Omagiații lunii august

(din Baza de date a Bibliotecii Județene I.S. Bădescu Sălaj)

Notă: Serviciul bibliografic al Bibliotecii Judeţene I.S. Bădescu Sălaj adună materiale pentru cuprinderea în Baza de date a județului Sălaj și reactualizarea informațiilor cuprinse în dicţionarul biobibliografic: Sălaj – Oameni şi Opere. Îi includem în acest proiect pe toţi cei care au contribuit la dezvoltarea social-culturală a judeţului (literatură, istorie, geografie, tehnică, muzică, artă, sport etc.), indiferent de naţionalitate. Baza de date se completează permanent (bibliografic_bjs@yahoo.com).

Boldor Sergiu (Sergiu Corbu Boldor)– muzician, 1 august 1985; Olah Diana Ioana – profesoară, 1 august 1986; Lele Daniela Ioana – poetă, 2 august 1979; Fodor Levente – pictor, sculptor, 3 august 1941; Méhes Kati – actriță, 3 august 1950; Oros Podișan Ioan – polițist, memorialist, 4 august 1943; Costălaș Dumitru – artist plastic, 4 august 1965; Csatlós Erzsébet Zsófia – redactor, 4 august 1975; Hatos Vasile – jurnalist, 5 august 1967; Lungu Adrian Simion – jurnalist, 8 august 1980; Drăgan Felicia – farmacistă, 9 august 1974; Mocuța Nicolae – medic veterinar, 10 august 1941; Gavra Augustin Leontin – profesor, 10 august 1945; Sepsi Iosif – sculptor, 10 august 1953; Papp Béla – profesor, instructor popular, 12 august 1936; Pop Vasile Marinel – istoric, 12 august 1973; Barbur Gabriela – jurnalist, poetă, 12 august 1979; Deac Dan Augustin – cercetător științific, 12 august 1986; Chezan Ioan – profesor, 14 august 1945; Lung Aurel – profesor, 14 august 1954; Pațiu Iulia Mariana – inginer, 14 august 1960; Ciule Răzvan-Florin – scriitor, freelancer, 14 august 1989; Ioniță Ana Steluța – profesoară, 16 august 1951; Pop Aurel – analist programator, 16 august 1951; Croitoru Maria – profesoară, 17 august 1947; Szentes Zágon – artist plastic, 19 august 1976; Mihăilă Alexandru – preot, 21 august 1954; Moșoiu Daniel – poet, jurnalist, 23 august 1969; Lucăcel Flavius – artist plastic, prozator, 26 august 1968; Ardelean Simona – profesoară, 27 august 1981; Adorján Ilona – artist plastic, 28 august 1957; Siladi Paul Bogdan – teolog, 28 au- gust 1982; Dobai Bálint – poet, 28 august 1983; Bunta Ioan – profesor, 29 august 1949; Romocea Judith – învățătoare, 30 august 1967; Kovács Miklós – profesor, 31 august 1940; Dârjan Traian – jurist, 31 august 1955; Mureșan Călin – actor, 31 august 1968; Săuca Vasile Daniel – jurnalist, scriitor, 31 august 1973.

Valentin Marin Meseșan – 75 de ani de la nașterea profesorului, poetului

Meseșan, Valentin Marin – profesor, poet. N. 14 august 1949, Baica, comuna Hida – m. 15 februarie 2002, Zalău.

Viața și activitatea: a absolvit Facultatea de Filologie din Cluj-Napoca (1972). A fost profesor la Surduc (1972-1973), la Racâş (1973-1977), Hida (1977-1978), secretar-șef la Facultatea de Medicină din Cluj-Napoca (1978-1991), profesor la Liceul din Hida (1991-1992), profesor la Școala Normală Gheorghe Șincai din Zalău până în 1995, iar din 1995 până în 2002 a fost profesor la Școala de Arte și Meserii din Zalău. A fost membru al Cenaclului Silvania din Zalău și colaborator permanent al revistei Noesis din Cluj-Napoca. Premii: a obținut premiul Editurii Duminică la Festivalul de poezie Lucian Blaga – Sebeș (1993), Concursul de poezie şi muzică tânără Ion Minulescu – Slatina, 1993. A colaborat la revistele: Caiete Silvane, Silvania, Gazeta de Duminică, Hepehupa (Zalău)etc.

