O cercetare istorico-demografică riguroasă*

Estimated read time 8 min read

În ciuda unei bogate şi în plină expansiune producţii istoriografice, demografia istorică şi istoria populaţiei rămân încă şi în ţara noastră domenii de cercetare fecunde, direcţie ilustrată din plin şi la Centrul de Studiere a Populaţiei şi la Şcoala doctorală Studii de populaţie şi istoria minorităţilor, ambele din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Prezenta carte are la bază o teză de doctorat a domnului Augustin-Leontin Gavra, susţinută cu succes la Alma Mater Napocensis în anul 2020. Autorul şi-a propus să refacă evoluţia populaţiei, parţial şi a familiei precum şi a comportamentului demografic dintr-o microzonă distinctă a Transilvaniei în epocile modernă şi contemporană, investigând schimbările structurale în plan demografic pe parcursul unui secol, propunându-şi să descifreze factorii care au influenţat evoluţia şi compoziţia populaţiei din plasa Cehu Silvaniei între Revoluţia de la 1848-1849 şi instaurarea deplină a regimului comunist în România. Atenţia dr. Augustin-Leontin Gavra a fost îndreptată asupra unei părţi a Sălajului istoric, aria geografică abordată fiind selectată atât prin prisma unor criterii subiective (reprezintă zona natală a domnului Gavra), cât şi obiective (dincolo de apartenenţa administrativă, cele câteva zeci de localităţi ce au compus în decursul unui secol plasa Cehu Silvaniei au avut o fizionomie distinctă, ceea ce le-a îndreptăţit să devină un eşantion reprezentativ). Diversitatea etnică şi confesională a plasei, peisajul economico-social şi poziţionarea geografică i-au conferit acestei entităţi administrativ-teritoriale un profil aparte care justifică pe deplin nevoia prezentului demers. Secvenţa cronologică studiată de către domnul Gavra este una de ample prefaceri economico-sociale, dar şi în materie de comportamente demografice, la capătul căreia, după un secol de evoluţie în spiritul economiei de piaţă şi al unui regim democratic, s-a impus definitiv regimul adus în România de tancurile sovietice şi de propagandiştii URSS.

Încă din primele pagini şi până la Anexele din finalul cărţii, lectorul este impresionat de cantitatea enormă de materiale documentare cu care a operat doctorandul. Au fost defrişate optsprezece fonduri documentare care au furnizat o sumedenie de informaţii inedite referitoare la demografia şi economia plasei Cehu Silvaniei, au fost despuiate alte zeci de surse statistice edite, încât informaţia avută la îndemână de către domnul Gavra a fost cu adevărat copleşitoare. Acest lucru are pe de o parte o importanţă benefică, încât autorul a putut să-şi fundamenteze ideile pe o largă bază documentară, conţinând statistici redactate în limba maghiară, dar şi în limba română. Desigur, masa statistică informaţională nu a fost echilibrată pe parcursul secolului cercetat, aceasta atât din motive obiective cât şi subiective. Din păcate, instituţiile însărcinate cu colectarea şi publicarea datelor statistice înainte, dar şi după 1918, nu au produs în mod consecvent publicaţii care să conţină în mod unitar acelaşi tip de informaţie, după cum au existat şi decenii unde aproape că nu avem la îndemână izvoare statistice relevante. Pe de altă parte, cantitatea imensă de documente accesată de domnul Gavra care se regăseşte în cele circa 1250 de note de subsol, în tabelele ce însoţesc mai toate capitolele şi subcapitolele tezei, l-a copleşit uneori pe autor, lăsând pe alocuri să vorbească mai mult documentul statistic în detrimentul explicării fenomenelor studiate.

Domnul dr. Augustin-Leontin Gavra şi-a onorat din plin statutul de cercetător: a avansat multe ipoteze de cercetare, a combinat din punct de vedere metodologic mai multe perspective, a încercat şi a reuşit de cele mai multe ori să îşi susţină ideile prin argumente măsurabile, extrase din materialul documentar ce l-a avut la îndemână. Cu alte cuvinte, domnul Gavra ilustrează plenar tipul de cercetător care se îndreaptă în primul rând spre depistarea de noi surse documentare inedite, spre reluarea interpretativă a surselor edite, cântărind cu atenţie şi migală orice informaţie ce putea fi smulsă acestor izvoare documentare. În privinţa literaturii de specialitate consultate, remarcăm o corespunzătoare (nu neapărat exhaustivă) listă bibliografică însumând aproape 200 de titluri accesate atât clasic, cât şi pe platforme electronice. Concluziile acestor specialişti citaţi de autor sunt de cele mai multe ori corect integrate în fluxul argumentativ al cărţii, autorul având curajul de a căuta explicaţii, de a avansa comparaţii şi a propune un model de evoluţie zonal. Sălajul a fost până la un punct o parte aflată la periferia fostului principat Transilvania, iar după dualism, într-o entitate relativ neglijată a Ungariei, totuşi înainte de Primul Război Mondial a devenit o zonă de multiple interferenţe, de deschideri spre influenţe care veneau din Europa Centrală, iar dezvoltarea sistemului de comunicaţii, aşa cum a demonstrat doctorandul, a produs breşe în modul de viaţă patriarhal al comunităţilor, le-a racordat la fluxul economic al dublei monarhii şi a adus la lumină transformări semnificative, continuate cu mai multă intensitate în cadrul României Mari. Războaiele mondiale au afectat evoluţia firească a microzonei nu atât prin implicaţiile directe (din fericire aceste localităţi nu au fost teatru de război decât pentru o scurtă perioadă de timp), cât mai ales prin contextul general şi mişcările de populaţie ce au survenit pe parcursul a aproape un deceniu.

