD (Inst. Agr. Cluj, 1965, 1970, 1974, 1983, 1985, 1988, 1990), Legumicultura (București, Ed. Didactică și Pedagogică, 1979, 1992), Ghid practic pentru cultura legumelor (București, Ed. Ceres, 1995, 2012, 2015), Cultura legumelor timpurii (București, Ed. Ceres, 1997), Ciuperci proaspete pe 10 m² (București, Ed. Grand, 1999), Horticultura României de-a lungul timpului (București, Ed. Academiei Române, 2003), Legumicultura și cultura cartofului în Horticultura României de-a lungul timpului (București, Ed. Academiei Române, 2003), Cultura legumelor (București, Editura Ceres, 2004, 2009, 2012).
Nicolae Gudea – 75 de ani de la nașterea preotului
Gudea, Nicolae – preot. N. 1 decembrie 1950, Șeredeiu, comuna Horoatu Crasnei.
Viața și activitatea: absolvent al Institutului Teologic de Grad Universitar – Sibiu (1970-1974). În 21 noiembrie 1970 a fost hirotonit ca preot pe seama Parohiei Ortodoxe Cizer, la Arad. Aici a ridicat o modernă casă parohială. În 1987 a fost transferat prin concurs la Parohia Ortelec. Biserica veche, zidită în 1840, a fost renovată. Cea mai mare realizare este construirea unei noi biserici, între anii 2006-2013, ce s-a târnosit în 1 septembrie 2013, când i s-a acordat distincția Crucea Sălăjană pentru clerici. În august 2020 a primit Crucea Transilvană, cea mai înaltă distincție bisericească a Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului, pentru activitatea administrativ-gospodărească și pastoral-misionară. Distincții: iconom (25 martie 1985), iconom stavrofor (8 septembrie 2003), iar în 27 decembrie 2015, după slujba arhierească și binecuvântarea Centrului Social Sf. Nicolae, i s-a acordat titlul de Ctitor al Centrului Eparhial al Episcopiei Sălajului. A fost ales membru al Consistoriului Disciplinar Eparhial – Oradea, iar de la înființarea Episcopiei Sălajului, din 2008 și până în 2014, a fost Inspector financiar. Ca profesor de Religie la Școala Porolissum și la Școala George Coșbuc Zalău, a participat la Stagiul de Formare cu tema Aspecte și implicații psihopedagogice, eclesiale și sociale ale educației religioase. A desfășurat activități catehetice în proiectele Hristos împărtășit copiilor și Alege școala. A pregătit piese de teatru cu copiii de Paști și de Crăciun. A desfășurat activități în cadrul proiectelor catehetice Colindăm Doamne, colind și Colind și dar din suflet de copil. A participat cu corul de copii la Festivalul de Pricesne Mariane Maică Pururea Fecioară la Mănăstirea Sfânta Maria dinRus. Colaborări: Îndrumătorul Bisericesc Misionar și Patriotic.
Opera: Cântări bisericești cu cuvinte înaripate (mai multe ediții), Cântări închinate Maicii Domnului și colinde.
Viorel P. Hexan – 75 de ani de la nașterea generalului de brigadă
Hexan, Viorel P. – general de brigadă. N. 7 decembrie 1950, Tusa, com. Sâg.
Viața și activitatea: a absolvit Liceul Militar Ștefan cel Mare din Câmpulung Moldovenesc (1969), urmând apoi Școala Militară de Ofițeri Activi Nicolae Bălcescu din Sibiu (1969-1972). Din anul 1972 a fost înaintat la gradul de locotenent, alegând garnizoana Zalău. În perioada 1977-1979 a frecventat cursurile Academiei de Înalte Studii Militare, Facultatea Politico-Militară, București. A participat la numeroase cursuri de pregătire în domeniul militar, absolvind și Facultatea de Comandă și Stat Major din cadrul Academiei de Înalte Studii Militare. Grade militare obținute: 1976 – locotenent-major, 1981 – căpitan, 1987 – maior, 1990 – locotenent-colonel, 1995 – colonel, 2004 – general de brigadă. A deținut numeroase funcții, a îndeplinit multe misiuni și a primit diverse diplome, plachete și decorații, o amintim doar pe cea mai înaltă – Crucea Națională Serviciul Credincios clasa I, 2000.