Opera: Anotimpurile iubirii (Cluj-Napoca, editat de Fundația Culturală Forum, 1997), Arhiva cu tăceri (Zalău, Ed. Silvania, 2002), Poeme (Zalău, Ed. Caiete Silvane, 2016, postum). Volume colective: Verticala curgere spre soare (Slatina, 1993), Silvania ’90 (Cluj-Napoca, Ed. Clusium, 1995), Fehér fekete: Kortárs szilágysági román költők antológiája / Alb negru: Poeți contemporani sălăjeni, antologie (volum bilingv, Zalău, CCVTCP Sălaj, 1998), Iuliu Suciu – Poeți sălăjeni ai Cenaclului Silvania (Zalău, Ed. Silvania, 2008).

Takács Adalbert – 100 de ani de la nașterea economistului, muzeologului

Takács Adalbert – economist, muzeolog. N. 26 august 1924, Zalău – m. 11 noiembrie 2010, Zalău.

Viața și activitatea: a fost absolvent al Facultății de Drept și Economie – Universitatea Bolyai din Cluj (1947). A lucrat ca economist în mai multe unități din Zalău (1948-1984): Întreprinderea Județeană de Gospodărire Comunală și Locativă, Direcția Județeană de Statistică etc. (…)

Pe lângă activitatea profesională a fost pasionat de cunoașterea lumii insectelor. A realizat o colecție de insecte – fluturi și gândaci – de pe toate continentele. Colecția a fost achiziționată de Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău în anul 1984, conținând peste zece mii de exemplare de insecte autohtone și exotice. În anul 1986 s-a deschis prima expoziție de fluturi la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău. A avut relații de schimb cu numeroși colecționari din 20 de țări de pe toate continentele. În țară a făcut cercetări și studii privind răspândirea insectelor și varietatea lor în diferite regiuni ale țării – zonele de munte, de deal și de șes, începând cu județul Sălaj, precum și din Maramureș, Caraș-Severin, Dobrogea, Delta Dunării, Carpații Meridionali, Apuseni și Răsăriteni. În perioada de cercetare a descoperit o subspecie nouă, nedescrisă încă în literatura de specialitate, până în anul 1992: un coleopter din genul Carabus de pe muntele Gutâi, cu denumirea Carabus hampei gutâiensis Takács et Lie, exemplar care a fost identificat pe baza analizei efectuate de profesorul universitar din Tokyo, Dr. Ishikawa R. savant specialist în domeniu. A redescoperit mediul ambiental în zona industrială a orașului Zalău a gândacului de Zalău, anume: Carabus hampei var. zilahiensis, care a fost descoperit la începutul secolului XX în împrejurimile orașului de către medicul Zilahi Kiss Endre. Distincții: Diploma Societății Lepidopterologice Române 1990-2000 – 10 ani de activitate (pentru contribuții deosebite la dezvoltarea entomologiei românești, 2000), distincția Pro Zilah Életműdíj (2003), Distincția Szilágysági Magyarok din partea Fundației Báthory István (Șimleu Silvaniei, 2003), Diplomă din partea Muzeului Județean de Istorie și Artă Sălaj (2009). A fost unul dintre membrii fondatori ai Societății Lepidopterologice Române (Cluj-Napoca, 1990). Lucrările sale științifice au apărut în Acta Mvsei Porolissensis.

Opera: lepidoptereși coleoptere (colecție de insecte, cu peste 12 mii de exemplare) la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău; expoziția Bijuteriile naturii. Fluturi și gândaci – In memoriam Takács Adalbert (Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, Galeria de Artă Ioan Sima, 2 aprilie – 10 mai 2015), expoziție în Beciul Cultural al Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău (februarie 2024). Expoziție temporară la Liceul Agricol din Șimleu Silvaniei. Expoziții de grup la: Muzeul Grigore Antipa din București, Muzeul de Ştiințe Naturale din Timișoara, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Muzeul din Târgu Mureş etc.

Aurel Lung – 70 de ani de la nașterea profesorului

Lung, Aurel – profesor. N. 14 august 1954, Bulgari, comuna Sălățig.

Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Filologie, Secția Limba și literatura rusă – limba și literatura română de la Universitatea Babeș-Bolyai Cluj-Napoca (1977). A fost profesor de limba rusă (1977-1990), profesor de limba și literatura română la Liceul Tehnologic Gh. Pop de Băsești din Cehu Silvaniei (din 1990 până la pensionare). În perioada 1990-2000 a fost directorul aceleiași instituții. Colaborări: Echinox, Tribuna, Familia, Vatra, Silvania, Caiete Silvane, Cuvântul de ambe sexe, Graiul Sălajului, Sălajul Orizont. A inițiat și a coordonat revista școlii Zbor (1993).

Opera: Liceul Tehnologic Gheorghe Pop de Băsești din Cehu Silvaniei. Istorie și valori (Zalău, Ed. Caiete Silvane, Colecția Monografii, 2019). Coautor: Bulgari – o istorie sentimentală (Zalău, 2017). Coordonator: Cartea școlii 1956-2006 (Zalău, Ed. Silvania, 2006). A tradus poezii din literatura rusă: Anna Ahmatova, Marina Țvetaeva, Aleksandr Blok, Boris Pasternak, Andrei Voznesenski, Evgheni Evtușenko.

Daniel Moșoiu – 55 de ani de la nașterea poetului, jurnalistului

Moșoiu, Daniel – poet, jurnalist. N. 23 august 1969, Racâș.

Viața și activitatea: absolvent al Facultății de Filosofie a Universității din Cluj-Napoca (1995). În perioada 1991-1996 a fost redactor la Mesagerul transilvan,iar din 1997 este redactor la Studioul teritorial de Radio Cluj. Cenacluri frecventate: Echinox, Cenaclul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor. A debutat în anul 1992 în revista Tribuna.Premii: Premiul I la Festivalul Național de Literatură Vasile Lucaciu, Cicârlău – Maramureș (1998), Marele Premiu al Festivalului de Literatură Armonii de primăvară, Vișeul de Sus (1999), Premiul Național de Poezie Aurel Dumitrașcu – Piatra Neamț (1999), Premiul pentru debut al Asociației Scriitorilor Cluj, Premiul I pentru volumul Poeme din mers la Colocviile Ion Iuga, ediția a II-a, Sighetu Marmației (2000), Marele Premiu pentru proză scurtă la Concursul Național de Creație Literară Pavel Dan – Turda (2001), Premiul I și premiul Revistei Mișcarea literară la Saloanele Liviu Rebreanu, secțiunea manuscris – Bistrița (2002). Colaborări: Tribuna, Echinox, Apostrof, Steaua, Viața românească, Cele trei Crișuri, artPanorama, Cronica, Kilometrul O, Archeus, Mișcarea culturală, Graiul Sălajului, Clujeanul, ProSport etc.

Opera: Poeme din mers (Iași, Ed. Timpul, 1999; ediția a 2-a Zalău, Ed. Caiete Silvane și Cluj-Napoca, Ed. Eikon, 2012), Țigări umede (Cluj-Napoca, Ed. Limes, 2018), Acordul fin. Convorbiri cu Alexandru Vlad (Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2019).

Prezent în antologiile: Cuvinte. Almanah literar (2006), Literatură tânără (2007) şi cu proză în Farse, lacrimi şi o găleată de sânge (2008), Cartea cărților copilăriei. Cum am devenit cititor/cititoare (Cluj-Napoca, Ed. Școala Ardeleană, 2024).

Kincs Gyula – 165 de ani de la nașterea scriitorului, ziaristului

Kincs Gyula – scriitor, ziarist. N. 16 august 1859, Zalău – m. 31 decembrie 1915, Zalău. 

Viața și activitatea: a absolvit Facultatea din Cluj, secția istorie-geografie (1884), secția filologie clasică (1889). A fost profesor de latină și greacă (din 1883), din 1897 director la Colegiul Wesselényi din Zalău (19 ani). A fost distins cu titlul consilier regal. A participat activ la viața culturală, socială și politică a bisericii, orașului și a județului. A fost fondator, redactor și colaborator la ziarele Szilágy, Szilágyság. A colaborat la Magyar Könyvszemle, A zilahi református Wesselényi Kollégium Értesítője. A fost profesorul lui Ady Endre, ale cărui poezii au fost publicate în ziarul Szilágy. A fost președintele Societății Wesselényi, membru al Consiliului de Conducere al Eparhiei Reformate din Transilvania, al Conventului Ecumenic. 