Cartea debutează cu o cuvenită Introducere în care se motivează judicios alegerea subiectului, se analizează istoriografia temei şi se schiţează construcţia tezei, alături de o justificare metodologică şi de prezentarea surselor. Cele patru capitole, cu foarte multe subdiviziuni fireşti (circa şaizeci de subcapitole şi sub-subcapitole), surprind practic într-o manieră de prezentare echilibrată, aproape întreg comportamentul demografic şi universul familiei, schimbările socio-economice şi demografice ale localităţilor plasei. Registrele parohiale de stare civilă, dar şi restul statisticilor laice studiate reliefează corespunzător amploarea mutaţiilor survenite în plasa Cehu Silvaniei după revoluţia paşoptistă şi până după Al Doilea Război Mondial.

Numeroasele şi convingătoarele Anexe din finalul lucrării constituie la rândul lor o bogată sursă de cunoaştere a realităţilor demografice şi social-economice din plasa Cehu Silvaniei pe parcursul epocii moderne şi a primelor decenii din secolul XX.

Astfel, din perspectiva utilizării unor izvoare demografice inedite valoroase, lucrarea domnului Augustin Gavra constituie o reuşită, şi deşi cartea pare în primul rând un subiect de istorie locală, focusată pe un eşantion reprezentativ din Sălaj, lucrarea este în acelaşi timp şi una de istorie generală a Transilvaniei, fiindcă ea pune în lumină starea demografică şi socio-economică din întreaga provincie, fiind parte integrantă din istoria Ungariei până la 1918 şi apoi a ţării noastre după Marea Unire. Tocmai de aceea subiectul prezentei cărţi a fost o provocare intelectuală şi ştiinţifică, o întreprindere ce a obligat autorul la un travaliu imens, de la o riguroasă proiectare a planului, până la o minuţioasă dezvoltare şi redactare a proiectului de cercetare. De aceea îi adresăm cordiale felicitări pentru reuşita prezentă şi-i dorim în viitor alte numeroase împliniri profesionale şi familiale.

 

 

*Prefață la volumul lui Augustin-Leontin Gavra, Realităţi demografice şi social-economice în plasa Cehu Silvaniei (1848-1950) în curs de apariție la Editura Caiete Silvane.

***

 

Cercetarea realităţilor istorice în plan demografic şi social-economic din plasa Cehu Silvaniei

Din problematica vastă a istoriei plasei Cehu Silvaniei, cuprinsă între Revoluţia Paşoptistă şi instaurarea regimului comunist, am studiat realităţile demografice şi social-economice. Concretizarea acestui demers ştiinţific am realizat-o pentru a evidenţia mutaţiile în plan demografic şi economic, într-o perioadă de timp în care evoluţiile societăţii transilvănene se accelerează, se succed cu mai mare repeziciune decât până la mijlocul secolului al XIX-lea. Cercetarea încadrată la nivelul unei plase, cu câteva zeci de localităţi componente, este relativ nouă în istoriografia românească. Acest fapt este nefiresc dacă ne gândim că instituţiile unităţii administrative cercetate au jucat rolul de liant între comitate sau judeţe şi localităţile mici, mai ales în această ultimă perioadă, aducându-şi o contribuţie importantă la dezvoltarea zonelor din subordine.

Am urmărit prin această lucrare să surprind aceste modificări ale comportamentului demografic şi ale progresului înregistrat în plan economic pentru a avea o imagine de ansamblu a societăţii codrene. Totodată suntem conştienţi de limitele inerente unei asemenea cercetări pluridisciplinare, de riscurile „îmbrăţişării largi” ce rezultă din cercetarea pe cele două planuri ale subiectului propus.

Augustin-Leontin Gavra

 

+ There are no comments

Add yours