Opera: Comuna Sâg, străveche vatră de locuire rumânească (Cluj-Napoca, Ed. Ecou Transilvan, 2022). Coautor și coordonator: Cronică în marș. Repere monografice ale Regimentului și Brigăzii 4 Mecanizate Voievodul Gelu (iunie 1946 – mai 2001) (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Memoria, 2018); colaborator la Elite clujene contemporane, vol. II (litera H) (Cluj-Napoca, Ed. Risoprint, 2014).
Borzási István – 65 de ani de la nașterea preotului
Borzási István – preot. N. 25 decembrie 1960, Ip.
Viața și activitatea: studiile universitare le-a urmat la Institutul Teologic Baptist din București (1984-1988, 1991-1993), iar studiile de master la Central Baptist Seminary, Minneapolis, Minnesota, USA – Master of Arts in Biblical Studies, magna cum laude (1993); Bible Education by Extension, Advanced Training Studies, Old Testament – Certificate (1994-1996); Master of Theology, la International Baptist Theological Seminary, Praga, Cehia (2000-2004); Doctoratul la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Teologie Reformată (2005-2009). Începând cu ordinarea din 23 octombrie 1988 este pastor la Cluj-Napoca (11 ani), Târgu Mureș (9 ani), Pericei (8 ani) și la Crasna (din anul 2015 până în prezent). Funcții eclesiastice: secretar general al Convenției Bisericilor Creștine Baptiste Maghiare din România (1990-1993); fondator și decan al Seminarului Teologic Baptist Maghiar (1994-1999), Cluj-Napoca, actualmente în Oradea; vicepreședintele Convenției Bisericilor Creștine Baptiste Maghiare din România (1996-2003, 2007-2010, 2011-2012), președintele Convenției Bisericilor Creștine Baptiste Maghiare din România (2003-2007, 2010), președintele Comisiei Muzicale a Convenției Bisericilor Creștine Baptiste Maghiare din România (2007-2017), secretar al Cercului de Misiune Zalău al Bisericilor Baptiste Maghiare (2015-2016), preparator universitar la Institutul Teologic Baptist din București (1996-2002), asistent universitar și lector universitar la Universitatea Emanuel Oradea (2004-2012, din 2014).Primele articole au apărut în revista Îndrumătorul Creștin Baptist (București). A întemeiat și redactat revista Mustármag (Cluj), pentru tineretul creștin baptist din România (în anul 1990).Colaborări: Teológiai Szemle, Szeretet (revista Convenției Bisericilor Baptiste Maghiare), Radio Cluj (1990-2003), Radio Vocea Evangheliei Cluj, Sibiu și Brașov (1996-2003), Radio Unison Zalău (2009-2010). A contribuit la plantarea de biserici în județul Cluj: Turda, Bădeni, Ocna Mureș, Viișoara și Gherla; în județul Mureș: Măgherani, Adianu Mare/Mic, Chibed, Sângeorgiu de Pădure, Cinta, Idrifaia, Gornești și Periș; în județul Harghita: Borsec.