Opera: A Szilágy története (Monografia ziarului Szilágy) (Zalău, 1896), A nagy Wesselényi és a zilahi gimnázium (Marele Wesselényi și gimnaziul din Zalău) (Zalău, 1896), antologia Szemelvények a görög lyra és a vele kapcsolatos magyar classicus költészet termékeiből (Pagini alese din lirica grecească și poezia clasică maghiară) (1901), Tanévet megnyitó beszédei (Cuvântări la deschiderea anului școlar) (Zalău), Évzáró beszédei (Cuvântări la închiderea anului școlar) (Zalău). A scris istoricul județului Sălaj în volumul XV din A Pallas Nagy Lexikona. 

Alimpiu Barbulovici (Alimpiu Barboloviciu) – 190 de ani de la nașterea vicarului

Barbulovici, Alimpiu (Alimpiu Barboloviciu) – vicar. N. 6 august 1834, Chilioara – m. 10 decembrie 1914, Bocșa. 

Viața și activitatea: urmează cursurile școlii normale și gimnaziale la Șimleu. La 1 septembrie 1850 este înscris în clasa a VII-a la Gimnaziul Piarist din Cluj, iar la 14 septembrie 1852 este trimis, de Alexandru Șterca Șuluțiu pentru completarea studiilor gimnaziale, la Târnavia (în Cehoslovacia). După terminarea gimnaziului este trimis de același Șterca Șuluțiu la Seminarul Central de la Budapesta pentru a studia teologia. În 1858 se întoarce de la Budapesta și este numit oficiant în Cancelaria Diecezană de la Gherla, cu perspective de a ajunge profesor de teologie. Nu acceptă însă cariera didactică și, în vara anului 1859, este numit preot în comuna Borșa din județul Cluj. Barbulovici a făcut parte din pătura preoțimii fără avere, făcându-se exponentul aspirațiilor poporului din rândul căruia s-a ridicat. Sprijină dezvoltarea învățământului în general, militând pentru păstrarea caracterului confesional al școlilor. În această perioadă este membru în senatul scolastic din comitatul Dăbâca, având o atitudine demnă în ceea ce privește păstrarea limbii și a tradițiilor românești. A fost receptiv față de problemele și frământările național-politice ale vremii, manifestând un interes deosebit față de acestea, dar și față de problemele culturale, de limbă etc. În anul 1861 a fost invitat la Congresul Național al Astrei de la Sibiu la care, însă, nu se știe dacă a participat. În 1871 a fost ales președintele Despărțământului Astrei din Sălaj. În calitate de președinte a organizat două adunări generale la Șimleu: prima în 6 august 1878, iar a doua în 6 august 1908. La 6 septembrie 1873 episcopul de Gherla îl numește pe A. Barbulovici vicar al Silvaniei, paroh al Șimleului, protopop de Crasna și Valcău. La 15 mai 1874 a fost ales și președinte al Reuniunii Învățătorilor Români Sălăjeni. Din 1881 a fost membru fondator și membru de încredere al Reuniunii Femeilor Române Sălăjene, din 1888 a fost membru fondator și primul președinte al Institutului de Credit și Economii Silvana, membru pe viață al Societății pentru crearea unui fond de teatru românesc. Pe parcursul întregii activități culturale, Alimpiu Barbulovici a promovat interesele naționale, ridicarea nivelului cultural și economic al maselor, a sprijinit acțiunea de alfabetizare a românilor din Sălaj, a pus bazele unor școli noi, a militat pentru păstrarea limbii române în școli și biserică. A fost în fruntea memorandiștilor din 1892, iar la procesul acestora din 1894 a condus preoțimea înaintea fruntașilor Partidului Național Român. În ianuarie 1914, Alimpiu Barbulovici se retrage la Bocșa, unde se stinge din viață, la 10 decembrie același an.