Opera: Sziklazúzó pöröly (Ciocanul care sfărâmă stânca) (53 predici din Vechiul Testament, Oradea, Ed. Eben Ezer, 1998), Hermeneutika – Az igeértelmezés alapjai (Hermeneutică – Bazele interpretării Cuvântului) (Târgu Mureș, Ed. Theologos, 2005), A hit hangjai (Glasurile credinței) (editor – 774 cântări pentru bisericile baptiste maghiare, Oradea, Ed. ITM, 2005), Homiletika – Az igehirdetés alapjai (Homiletică – Bazele propovăduirii Cuvântului) (2008, ediția a II-a, Oradea, Ed. Universității Emanuel, 2011), Emlékezzél meg az ősidőkről (5Móz 32:7). A Szilágyperecseni Magyar Baptista Gyülekezet 100 éves története (Adu-ți aminte de vremurile străvechi – Deut. 32:7. Istoria centenară a Bisericii Baptiste Maghiare din Pericei) (Oradea, Ed. Universității Emanuel, 2010), Hegyek és völgyek Istene (Dumnezeul munților și văilor) (Bristol-Orgovány, Fundația 4H,2014), Érteni az Írásokat. Bevezetés az igeértelmezésbe (Înțelegerea Scripturilor – Introducere în interpretarea Scripturii) (Orgovány, Fundația 4H,2014), Hegyek és völgyek Istene (Dumnezeul munților și văilor) (2015), Women in the Books of Samuel (LAP LAMBERT Academic Publishing, 2016), A Romániai Magyar Baptista Gyülekezetek Szövetségének alapokmányai (Documentele de bază ale Convenției Bisericilor Baptiste Maghiare din România) (Ed. Theologos, 2017), Isten országának képeskönyve. Jézus Krisztus példázatainak mai üzenete (4H, Clevedon, 2017), Dumnezeul munților și al văilor (Editura Făclia, 2018). Coautor: A hit hangjai (Glasurile credinței) (2006), Hadd zengjen énekünk (2014), A baptistaének-zenemisszió története Erdélyben (1867-1914) és a Szilágyperecseni Magyar Baptista Gyülekezet énekkarának 100 éves története (1914-2014) [Istoria misiunii muzicale baptiste în Transilvania (1867-1914), îndeosebi a corului centenar al bisericii din Pericei] (Ed. Theologos, 2014), Erdélyi Magyar Baptista Missziótörténet (Istoria Misiunii Baptiste Maghiare din Ardeal) (Ed. Theologos, 2017), Csak Rólad zeng az ének (Ed. Theologos, 2022), Kezdő héber nyelvtan az Ószövetség tanulóinak (Introducere în limba ebraică pentru studenții Vechiului Testament) (manuscris). Volume colective: Scurta istorie a bisericilor și comunităților religioase din Transilvania (Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2008), Áhítat 2016-2023 (Devoțional 2016-2023) (Ed. Prolog, 2015-2022), Vezérfonal, 2016-2023 (Ghid de citire a Bibliei, 2016-2023) (Ed. Convenția Bisericilor Baptiste Maghiare din România, 2016-2022), Missions and Interpretation (Ed.Universității Emanuel din Oradea, 2014). Editor: Evangéliumi Karénekek [Cântările Evangheliei] (Ed. Theologos, 2014). Volum tradus: Sándor-Tomi Kelemen, Istoria genealogică a lui Mihály Kornya și a familiei sale (Editura de Vest, 2021).
Ana-Maria Mureșan – 50 de ani de la nașterea profesoarei, poetei
Mureșan, Ana-Maria –profesoară, poetă. N. 25 decembrie 1975, Rus.
Viața și activitatea: absolventă a Facultății de Litere din cadrul Universității de Nord din Baia Mare (2000). A absolvit un masterat în domeniul managementului educațional la Universitatea Oradea. În perioada 1995-1996 a fost educatoare la Școala Generală din Fodora, profesoară de limba și literatura română la Grupul Școlar Mihai Viteazul Zalău (2000-2004), iar în prezent este profesoară la Colegiul Tehnic Alesandru Papiu Ilarian Zalău. Cenacluri: frecventează sporadic cenaclul Silvania.
Opera: Cuvinte nerostite (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2004).
Traian Claudiu Nechita – 50 de ani de la nașterea preotului
Nechita, Traian Claudiu – preot. N. 29 decembrie 1975.
Viața și activitatea: a absolvit Facultatea de Teologie Oradea (1999), are masterat la Facultatea de Teologie Cluj-Napoca (2009). A fost hirotonit în 15 august 1998. A fost preot la: Parohia Ortodoxă Borza (1998-2011), Parohia Ortodoxă Jibou Adormirea Maicii Domnului (2011-2014), Parohia Ortodoxă Zalău Pogorârea Duhului Sfânt (2014-prezent). Premii: A fost hirotesit Iconom Stavrofor (2008), a primit: Crucea Transilvană (cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Clujului, 2016), Trofeul de excelență pentru proiectul Lecția de istorie și credință, acordat de Ministerul Culturii, prin Direcția Județeană de Cultură Sălaj, în cadrul Galei Culturii Sălăjene (2019), Crucea Sălăjană (Episcopia Sălajului, 2020). Este vicar al Episcopiei Sălajului din septembrie 2024.
Opera: coautor Monografia satului Borza (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2014).
Kincs Gyula – 110 ani de la moartea scriitorului, ziaristului
Kincs Gyula – scriitor, ziarist. N. 16 august 1859, Zalău – m. 31 decembrie 1915, Zalău.
Viața și activitatea: a absolvit Facultatea din Cluj, secția istorie-geografie (1884), secția filologie clasică (1889). A fost profesor de latină și greacă (din 1883), din 1897 director la Colegiul Wesselényi din Zalău (19 ani). A fost distins cu titlul de consilier regal. A participat activ la viața culturală, socială și politică a bisericii, orașului și a județului. A fost fondator, redactor și colaborator la ziarele Szilágy, Szilágyság. A colaborat la Magyar Könyvszemle, A zilahi református Wesselényi Kollégium Értesítője. A fost profesorul lui Ady Endre, ale cărui poezii au fost publicate în ziarul Szilágy. A fost președintele Societății Wesselényi, membru al Consiliului de Conducere al Eparhiei Reformate din Transilvania, al Conventului Ecumenic.
Opera: A Szilágy története (Monografia ziarului Szilágy) (Zalău, 1896), A nagy Wesselényi és a zilahi gimnázium (Marele Wesselényi și gimnaziul din Zalău) (Zalău, 1896), antologia Szemelvények a görög lyra és a vele kapcsolatos magyar classicus költészet termékeiből (Pagini alese din lirica grecească și poezia clasică maghiară) (1901), Tanévet megnyitó beszédei (Cuvântări la deschiderea anului școlar) (Zalău), Évzáró beszédei (Cuvântări la închiderea anului școlar) (Zalău). A scris istoricul județului Sălaj în volumul XV din A Pallas Nagy Lexikona.
Wesselényi Miklós sen. – 275 de ani de la nașterea baronului, politicianului
Wesselényi Miklós sen.–baron, politician. N. 11 decembrie 1750, Jibou – m. 25 octombrie 1809, Jibou.
Viața și activitatea: a studiat la Institutul Reformat din Cluj. A intrat în armată în anul 1767, la vârsta de 17 ani, ofițer în regimentul de husari Bethlen, din 1 iunie 1769 până în anul 1772 a fost locotenent în Galiția apoi, până la 1 august 1778, a fost căpitan. Intrând în conflict cu disciplina militară în anul 1778, a abandonat cariera militară cu rangul de căpitan. A devenit renumit și în Galiția, ca celebru spadasin. Din anul 1777 a trăit la Jibou. A fost preocupat de scriitorii francezi, mai ales de Voltaire. A intrat în conflict cu Haller János (conte), asediind Castelul Haller. Din acest motiv a fost închis la Cetatea Kufstein, din anul 1781. După opt ani de detenție, la 15 decembrie 1789 a fost eliberat. Din anul 1791, până în 1809, a participat activ (cu discursuri) la fiecare dietă din Transilvania, fiind unul dintre conducătorii opoziției. În anul 1795 a construit parcul de vânătoare. Pe lângă activitatea din gospodăria proprie, a desfășurat o activitate publică intensă, contribuind la întemeierea și susținerea unor instituții culturale (cazinou, teatru, școli, grădinițe, biblioteci etc.). A luptat pentru înființarea teatrului maghiar din Cluj. După anul 1795 s-a retras treptat din viața publică. În anul 1804 a devenit locțiitorul comitelui suprem în Solnocu de Mijloc, păstrându-și punctul de vedere, fără să fie în conflict deschis cu guvernul. A menținut legături strânse cu personalitățile literare ale epocii. În anul 1809 s-a retras la Jibou. A fost membru al Asociației Vânătorilor Diana Vadásztársaság, membru al Asociației pentru Editarea Documentelor Istorice, membru în consiliul care se ocupa de soluționarea înființării Teatrului Național din Cluj, deschis în 1821 (după moartea lui Wesselényi). A scris piese de teatru: Attila, a hunnusok királya; Hippius és Hiparchus și poezii.
Opera: Theses philosophicae et theologicae, quas illustri collegio reformator. Claudiopolitano ejusque moderatoribus clarissimis supremum valedicturus, instar speciminis excerpsit, ac. defendit… (1769), Kivonatok id. Wesselényi Miklós beszédeiből s jegyzetek életére (manuscris, Erdélyi Múzeum Kézirattár).
